10 definiții pentru probozire
Explicative DEX
PROBOZIRE, proboziri, s. f. (Înv., reg. și fam.) Acțiunea de a probozi. – V. probozi.
PROBOZIRE, proboziri, s. f. (Înv., reg. și fam.) Acțiunea de a probozi. – V. probozi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
probozire sf [At: CANTEMIR, HR. 144 / V: ~brăzare / Pl: ~ri / E: probozi] (Îrg) 1-2 Mustrare (1) (aspră). 3 Rușinare. 4 Întristare. 5 (Mol; Trs) Ofilire a frunzelor.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PROBOZIRE, proboziri, s. f. Acțiunea de a probozi; mustrare, probozeală. Probozirea lui Ion în biserică a dezlănțuit un potop de mînie în casa Herdelea împotriva preotului. REBREANU, I. 81. De probozire era gingaș tare Și sfios, sărmanul, ca o fată-mare. CONTEMPORANUL, II 780.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
probrăzare[1] sf vz probozire corectat(ă)
- În original, greșit tipărit: probăzare. O confirmă definiția principală și ordonarea alfabetică incorectă a variantei de față — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
probozire (înv., reg.) s. f., g.-d. art. probozirii; pl. proboziri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
probozire (înv., reg.) s. f., g.-d. art. probozirii; pl. proboziri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
probozire s. f., g.-d. art. probozirii; pl. proboziri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Argou
probozire, proboziri s. f. (înv., reg.) v. probozeală
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Sinonime
PROBOZIRE s. v. admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observație, reproș.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
probozire s. v. ADMONESTARE. CEARTĂ. CERTARE. DOJANĂ. DOJENIRE. IMPUTARE. MORALĂ. MUSTRARE. OBSERVAȚIE. REPROȘ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
probozire, probozirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a probozi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Probozirea lui Ion în biserică a dezlănțuit un potop de mînie în casa Herdelea împotriva preotului. REBREANU, I. 81. DLRLC
- De probozire era gingaș tare Și sfios, sărmanul, ca o fată-mare. CONTEMPORANUL, II 780. DLRLC
-
etimologie:
- probozi DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.