14 definiții pentru admonestare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ADMONESTÁRE, admonestări, s. f. Acțiunea de a admonesta și rezultatul ei; (concr.) act, adresă oficială care conține o mustrare adresată cuiva; admonestație, admonițiune (2). – V. admonesta.

admonestare sf [At: KLOPȘTOCK, F. 291/ Pl: ~tări / E: admonesta] 1 Mustrare. 2 Dojenire, mai ales, a unui subaltern în calitate oficială. 3 (Ccr) Pedeapsă. 4 (Ccr) Hârtie oficială care conține o mustrare adresată cuiva (pentru unele abateri) Si: admonițiune (2).

ADMONESTÁRE, admonestări, s. f. Acțiunea de a admonesta și rezultatul ei; (concr.) act, adresă oficială care conține o mustrare etc. adresată cuiva; admonestație, admonițiune (2). – V. admonesta.

ADMONESTÁRE, admonestări, s. f. Blam, mustrare severă scrisă sau verbală (de obicei din partea unui șef ierarhic); sancțiune statutară aplicată în scris membrilor de partid.

ADMONESTÁRE, admonestări, s. f. Acțiunea de a admonesta; mustrare, dojenire, dojană; (concr.) act, adresă oficială care conține o mustrare etc. adresată cuiva.

ADMONESTÁRE s.f. Acțiunea de a admonesta și rezultatul ei; mustrare, dojană etc.; admonestație, admonițiune (2); (Concr.) Hârtie oficială care conține o mustrare adresată cuiva (pentru unele abateri etc.). [< admonesta].

ADMONESTÁRE s. f. acțiunea de a admonesta; admonestație, admonițiune (2). ◊ hârtie oficială care conține o mustrare. (< admonesta)

admonestare f. avertisment sever dat unui delincvent.

*admonestáre f. Mustrare, dojană.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

admonestare s. f., g.-d. art. admonestării; pl. admonestări

admonestáre s. f., g.-d. art. admonestării; pl. admonestări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ADMONESTARE s. ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observație, reproș, (pop. și fam.) beșteleală, muștruluială, ocară, (înv. și reg.) înfruntare, probozeală, (reg.) probază, probozenie, (prin Mold.) bănat, (Mold.) șmotru, (înv.) dăscălie, împutăciune, învățătură, preobrăzitură, probozire, răpște, remonstrare, zabrac, (fam. fig.) săpuneală, scuturătură. (~ pe care a primit-o l-a cumințit.)

Intrare: admonestare
admonestare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • admonestare
  • admonestarea
plural
  • admonestări
  • admonestările
genitiv-dativ singular
  • admonestări
  • admonestării
plural
  • admonestări
  • admonestărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

admonestare, admonestărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi admonesta DEX '09 MDA2 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.