17 definiții pentru prăpădi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRĂPĂDÍ, prăpădesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) distruge, a (se) nimici, a (se) face praf; a (se) nărui, a (se) ruina, a (se) strica. ♦ Tranz. A duce la pierzanie; a nenoroci. 2. Tranz. A ucide, a omorî, a răpune. ♦ Refl. A-și pierde viața, a muri, a pieri. ◊ Expr. A se prăpădi de râs (sau de plâns, de rușine etc.) = a râde (sau a plânge etc.) foarte tare. A se prăpădi după cineva (sau ceva) = a iubi, a-i plăcea cineva (sau ceva) foarte mult. A se prăpădi de dorul... = a dori foarte mult... (Tranz.) A prăpădi (pe cineva) din ochi = a iubi (pe cineva) nespus de mult. A se prăpădi cu firea = a-și da foarte mare osteneală; a-și face foarte multe griji, a se consuma, a pune la inimă. 3. Tranz. (Pop.) A pierde un bun; a risipi, a irosi. 4. Tranz. (Pop.) A nu mai recunoaște, a nu mai găsi; a rătăci. A prăpădit drumul. ♦ A nu mai vedea, a pierde din ochi. ♦ Refl. A se face nevăzut; a dispărea. – Din bg. propadam.

PRĂPĂDÍ, prăpădesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) distruge, a (se) nimici, a (se) face praf; a (se) nărui, a (se) ruina, a (se) strica. ♦ Tranz. A duce la pierzanie; a nenoroci. 2. Tranz. A ucide, a omorî, a răpune. ♦ Refl. A-și pierde viața, a muri, a pieri. ◊ Expr. A se prăpădi de râs (sau de plâns, de rușine etc.) = a râde (sau a plânge etc.) foarte tare. A se prăpădi după cineva (sau ceva) = a iubi, a-i plăcea cineva (sau ceva) foarte mult. A se prăpădi de dorul... = a dori foarte mult... (Tranz.) A prăpădi (pe cineva) din ochi = a iubi (pe cineva) nespus de mult. A se prăpădi cu firea = a-și da foarte mare osteneală; a-și face foarte multe griji, a se consuma, a pune la inimă. 3. Tranz. (Pop.) A pierde un bun; a risipi, a irosi. 4. Tranz. (Pop.) A nu mai recunoaște, a nu mai găsi; a rătăci. A prăpădit drumul. ♦ A nu mai vedea, a pierde din ochi. ♦ Refl. A se face nevăzut; a dispărea. – Din bg. propadam.

