22 de definiții pentru voiaj
din care- explicative (13)
- morfologice (5)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
VOIAJ, voiajuri, s. n. Călătorie. [Pl. și: voiaje] – Din fr. voyage.
VOIAJ, voiajuri, s. n. Călătorie. [Pl. și: voiaje] – Din fr. voyage.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de bogdanrsb
- acțiuni
voiaj sn [At: AR (1829), 2281/29 / P: vo-iaj / V: (asr) ~agiu (S și: voyagiu), (îvr) viagiu / Pl: ~uri, (rar) ~e / E: fr voyage cf it viaggio] 1 Călătorie (într-un loc îndepărtat). 2 (Îe) Agenție (sau birou) de ~ Întreprindere sau sucursală a unei întreprinderi în care se vând cu anticipație bilete pentru călătorii. 3 (Îvr) Drum parcurs regulat de un vehicul pentru a transporta oameni și mărfuri.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
voiaj s.n. Călătorie. Voiajul a durat prea puțin (CA. PETR.). ◊ Agenție de voiaj v. agenție. • sil. vo-ia-j. pl. -uri, -e. /<fr. voyage.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VOIAJ, voiajuri, s. n. Călătorie. De cu seară își pregătea costumul de voiaj. BART, E. 46. Printre noi se găsea un tînăr zugrav franțez, care pentru întîia dată ieșise din țara lui spre a face un voiaj în Orient. ALECSANDRI, O. P. 255. Andronache se duse în voiaj ca să-și uite tribulațiile conjugale. NEGRUZZI, S. I 79. – Pl. și: voiaje. – Variantă: (învechit) voiagiu, voiagii (ALECSANDRI, T. I 371), s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VOIAJ s.n. Călătorie. [Pron. vo-iaj, pl. -juri, -je, var. voaiaj s.n. / < fr. voyage].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
VOIAJ s. n. călătorie. (< fr. voyage)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
VOIAJ ~uri n. Deplasare (pe jos sau cu ajutorul unui mijloc de transport) făcută de o persoană într-un loc depărtat; călătorie. [Pl. și voiaje] /<fr. voyage
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
voiaj n. călătorie: se desgustă de drumuri și de voiaj PANN (= fr. voyage).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*voĭáj n., pl. urĭ și e (rus. voĭáž, d. fr. voyage). Barb. Călătorie.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
viagiu sn vz voiaj
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
voiagiu sn vz voiaj
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VOIAGIU s. n. v. voiaj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VOAIAJ s.n. v. voiaj.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
voiaj s. n., pl. voiajuri/voiaje
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
voiaj s. n., pl. voiajuri/voiaje
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
voiaj s. n., pl. voiajuri /voiaje
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
voiaj, pl. voiajuri
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
voiaj, -juri.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
VOIAJ s. v. călătorie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
VOIAJ s. călătorie, deplasare, drum, (înv.) plimbare, umblet. (Un ~ lung și obositor.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
voiaj (voiajuri), s. n. – Călătorie. Fr. voyage. – Der. voiaja, vb., din fr. voyager; voiajor, s. m., din fr. voyaguer.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
voiaj, voiajuri s. n. (tox.) stări succesive induse cuiva de consumul unui drog.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N54) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
voiaj, voiajuri / voiaj, voiajesubstantiv neutru
- 1. Deplasare (pe jos sau cu ajutorul unui mijloc de transport) făcută de o persoană într-un loc depărtat. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN NODEXsinonime: călătorie
- De cu seară își pregătea costumul de voiaj. BART, E. 46. DLRLC
- Printre noi se găsea un tînăr zugrav franțez, care pentru întîia dată ieșise din țara lui spre a face un voiaj în Orient. ALECSANDRI, O. P. 255. DLRLC
- Andronache se duse în voiaj ca să-și uite tribulațiile conjugale. NEGRUZZI, S. I 79. DLRLC
-
etimologie:
- voyage DEX '09 DEX '98 DN