9 definiții pentru spoire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPOÍRE, spoiri, s. f. Acțiunea de a (se) spoi și rezultatul ei. – V. spoi.

SPOÍRE, spoiri, s. f. Acțiunea de a (se) spoi și rezultatul ei. – V. spoi.

spoire sf [At: DL / Pl: ~ri / E: spoi] 1 (Pop) Poleire. 2-3 Spoială (6-7).

SPOÍRE, spoiri, s. f. Acțiunea de a spoi și rezultatul ei.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

spoíre s. f., g.-d. art. spoírii; pl. spoíri

spoíre s. f., g.-d. art. spoírii; pl. spoíri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SPOÍRE s. 1. v. văruit. 2. v. cositorire.

SPOÍRE s. v. argintare, aurire, poleire, poleit, suflare.

SPOIRE s. 1. spoială, spoit, văruială, văruire, văruit. (~ pereților camerei.) 2. cositorire, cositorit, spoit, (înv.) spoitură. (~ unui vas de aramă.)

spoire s. v. ARGINTARE. AURIRE. POLEIRE. POLEIT. SUFLARE.

Intrare: spoire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spoire
  • spoirea
plural
  • spoiri
  • spoirile
genitiv-dativ singular
  • spoiri
  • spoirii
plural
  • spoiri
  • spoirilor
vocativ singular
plural