probozeală sf [At: PSALT. 132 / V: (înv) ~brăzeală / Pl: ~zeli, (înv) ~zale / E: probozi + -eală] (Îrg) Mustrare (1) aspră.

PROBOZEALĂ, probozeli, s. f. (Regional) Faptul de a probozi; mustrare, dojana, ocară. Măi, bădiță, pentru tine Multă supărare-mi vine, Supărare și rușine, Probozeală-n toate zile. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 269.

probozeálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a probozi.

probrăzeală sf vz probozeală

probozeală (înv., reg.) s. f., g.-d. art. probozelii; pl. probozeli

probozeală (înv., reg.) s. f., g.-d. art. probozelii; pl. probozeli

probozeală s. f., g.-d. art. probozelii; pl. probozeli

probozeală, probozeli s. f. (înv., reg.) mustrare, dojană, apostrofare

PROBOZEALĂ s. v. admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observație, reproș.

probozeală s. v. ADMONESTARE. CEARTĂ. CERTARE. DOJANĂ. DOJENIRE. IMPUTARE. MORALĂ. MUSTRARE. OBSERVAȚIE. REPROȘ.

PROBOZEALĂ s.f. (Mold.) Mustrare, dojana, reproș. Neputînd răbda păgînul îndrăznirea și probrăzala svînt[u]lui Theofil. DOSOFTEI, VS. Cu mare mînie și probozală a o tistui începu. CANTEMIR, IST. Caută și mai pe larg în capetele ce urmează, si a leșilor acestora cuvinte și probozale. CANTEMIR, HR. Variante: probrăzală (DOSOFTEI, VS). Etimologie: probozi + suf. -eală. Vezi și probozi. Cf. b ă n a t (4), p r e o b r ă z i t u r ă, r ă p ș t e.

probozeálă, probozeli, s.f. Ceartă, gâlceavă, dojană: „Pătru se sperie de probozeala asta...” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 35). – Din probozi + suf. -eală (DEX, MDA).

probozeală, probozeli, s.f. – Ceartă, gâlceavă, dojană: „Pătru se sperie de probozeala asta...” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 35; Săpânța). – Din probozi (< sl. proobraziti) + suf. -eală (DEX, MDA).