13 definiții pentru pătrunzător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pătrunzător, ~oare [At: CANTEMIR, ap. CGR I, 323/27 / Pl: ~i, ~oare / E: pătrunde + -ător] 1 a Care străpunge Si: (liv) penetrat, (îvr) pătrunzăcios (1). 2 a (D. ochi, privire) Care exprimă agerime Si: ager, iscoditor, scrutător, (rar) penetrabil. 3-4 av, a (În mod) stăruitor. 5 sn (Înv) Diametru. 6 a (D. sunete) Puternic. 7-8 av, a (În mod) copleșitor. 9 a Care impresionează puternic Si: emoționant, impresionant, mișcător 10 a (Fig; d. oameni) Care acumulează cunoștințe, înțelegându-le în profunzime Si: iscusit, perspicace, priceput, (îvr) pătrunzăcios (2). 11-12 a, av (Care este) profund.

PĂTRUNZĂTÓR, -OÁRE, pătrunzători, -oare, adj. 1. Care străpunge, străbate, răzbate; penetrant. ♦ (Despre ochi, privire) Scrutător; ager. 2. Cu sonoritate puternică; strident. 3. Fig. Mișcător, emoționant, impresionant. 4. Fig. Care aprofundează, care demonstrează pătrundere; perspicace; iscusit, priceput; adânc, profund. – Pătrunde + suf. -ător.

PĂTRUNZĂTÓR, -OÁRE, pătrunzători, -oare, adj. 1. Care străpunge, străbate, răzbate; penetrant. ♦ (Despre ochi, privire) Scrutător; ager. 2. Cu sonoritate puternică; strident. 3. Fig. Mișcător, emoționant, impresionant. 4. Fig. Care aprofundează, care demonstrează pătrundere; perspicace; iscusit, priceput; adânc, profund. – Pătrunde + suf. -ător.

PĂTRUNZĂTÓR, -OÁRE, pătrunzători, -oare, adj. 1. Care străbate adînc, care răzbate. Frig pătrunzător. Umezeală pătrunzătoare.Parfumul de cracatiță plutea pătrunzător și fără sfîrșit în aerul răcoros al înserării. IBRĂILEANU, A. 121. 2. Cu sonoritate puternică; strident. Glasul lui era ursuz și pătrunzător ca. și fața-i veșnic încruntată. REBREANU, R. I 127. ◊ (Adverbial) Strigă tuturor pătrunzător. GALACTION, O. I 199. 3. (Despre ochi sau despre privire) Scrutător. Ochii mici... erau strălucitori și pătrunzători. DUMITRIU, N. 5. Madala plecase ochii sub privirea din nou pătrunzătoare a Ruxandei Duhu. C. PETRESCU, A. 399. Despot... are minte coaptă și ochi pătrunzători, Și inimă-ndrăzneață, și-nvățătură multă. ALECSANDRI, T. II 98. ◊ (Adverbial) Se uită pătrunzător la el. DUMITRIU, N. 45. 4. Care înțelege repede lucrurile, ager la. minte, perspicace. Harnici și dezghețați cum sînt, plini de vioiciune, pătrunzători, au multe lucruri cu care se pot mîndri. SADOVEANU, O. VII 279. Un om cult și pătrunzător... ar fi putut prezice caracterul curentului literar ce trebuia să se manifesteze. GHEREA, ST. CR. III 34. 5. Care străbate adînc în inimă, în suflet; mișcător, emoționant, impresionant. Impresia a fost așa de pătrunzătoare, îneît întreaga asistență era cu lacrimi în ochi. SADOVEANU, E. 68. Nimic mai pătrunzător de auzit decît aria străveche a horei. GANE, N. I 66. Ce glas pătrunzător aud lîngă fîntînă? ALECSANDRI, T. II 204.

PĂTRUNZĂTÓR1 adv. Cu pătrundere. [Sil. -trun-] /a (se) pătrunde + suf. ~ător

PĂTRUNZĂTÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care pătrunde până în adânc; care străbate; străpungător; penetrant. Sunet ~. Vânt ~. 2) (despre ochi, privire, vorbe) Care parcă străpunge; ascuțit; săgetător; ager. 3) (despre sunete, voci etc.) Care are o sonoritate puternică și neplăcută; care supără auzul; ascuțit și intens; strident. 4) (despre oameni sau despre manifestările lor) Care vădește spirit de pătrundere; cu finețe spirituală; sagace; subtil; perspicace. Fire ~oare. 5) fig. Care pătrunde în suflet; care impresionează puternic; mișcător; emoționant. Cuvântare ~oare. [Sil. -trun-] /a (se) pătrunde + suf. ~ător

pătrunzător a. 1. care pătrunde: frig pătrunzător; 2. fig. care aprofundează lucrurile grele: spirit pătrunzător.

pătrunzătór, -oáre adj. Care pătrunde adînc orĭ departe: frig, miros pătrunzător. Fig. Perspicace, sagace, plin de pătrundere: om, spirit pătrunzător.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pătrunzătór (pă-trun-) adj. m., pl. pătrunzătóri; f. sg. și pl. pătrunzătoáre

pătrunzătór adj. m. (sil. -trun-), pl. pătrunzătóri; f. sg. și pl. pătrunzătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PĂTRUNZĂTÓR adj. 1. v. penetrant. 2. intens, puternic, tare, (livr.) penetrant. (Un miros ~.) 3. copleșitor, covârșitor. (Un frig ~.) 4. v. acut. 5. v. atent. 6. v. perspicace.

PĂTRUNZĂTÓR adj. v. adânc, profund, serios, temeinic.

PĂTRUNZĂTOR adj. 1. (FIZ.) penetrant. (Radiație ~.) 2. intens, puternic, tare, (livr.) penetrant. (Un miros ~.) 3. copleșitor, covîrșitor. (Un frig ~.) 4. acut, adînc, ascuțit, intens, mare, profund, puternic, violent, viu. (O durere ~.) 5. atent, cercetător, iscoditor, scormonitor, scotocitor, scrutător, sfredelitor, străpungător. (O privire ~; ochi ~.) 6. ager, clarvăzător, iscoditor, observator, perspicace, scormonitor, scrutător, sfredelitor, străbătător, subtil, (livr.) penetrant, sagace, (fig.) ascuțit. (Un spirit ~.)

pătrunzător adj. v. ADÎNC. PROFUND. SERIOS. TEMEINIC.

Intrare: pătrunzător
pătrunzător adjectiv
  • silabație: -trun-
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pătrunzător
  • pătrunzătorul
  • pătrunzătoru‑
  • pătrunzătoare
  • pătrunzătoarea
plural
  • pătrunzători
  • pătrunzătorii
  • pătrunzătoare
  • pătrunzătoarele
genitiv-dativ singular
  • pătrunzător
  • pătrunzătorului
  • pătrunzătoare
  • pătrunzătoarei
plural
  • pătrunzători
  • pătrunzătorilor
  • pătrunzătoare
  • pătrunzătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)