proeminent, ~ă a [At: NEGULICI / Pl: ~nți, ~e / E: fr proéminent, ger proeminent] 1 Care iese mult în relief. 2 Care este cu mult mai ridicat decât suprafața înconjurătoare Si: (îvr) prodidit. 3 (Fig; d. oameni și manifestările lor) Care iese din comun prin valoare, calități etc. Si: remarcabil, excepțional, eminent.

PROEMINENT, -Ă, proeminenți, -te, adj. Care iese mult în relief, care este (cu mult) mai ridicat decît suprafața înconjurătoare. Un cal sur, uriaș, cu coastele proeminente... căra această căruță. SAHIA, N. 65. Acea imagine încă vie a războaielor dacice, scoase la bun capăt de gloriosul Traian, o vom vedea poate într-o zi... turnată în bronz cu tot proeminentul reliev al însuflețitelor sale sculpturi. ODOBESCU, S.III 68. ♦ (Despre persoane) Care iese din comun (prin calitățile sale intelectuale); remarcabil, excepțional. Cu ocazia împlinirii a 17 ani de activitate teatrală, Uniunea Sovietică a invitat la Moscova personalitățile teatrale cele mai proeminente din toată lumea. SAHIA, U.R.S.S. 149.

PROEMINENT, -Ă adj. Ieșit în afară, în relief. ♦ (Despre oameni) Ieșit din comun (prin calitățile sale); excepțional. [Pron. pro-e-. / < fr. proéminent, cf. lat. proeminens].

PROEMINENT, -Ă adj. ieșit în afară, în relief. ◊ (despre oameni) ieșit din comun; remarcabil. (< fr. proéminent, lat. proeminens, germ. proeminent)

PROEMINENT ~tă (~ți,~te) 1) Care depășește limitele obișnuite evidențiindu-se. Nas ~. 2) (despre persoane) Care se distinge prin calități deosebite; ieșit din comun prin aptitudini. /<fr. proéminent

proeminent a. care e mai în relief decât celelalte.

*proeminént, -ă adj. (lat. proéminens, -éntis. V. eminent). Care e maĭ în relief, maĭ ĭeșit: nasu e o parte proeminentă a fețeĭ, un pisc proeminent.

proeminent (în relief) adj. m., pl. proeminenți; f. proeminentă, pl. proeminente

proeminent (ieșit în relief) adj. m., pl. proeminenți; f. proeminentă, pl. proeminente

proeminent adj. → eminent

proeminent

proeminent.

PROEMINENT adj. v. important, însemnat, marcant, remarcabil.

PROEMINENT adj. 1. v. ieșit. (Parte ~ a unui obiect.) 2. boltit, bombat, (rar) scos. (O frunte ~.) 3. accentuat, pronunțat, puternic. (Maxilare ~; bărbie ~.)

PROEMINENT adj. 1. ieșit. (Parte ~ a unui obiect.) 2. boltit, bombat, (rar) scos. (O frunte ~.) 3. accentuat, pronunțat, puternic. (Maxilare ~; bărbie ~.)

proeminent adj. v. IMPORTANT. ÎNSEMNAT. MARCANT. REMARCABIL.

PROEMINENT, -Ă adj. (< fr. proeminent, cf. lat. proeminens): în sintagma silabă proeminentă (v.).