18 definiții pentru oropsi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OROPSÍ, oropsesc, vb. IV. Tranz. 1. A asupri, a urgisi, a prigoni, a persecuta. 2. (Pop.) A izgoni, a alunga. ♦ A lăsa la voia întâmplării; a părăsi. 3. (Înv. și reg.) A certa, a ocărî, a blestema. [Var.: (reg.) horopsí vb. IV] – Et. nec.

OROPSÍ, oropsesc, vb. IV. Tranz. 1. A asupri, a urgisi, a prigoni, a persecuta. 2. (Pop.) A izgoni, a alunga. ♦ A lăsa la voia întâmplării; a părăsi. 3. (Înv. și reg.) A certa, a ocărî, a blestema. [Var.: (reg.) horopsí vb. IV] – Et. nec.

oropsi vt [At: (a. 1760) GCR II, 74/8 / V: (îrg) ho~ / Pzi: ~sesc / E: nct] 1 A asupri. 2 (Îvp) A izgoni. 3 (Îrg) A certa. 4 (Îrg) A vorbi de rău. 5 (Îrg) A blestema. 6 A descânta.

OROPSÍ, oropsesc, vb. IV. Tranz. 1. A asupri, a urgisi, a prigoni, a persecuta. Pasări, fiare și lighioane trăiau de el oropsite. ODOBESCU, S. III 203. Se însura și luă o altă babă, care avea și ea un băiat; însă baba ținea, mai mult la al ei și-l oropsea pe al unchiașului. ȘEZ. VIII 132. 2. (Învechit) A izgoni, a alunga. Ah! Spătarul? Tu în Argeș? Pe cît știu Oropsitu-te-am în valea Dîmboviței. Cu ce voie Vii la Curte? DAVILA, V. V. 151. Îi oropsi pe amîndoi și nu mai voia să știe și să auză de dînșii. ISPIRESCU, I. 154. ♦ A părăsi, a lăsa la voia întîmplării. Bărbățelul mi-a plecat, Singură că m-a lăsat... Singură m-a oropsit. TEODORESCU, P. P. 277. 3. (Regional) A certa, a ocări, a blestema. Să mă ierți, Darie, să mă ierți că te-am ocărit, că te-am oropsit, că te-am drăcuit. STANCU, D. 325. – Variantă: (regional) horopsí (CREANGĂ, P. 283) vb. IV.

A OROPSÍ ~ésc tranz. 1) (persoane) A face să suporte o pacoste, o năpastă, o urgie; a urgisi; a năpăstui. 2) înv. (ființe) A forța să părăsească un loc; a alunga; a izgoni. 3) înv. (bătrâni, bolnavi, copii) A lăsa fără îngrijire; a lăsa la voia întâmplării. /Orig. nec.

oropsì v. a alunga cu mânie: împăratul oropsi pe fică-sa ISP. [Origină necunoscută].

HOROPSÍ vb. IV v. oropsi.

horopsì v. Mold. V. oropsì: văzându-se așa de nenorocită și horopsită CR.

oropsésc v. tr. (din *oripsesc, d. ngr. orizo, aor. órisa și óripsa, mărginesc, separ. V. orizont). Nu maĭ ĭubesc, urgisesc: a oropsi un copil. – Și hor- (est). V. dizgrațiez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

oropsi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oropsesc, 3 sg. oropsește, imperf. 1 oropseam; conj. prez. 1 sg. să oropsesc, 3 să oropsească

oropsi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oropsesc, imperf. 3 sg. oropsea; conj. prez. 3 oropsească

oropsí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oropsésc, imperf. 3 sg. oropseá; conj. prez. 3 sg. și pl. oropseáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OROPSÍ vb. v. abandona, admonesta, afurisi, alunga, anatemiza, blestema, certa, dăscăli, depărta, dojeni, excomunica, goni, izgoni, îndepărta, lăsa, moraliza, mustra, părăsi.

OROPSÍ vb. 1. v. persecuta. 2. v. oprima.

oropsi vb. v. ABANDONA. ADMONESTA. AFURISI. ALUNGA. ANATEMIZA. BLESTEMA. CERTA. DĂSCĂLI. DEPĂRTA. DOJENI. EXCOMUNICA. GONI. IZGONI. ÎNDEPĂRTA. LĂSA. MORALIZA. MUSTRA. PĂRĂSI.

