PROBOZEALĂ s.f. (Mold.) Mustrare, dojana, reproș. Neputînd răbda păgînul îndrăznirea și probrăzala svînt[u]lui Theofil. DOSOFTEI, VS. Cu mare mînie și probozală a o tistui începu. CANTEMIR, IST. Caută și mai pe larg în capetele ce urmează, si a leșilor acestora cuvinte și probozale. CANTEMIR, HR. Variante: probrăzală (DOSOFTEI, VS). Etimologie: probozi + suf. -eală. Vezi și probozi. Cf. b ă n a t (4), p r e o b r ă z i t u r ă, r ă p ș t e.