PRĂPĂDÍ, prăpădesc, vb. IV. 1. Tranz. A nimici, a distruge (intenționat, cu rea-voință). Leșii, stăpîne,. au prăpădit și au ars tot. SADOVEANU, O. I 263. A venit... un regiment de călăreți și toate oalele mi le-a spart, a trecut cu caii peste ele și ce cîștigasem ieri, tot îmi prăpădi azi. RETEGANUL, P. II 20. Ca să nu-mi prăpădească toată împărăția, am fost silit să stau la-nvoială cu ea. EMINESCU, N. 7. ◊ Absol. Risipite se-mprăștie a dușmanilor șiraguri Și, gonind biruitoare, tot veneau a țării steaguri, Ca potop ce prăpădește, ca o mare turburată. EMINESCU, O. I 148. ◊ Refl. Se prăpădiră toate corturile lor. ISPIRESCU, M. V. 25. 2. Tranz. (Mai ales în Mold., Transilv.) A pierde (1), a risipi. Cam mormăia uneori că prăpădește prea mult petrol. REBREANU, I. 62. Prăpădi și el cît ai bate în palme tot ce cîștigase și moștenirea de la tată-său pe deasupra. NEGRUZZI, S. I 81. Frățioare, ce ești scîrbit? Ori boii i-ai prăpădit? ȘEZ. I 45. ◊ Fig. Au apucat-o la fugă de-și prăpădea călcîiele. SBIERA, P. 241. ◊ (Cu privire la abstracte) Cu pasul m-au rătăcit, Cu glasul m-au amețit; Liniștea mi-am prăpădit! ALECSANDRI, P. P. 270. ◊ (Popular) De pe la înțercători am prăpădit drumul. CREANGĂ, A. 30. ♦ A irosi. Eu n-am vreme de prăpădit; am grabă să mă duc la treburile mele. SADOVEANU, O. E. 213. Crezi că mie nu mi-e milă să te văd umblînd mereu, Prăpădindu-ți tinerețea în războiul ăsta greu? EFTIMIU, Î. 97. Cu voi îmi prăpădesc tinerețea și sănătatea! REBREANU, R. I 198. 3. Tranz. (Cu privire la ființe) A face să-și piardă viața, a ucide, a omorî. Dacă nu era un cioban mai bătrîn și mai milos care să-l scape, îl prăpădeau haitele ciobănești. GALACTION, O. I 87. Zîna, spăimîntată, zise lui Făt-Frumos: fă-te ce te-iface, că te prăpădește zmeul! CREANGĂ, O. A. 278. Cu inima vitează ea trece pretutindeni, prăpădind odrasla fiarelor sălbatice. ODOBESCU, S. III 56. ◊ Fig. Cîțiva pași mai erau de făcut, dar nu mai avea putere Teama că Sandu se preface îl prăpădea. MIRONESCU, S. A. 73. Gîndește, mîndro, gîndește, Că dorul mă prăpădește. HODOȘ, P. P. 82. 4. Refl. A-și pierde viața, a muri. Tata și mama au murit în sărăcie și pedeapsă; s-au prăpădit în brațele mele. SADOVEANU, P. M. 145. Ideea că-i tînără și se prăpădește fără vreme, îi rupea mima. VLAHUȚĂ, N. 152. Împărate, împărate! Lasă-te, nu te mai bate; De cînd focul ai pornit Mulți vornici s-au prăpădit. ALECSANDRI, P. P. 296. ◊ (Prin exagerare) Cînd trag din cimpoi... sar căprioarele de se prăpădesc. ALECSANDRI, T. 243. ◊ Expr. A se prăpădi de rîs (de plîns, de rușine etc.) = a rîde (a plînge etc.) foarte tare. O să se prăpădească lumea de rîs. CAMIL PETRESCU, O. II 13. Să se prăpădească băiatul de rușine cînd văzu că pe dînsul îl cheamă! Se făcu roșu ca sfecla, se zăpăci. ISPIRESCU, L. 387. Să-l vezi ce caraghios e. cu țigara-n gură, să te prăpădești de rîs. CARAGIALE, O. II 166. A se prăpădi după cineva (sau ceva) = a iubi pe cineva sau a-i plăcea ceva foarte mult. Nu se prăpădea de loc după comorile lin. REBREANU, R. I 54. De cînd era mititel se prăpădea după gravuri. VLAHUȚĂ, O. A. 446. A prăpădi pe cineva (sau, refl. reciproc, a se prăpădi) din ochi = a iubi pe cineva (sau a se iubi unul cu altul) nespus de mult; a (se) pierde din ochi. Harap-Alb o prăpădea din ochi de dragă ce-i era. CREANGĂ, O. A. 263. Nu au grija nimănuia, Și de dragi unul altuia Ei din ochi se prăpădesc. EMINESCU, O. I 104. A se prăpădi de dorul... = a dori foarte mult. A se prăpădi cu firea v. fire. 5. Refl. (Rar) A dispărea. Cîteodată, un iepure roșcat izbucnea dintr-o tufă întunecoasă, trecea ca o nălucă prin pilcuri de strujeni uscați care pîrîiau, și dintr-o dată se prăpădea sub vălul de ceață. SADOVEANU, O. I 361.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

prăpădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăpădésc, imperf. 3 sg. prăpădeá; conj. prez. 3 să prăpădeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRĂPĂDÍ vb. 1. v. distruge. 2. a desființa, a distruge, a lichida, a nimici, (fig.) a topi. (A ~ pur și simplu totul în cale.) 3. v. masacra. 4. v. nimici. 5. v. muri. 6. a (se) distruge, a (se) nenoroci, (înv. și reg.) a (se) ticăloși, (fig.) a se ruina. (Băutura l-a ~.) 7. v. mistui. 8. a (se) distruge, a (se) nimici, a (se) strica. (Ploaia a ~ recolta.) 9. v. cheltui.