OROPSI vb. 1. a năpăstui, a nedreptăți, a persecuta, a prigoni, a urgisi, (înv. și reg.) a strîmbătăți, (înv.) a obidi, (grecism înv.) a catatrexi. (De ce îl ~ fără motiv?) 2. a asupri, a exploata, a împila, a împovăra, a năpăstui, a oprima, a persecuta, a prigoni, a tiraniza, a urgisi, (înv. și reg.) a bîntui, (înv.) a obidi, a obijdui, a sili, a supăra, a tiranisi, a tirăni, (fig.) a apăsa, a despuia, a stoarce, a suge, (reg. fig.) a stoci, (înv. fig.) a călca. (A ~ masele.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

oropsí (oropsésc, oropsít), vb.1. A azvîrli, a respinge, a alunga. – 2. A deprecia, a disprețui, a defavoriza. – Var. (Mold.) horopsi. Origine necunoscută. Der. din ngr. ἐξορίζω „a exila” (Cihac, II, 681) sau ỏρίζω „a limita” (Scriban) nu e probabilă; dar e vorba neîndoielnic de un cuvînt ngr.

Intrare: oropsi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • oropsi
  • oropsire
  • oropsit
  • oropsitu‑
  • oropsind
  • oropsindu‑
singular plural
  • oropsește
  • oropsiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • oropsesc
(să)
  • oropsesc
  • oropseam
  • oropsii
  • oropsisem
a II-a (tu)
  • oropsești
(să)
  • oropsești
  • oropseai
  • oropsiși
  • oropsiseși
a III-a (el, ea)
  • oropsește
(să)
  • oropsească
  • oropsea
  • oropsi
  • oropsise
plural I (noi)
  • oropsim
(să)
  • oropsim
  • oropseam
  • oropsirăm
  • oropsiserăm
  • oropsisem
a II-a (voi)
  • oropsiți
(să)
  • oropsiți
  • oropseați
  • oropsirăți
  • oropsiserăți
  • oropsiseți
a III-a (ei, ele)
  • oropsesc
(să)
  • oropsească
  • oropseau
  • oropsi
  • oropsiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • horopsi
  • horopsire
  • horopsit
  • horopsitu‑
  • horopsind
  • horopsindu‑
singular plural
  • horopsește
  • horopsiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • horopsesc
(să)
  • horopsesc
  • horopseam
  • horopsii
  • horopsisem
a II-a (tu)
  • horopsești
(să)
  • horopsești
  • horopseai
  • horopsiși
  • horopsiseși
a III-a (el, ea)
  • horopsește
(să)
  • horopsească
  • horopsea
  • horopsi
  • horopsise
plural I (noi)
  • horopsim
(să)
  • horopsim
  • horopseam
  • horopsirăm
  • horopsiserăm
  • horopsisem
a II-a (voi)
  • horopsiți
(să)
  • horopsiți
  • horopseați
  • horopsirăți
  • horopsiserăți
  • horopsiseți
a III-a (ei, ele)
  • horopsesc
(să)
  • horopsească
  • horopseau
  • horopsi
  • horopsiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

oropsi, oropsescverb

  • 1. Asupri, năpăstui, oprima, persecuta, prigoni, urgisi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pasări, fiare și lighioane trăiau de el oropsite. ODOBESCU, S. III 203. DLRLC
    • format_quote Se însură și luă o altă babă, care avea și ea un băiat; însă baba ținea mai mult la al ei și-l oropsea pe al unchiașului. ȘEZ. VIII 132. DLRLC
  • 2. popular Alunga, izgoni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ah! Spătarul? Tu în Argeș? Pe cît știu Oropsitu-te-am în valea Dîmboviței. Cu ce voie Vii la Curte? DAVILA, V. V. 151. DLRLC
    • format_quote Îi oropsi pe amîndoi și nu mai voia să știe și să auză de dînșii. ISPIRESCU, I. 154. DLRLC
    • 2.1. A lăsa la voia întâmplării. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: părăsi
      • format_quote Bărbățelul mi-a plecat, Singură că m-a lăsat... Singură m-a oropsit. TEODORESCU, P. P. 277. DLRLC
  • 3. învechit regional Blestema, certa, ocărî. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Să mă ierți, Darie, să mă ierți că te-am ocărit, că te-am oropsit, că te-am drăcuit. STANCU, D. 325. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.