12 definiții pentru persecuta


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PERSECUTÁ, persecút, vb. I. Tranz. A urmări pe cineva cu perseverență în toate acțiunile sale cu scopul de a-i cauza un rău; a prigoni, a asupri, a urgisi, a oropsi; (cu sens atenuat) a provoca necazuri, neajunsuri; a nedreptăți. ♦ A urmări cu perseverență, a nu slăbi, a obseda. Ideea mă persecută. – Din fr. persécuter.

persecuta vt [At: NEGULICI / Pzi: persecut și (înv) ~tez / E: fr persécuter] 1 (C. i. oameni) A urmări cu perseverență și pe nedrept pentru a pricinui un rău Si: a asupri, a oropsi, a prigoni. 2 (Cu sens atenuat) A provoca necazuri, neajunsuri Si: a nedreptăți. 3 A urmări cu perseverență, deranjând, incomodând. 4-5 (A aprecia sau) a recompensa munca sau calitățile cuiva mai puțin decât pe ale altcuiva de valoare egală sau mai mică Si: a defavoriza.

PERSECUTÁ, persecút, vb. I. Tranz. A urmări pe cineva cu perseverență în toate acțiunile sale cu scopul de a-i pricinui un rău; a prigoni, a asupri, a urgisi, a oropsi; (cu sens atenuat) a provoca necazuri, neajunsuri; a nedreptăți. ♦ A urmări cu perseverență, a nu slăbi, a obseda. Ideea mă persecută. – Din fr. persécuter.

PERSECUTÁ vb. I. tr. A urmări pe cineva pentru a-i pricinui un rău pe nedrept; a prigoni. [P.i. persecút. / < fr. persécuter].

PERSECUTÁ vb. tr. a urmări perseverent pe cineva pentru a-i pricinui un rău pe nedrept; a prigoni. (< fr. persécuter)

A PERSECUTÁ persecút tranz. 1) (persoane) A urmări insistent, pricinuind neplăceri; a prigoni. 2) fig. (despre idei, sentimente, amintiri) A urmări în permanență; a nu slăbi nici pentru un moment; a prigoni; a roade; a măcina. /<fr. persécuter

persecutà v. 1. a urmări pe nedrept și cu violență; 2. a importuna: mă persecută cu complimentele sale.

*persecút, a v. tr. (fr. persécuter, d. lat. pérsequor, persecutus sum. V. execut). Prigonesc, urmăresc ca să fac răŭ: Nerone ĭ-a persecutat pe creștinĭ. Fam. Importunez, plictisesc: nu mă maĭ persecuta cu cererile tăle!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

persecutá (a ~) vb., ind. prez. 3 persecútă

persecutá vb., ind. prez. 1 sg. persecút, 3 sg. și pl. persecútă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PERSECUTÁ vb. 1. a năpăstui, a nedreptăți, a oropsi, a prigoni, a urgisi, (înv. și reg.) a strâmbătăți, (înv.) a obidi, (grecism înv.) a catatrexi. (De ce îl ~ fără motiv?) 2. v. oprima. 3. v. obseda.

PERSECUTA vb. 1. a năpăstui, a nedreptăți, a oropsi, a prigoni, a urgisi, (înv. și reg.) a strîmbătăți, (înv.) a obidi, (grecism înv.) a catatrexi. (De ce îl ~ fără motiv?) 2. a asupri, a exploata, a împila, a împovăra, a năpăstui, a oprima, a oropsi, a prigoni, a tiraniza, a urgisi, (înv. și reg.) a bîntui, (înv.) a obidi, a obijdui, a sili, a supăra, a tiranisi, a tirăni, (fig.) a apăsa, a despuia, a stoarce, a suge, (reg. fig.) a stoci, (înv. fig.) a călca. (A ~ masele.) 3. a chinui, a frămînta, a obseda, a preocupa, a tortura, a urmări, (fig.) a roade, a tiraniza. (Îl ~ un gînd.)

Intrare: persecuta
verb (VT3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • persecuta
  • persecutare
  • persecutat
  • persecutatu‑
  • persecutând
  • persecutându‑
singular plural
  • persecu
  • persecutați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • persecut
(să)
  • persecut
  • persecutam
  • persecutai
  • persecutasem
a II-a (tu)
  • persecuți
(să)
  • persecuți
  • persecutai
  • persecutași
  • persecutaseși
a III-a (el, ea)
  • persecu
(să)
  • persecute
  • persecuta
  • persecută
  • persecutase
plural I (noi)
  • persecutăm
(să)
  • persecutăm
  • persecutam
  • persecutarăm
  • persecutaserăm
  • persecutasem
a II-a (voi)
  • persecutați
(să)
  • persecutați
  • persecutați
  • persecutarăți
  • persecutaserăți
  • persecutaseți
a III-a (ei, ele)
  • persecu
(să)
  • persecute
  • persecutau
  • persecuta
  • persecutaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)