PRĂPĂDÍ vb. v. asasina, dărăpăna, dărâma, dispărea, nărui, omorî, pierde, pieri, prăbuși, prăvăli, rătăci, risipi, suprima, surpa, ucide.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

prăpădí (prăpădésc, prăpădít), vb.1. A distruge, a anihila, a extermina. – 2. A (se) strica, a (se) deteriora. – 3. (Mold.) A pierde, a rătăci. – 4. (Refl.) A dispărea, a muri, a pieri. – 5. (Refl.) A izbucni, a nu mai putea să. Sl. propasti, propadą „a se crăpa” (Miklosich, Lexicon, 702; Cihac, II, 211), cf. rus. propadatĭ „a pieri” și prăpastie.Der. prăpăd, s. n. (exterminare, distrugere; catastrofă); prăpădenie, s. f. (distrugere); prăpădit, s. m. (istovit, lefter); prăpăditor, adj. (distrugător). Din rom. provine bg. din Trans. propodenie (Miklosich, Bulg., 131).

A PRĂPĂDÍ ~ésc tranz. 1) A înceta de a mai poseda; a nu mai avea în posesie; a pierde. 2) (bani, produse alimentare sau industriale etc.) A folosi în mod nechibzuit; a irosi; a risipi; a cheltui. ~ ziua. 3) A face să se prăpădească; a distruge; a nimici. 4) A înceta de a mai avea în câmpul vizual. ◊ ~ din ochi (pe cineva sau ceva) a) a nu mai vedea (pe cineva); b) a avea o afecțiune deosebită (pentru cineva sau ceva). /<bulg. propadam

A SE PRĂPĂDÍ mă ~ésc intranz. A înceta să mai existe (în mod fatal); a dispărea fără urmă; a se pierde; ◊ ~ de râs a râde mult și cu poftă. ~ de rușine a se rușina foarte tare. ~ după cineva (sau ceva) a-i plăcea nespus de mult cineva (sau ceva). /<bulg. propadam

prăpădì v. 1. a extermina: vine ca să te prăpădească ISP.; 2. a leșina: a se prăpădi de râs, de plâns. [Slav. PROPADÕ, a peri (lit. a face să cază într’o groapă)].

prăpădésc v. tr. (bg. propádam, d. vsl. *pro-padati, pro-pastĭ, a se despica, propadĭ, crăpătură, propastĭ, prăpastie, d. pastĭ, a cădea; rus. propadátĭ, propástĭ, a peri. V. nă-pădesc). Nimicesc, ucid: boala l-a prăpădit. Stric, distrug: ploaĭa ĭ-a prăpădit marfa. Perd, risipesc: șĭ-a prăpădit averea în negoț. Perd din mînă, scap (Mold.): copilu a prăpădit baniĭ în ĭarbă. A te prăpădi de rîs orĭ de plîns, a leșina, a nu maĭ putea de rîs orĭ de plîns.

prăpădí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăpădésc, imperf. 3 sg. prăpădeá; conj. prez. 3 sg. și pl. prăpădeáscă

