14 definiții pentru admonestare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

admonestare sf [At: KLOPȘTOCK, F. 291/ Pl: ~tări / E: admonesta] 1 Mustrare. 2 Dojenire, mai ales, a unui subaltern în calitate oficială. 3 (Ccr) Pedeapsă. 4 (Ccr) Hârtie oficială care conține o mustrare adresată cuiva (pentru unele abateri) Si: admonițiune (2).

ADMONESTÁRE, admonestări, s. f. Acțiunea de a admonesta și rezultatul ei; (concr.) act, adresă oficială care conține o mustrare adresată cuiva; admonestație, admonițiune (2). – V. admonesta.

ADMONESTÁRE, admonestări, s. f. Acțiunea de a admonesta și rezultatul ei; (concr.) act, adresă oficială care conține o mustrare etc. adresată cuiva; admonestație, admonițiune (2). – V. admonesta.

ADMONESTÁRE, admonestări, s. f. Blam, mustrare severă scrisă sau verbală (de obicei din partea unui șef ierarhic); sancțiune statutară aplicată în scris membrilor de partid.

ADMONESTÁRE, admonestări, s. f. Acțiunea de a admonesta; mustrare, dojenire, dojană; (concr.) act, adresă oficială care conține o mustrare etc. adresată cuiva.

ADMONESTÁRE s.f. Acțiunea de a admonesta și rezultatul ei; mustrare, dojană etc.; admonestație, admonițiune (2); (Concr.) Hârtie oficială care conține o mustrare adresată cuiva (pentru unele abateri etc.). [< admonesta].

ADMONESTÁRE s. f. acțiunea de a admonesta; admonestație, admonițiune (2). ◊ hârtie oficială care conține o mustrare. (< admonesta)

admonestare f. avertisment sever dat unui delincvent.

*admonestáre f. Mustrare, dojană.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

admonestáre s. f., g.-d. art. admonestắrii; pl. admonestắri

admonestáre s. f., g.-d. art. admonestării; pl. admonestări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ADMONESTÁRE s. v. ceartă.

ADMONESTARE s. ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observație, reproș, (pop. și fam.) beșteleală, muștruluială, ocară, (înv. și reg.) înfruntare, probozeală, (reg.) probază, probozenie, (prin Mold.) bănat, (Mold.) șmotru, (înv.) dăscălie, împutăciune, învățătură, preobrăzitură, probozire, răpște, remonstrare, zabrac, (fam. fig.) săpuneală, scuturătură. (~ pe care a primit-o l-a cumințit.)

Intrare: admonestare
admonestare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • admonestare
  • admonestarea
plural
  • admonestări
  • admonestările
genitiv-dativ singular
  • admonestări
  • admonestării
plural
  • admonestări
  • admonestărilor
vocativ singular
plural

admonestare

etimologie:

  • vezi admonesta
    surse: DEX '09 DEX '98 DN