9 definiții pentru dojenire doșenire dojănire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dojenire sf [At: BIBLIA (1688), 3651/11 / V: (înv) ~jăn~, doșe~ / Pl: ~ri / E: dojeni] 1 (Înv) Sfătuire. 2 Prevenire. 3 Mustrare.

DOJENÍRE, dojeniri, s. f. Acțiunea de a (se) dojeni și rezultatul ei; mustrare. – V. dojeni.

DOJENÍRE, dojeniri, s. f. Acțiunea de a (se) dojeni și rezultatul ei; mustrare. – V. dojeni.

DOJENÍRE, dojeniri, s. f. Acțiunea de a (se) dojeni; mustrare. Dar însă îți dau de știre nu cumva să-l necăjești: Să-l bați, să-i dai dojenire, or la el să te răstești. PANN, P. V. II 7.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dojeníre s. f., g.-d. art. dojenírii; pl. dojeníri

dojeníre s. f., g.-d. art. dojenírii; pl. dojeníri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DOJENÍRE s. 1. v. certare. 2. v. ceartă.

DOJENIRE s. 1. certare, mustrare, (pop.) sfădire. (~ cuiva.) 2. admonestare, ceartă, certare, dojană, imputare, morală, mustrare, observație, reproș, (pop. și fam.) beșteleală, muștruluială, ocară, (înv. și reg.) înfruntare, probozeală, (reg.) probază, probozenie, (prin Mold.) bănat, (Mold.) șmotru, (înv.) dăscălie, împutăciune, învățătură, preobrăzitură, probozire, răpște, remonstrare, zabrac, (fam. fig.) săpuneală, scuturătură. (~ pe care a primit-o l-a cumințit.)

Intrare: dojenire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dojenire
  • dojenirea
plural
  • dojeniri
  • dojenirile
genitiv-dativ singular
  • dojeniri
  • dojenirii
plural
  • dojeniri
  • dojenirilor
vocativ singular
plural
doșenire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dojănire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dojănire
  • dojănirea
plural
  • dojăniri
  • dojănirile
genitiv-dativ singular
  • dojăniri
  • dojănirii
plural
  • dojăniri
  • dojănirilor
vocativ singular
plural

dojenire doșenire dojănire

  • 1. Acțiunea de a (se) dojeni și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ceartă certare mustrare un exemplu
    exemple
    • Dar însă îți dau de știre nu cumva să-l necăjești: Să-l bați, să-i dai dojenire, or la el să te răstești. PANN, P. V. II 7.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi dojeni
    surse: DEX '09 DEX '98