PRĂPĂDI vb. 1. a devasta, a distruge, a nimici, a pîrjoli, a pustii, (reg.) a pustului, (înv.) a sfîrși, a strica. (Dușmanii au ~ regiunea.) 2. a desființa, a distruge, a lichida, a nimici, (fig.) a topi. (A ~ pur și simplu totul în cale.) 3. a distruge, a extermina, a masacra, a măcelări, a nimici, a stîrpi, (pop. și fam.) a căsăpi, (reg.) a chesăgi, (înv.) a conceni, a snopi, a stropși. (A ~ populația.) 4. a distruge, a nimici, a potopi, a sfărîma, a zdrobi, a zvînta, (înv. și pop.) a pierde, a răpune, a risipi, (pop.) a isprăvi, a zdrumica, (înv. și reg.) a sodomi, (reg.) a litrosi, (prin Transilv.) a potroși, (înv.) a cura, a nimicnici, a potrebi, a stropși, a tîrî, a zdruncina, (grecism înv.) a afanisi, (fig.) a secera, a spulbera. (I-a ~ pe dușmani.) 5. a deceda, a dispărea, a se duce, a muri, a pieri, a răposa, a (se) sfîrși, a se stinge, a sucomba, (livr.) a repauza, (înv. și pop.) a se săvîrși, (înv. și reg.) a se pristăvi, (înv.) a se proslăvi, (ir.) a crăpa, a plesni, (înv. și reg. ir.) a se sparge, (fig. și fam.) a se curăța, (fig.) a adormi, (livr. fig.) a expira, (înv. și pop. fig.) a pica, (înv. și reg. fig.) a se muta, a se petrece, (arg.) a o mierli. (S-a ~ ieri la amiază.) 6. a (se) distruge, a (se) nenoroci, (înv. și reg.) a (se) ticăloși, (fig.) a se ruina. (Băutura l-a ~.) 7. a distruge, a mistui, a nimici. (Focul a ~ totul.) 8. a (se) distruge, a (se) nimici, a (se) strica. (Ploaia a ~ recolta.) 9. a arunca, a azvîrli, a cheltui, a irosi, a împrăștia, a risipi, a zvîrli, (livr.) a prodiga, (înv. și reg.) a prăda, (reg.) a mătrăși, a părădui, (Transilv.) a spesa, (înv.) a rășchira, (grecism înv.) a afierosi, (fig.) a înghiți, a mînca, a păpa, a toca. (Și-a ~ averea; își ~ banii pe toate fleacurile.)

prăpădi vb. v. ASASINA. DĂRĂPĂNA. DĂRÎMA. DISPĂREA. NĂRUI. OMORÎ. PIERDE. PIERI. PRĂBUȘI. PRĂVĂLI. RĂTĂCI. RISIPI. SUPRIMA. SURPA. UCIDE.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a se prăpădi (după cineva / ceva) expr. v. a pierde din ochi.

a se prăpădi cu firea expr. 1. a-și da foarte mare osteneală, a face eforturi deosebite. 2. a-și face foarte multe griji, a se consuma.

a se prăpădi de plâns expr. a plânge foarte tare.

a se prăpădi de râs expr. a râde foarte tare.

Intrare: prăpădi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prăpădi
  • prăpădire
  • prăpădit
  • prăpăditu‑
  • prăpădind
  • prăpădindu‑
singular plural
  • prăpădește
  • prăpădiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prăpădesc
(să)
  • prăpădesc
  • prăpădeam
  • prăpădii
  • prăpădisem
a II-a (tu)
  • prăpădești
(să)
  • prăpădești
  • prăpădeai
  • prăpădiși
  • prăpădiseși
a III-a (el, ea)
  • prăpădește
(să)
  • prăpădească
  • prăpădea
  • prăpădi
  • prăpădise
plural I (noi)
  • prăpădim
(să)
  • prăpădim
  • prăpădeam
  • prăpădirăm
  • prăpădiserăm
  • prăpădisem
a II-a (voi)
  • prăpădiți
(să)
  • prăpădiți
  • prăpădeați
  • prăpădirăți
  • prăpădiserăți
  • prăpădiseți
a III-a (ei, ele)
  • prăpădesc
(să)
  • prăpădească
  • prăpădeau
  • prăpădi
  • prăpădiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)