9 definiții pentru poleire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
POLEIRE, poleiri, s. f. Acțiunea de a (se) polei2 și rezultatul ei; poleit1. – V. polei2.
POLEIRE, poleiri, s. f. Acțiunea de a (se) polei2 și rezultatul ei; poleit1. – V. polei2.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
poleire sf [At: MAIOR, IST. 158/9 / V: (înv) ~li~ / Pl: ~ri / E: polei4] 1 Acoperire (a unor obiecte) cu un strat de aur, argint în scopul înfrumusețării sau protejării lor Si: poleială (1), poleit1 (1), poleitură (1). 2 Șlefuire fină a pieselor de metal. 3 (Reg) Acoperire cu var a unor vase de aramă. 4 Învelire în foiță subțire de staniol, hârtie colorată. 5 (Fig) Cizelare. 6 (Fig) Dezvoltare. 7 (Fig) Prezentare a unor fapte, împrejurări, idei etc. într-o lumină favorabilă. 8 (Fig) Învelire în lumină aurie, argintie. 9 (Fig) Strălucire. 10 (Fig) Evoluție. 11 (Fig) Civilizație.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POLEIRE, poleiri, s. f. Acțiunea de a polei. 1. Suflare cu aur sau cu argint. 2. Șlefuire; fig. cizelare, înfrumusețare, perfecționare.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
polire sf vz poleire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
poleire s. f., g.-d. art. poleirii; pl. poleiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
poleire s. f., g.-d. art. poleirii; pl. poleiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
poleire s. f., g.-d. art. poleirii; pl. poleiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
POLEIRE s. poleit, suflare, (pop.) spoire, spoit. (~ unui obiect cu aur.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
POLEIRE s. poleit, suflare, (pop.) spoire, spoit. (~ unui obiect cu aur.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
poleire, poleirisubstantiv feminin
-
- 1.2. Șlefuire. DLRLCsinonime: șlefuire
- 1.2.1. Cizelare, perfecționare, înfrumusețare. DLRLCsinonime: cizelare perfecționare înfrumusețare
-
etimologie:
- polei DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.