PĂTRUNZĂTOR, -OARE, pătrunzători, -oare, adj. 1. Care străbate adînc, care răzbate. Frig pătrunzător. Umezeală pătrunzătoare. ▭ Parfumul de cracatiță plutea pătrunzător și fără sfîrșit în aerul răcoros al înserării. IBRĂILEANU, A. 121. 2. Cu sonoritate puternică; strident. Glasul lui era ursuz și pătrunzător ca. și fața-i veșnic încruntată. REBREANU, R. I 127. ◊ (Adverbial) Strigă tuturor pătrunzător. GALACTION, O. I 199. 3. (Despre ochi sau despre privire) Scrutător. Ochii mici... erau strălucitori și pătrunzători. DUMITRIU, N. 5. Madala plecase ochii sub privirea din nou pătrunzătoare a Ruxandei Duhu. C. PETRESCU, A. 399. Despot... are minte coaptă și ochi pătrunzători, Și inimă-ndrăzneață, și-nvățătură multă. ALECSANDRI, T. II 98. ◊ (Adverbial) Se uită pătrunzător la el. DUMITRIU, N. 45. 4. Care înțelege repede lucrurile, ager la. minte, perspicace. Harnici și dezghețați cum sînt, plini de vioiciune, pătrunzători, au multe lucruri cu care se pot mîndri. SADOVEANU, O. VII 279. Un om cult și pătrunzător... ar fi putut prezice caracterul curentului literar ce trebuia să se manifesteze. GHEREA, ST. CR. III 34. 5. Care străbate adînc în inimă, în suflet; mișcător, emoționant, impresionant. Impresia a fost așa de pătrunzătoare, încît întreaga asistență era cu lacrimi în ochi. SADOVEANU, E. 68. Nimic mai pătrunzător de auzit decît aria străveche a horei. GANE, N. I 66. Ce glas pătrunzător aud lîngă fîntînă? ALECSANDRI, T. II 204.