URÂCIOS, -OASĂ, urâcioși, -oase, adj. Care inspiră dezgust; scârbos, neplăcut; (despre oameni) ursuz, nesuferit, antipatic. [Var.: uricios, -oasă adj.] – Urî + suf. -icios.

urâcios, ~oasă [At: CANTEMIR, IST. 37 / V: uric~ / Pl: ~oși, ~oase / E: urî¹ + -icios] 1-2 smf, a (Om) care displace din cauza purtării, a vorbelor sale Si: antipatic (1-2), nesuferit, urât² (1-2). 3-4 smf, a (Om) care este mereu prost dispus, lipsit de amabilitate. 5-6 smf, a (Om) care provoacă o stare de nemulțumire. 7-8 smf, a (Om) care trezește repulsie. 9-10 a Urât² (17, 21).

URÂCIOS, -OASĂ, urâcioși, -oase, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Antipatic, nesuferit, neplăcut. [Var.: uricios, -oasă adj.] – Urî + suf. -icios.

URÂCIOS ~oasă (~oși, ~oase) (despre persoane și despre manifestările lor) Care trezește antipatie; nesuferit. /a (se) urî + suf. ~icios

uricios, ~oasă a vz urâcios

❍URICIOS... 👉 URÎCIOS...

URÎCIOS, URICIOS adj. Care inspiră desgust, scîrbă, nesuferit, scîrbos, odios: se aud prin casă o mulțime de glasuri, care de care mai urîcioase (CRG.); rogu-te, scapă-mă de bubele astea uricioase și împuțite (ISP.); destul s’a silit omul nostru să-și desvețe băiatul de acest nărav uricios și să-l facă și pe el om (MERA) [urît].

URICIOS, -OASĂ adj. v. urîcios.

URÎCIOS, -OASĂ, urîcioși, -oase, adj. Antipatic, nesuferit, neplăcut; (despre persoane) ursuz, p. ext. supărăcios. Om mai urîcios ca Belciug nu se află sub soare. REBREANU, I. 108. Calificativele în versuri devin cele mai urîcioase umpluturi. MACEDONSKI, O. IV 39. Gertruda... era tiranizată de bărbatul ei urîcios și rău. GHEREA, ST. CR. II 279. ◊ (Substantivat) Iar cînd abia se mai auzi glasul urîciosului, cizmarul se îndură de el. ȘEZ. IX 70. – Variantă: uricios, -oasă (C. PETRESCU, Î. I 14, CREANGĂ, P. 146, EMINESCU, N. 149) adj.

urîcios a. odios, nesuferit. [Derivat din urît].

uricĭós, -oásă adj. (d. urît). Antipatic, nesuferit, odios: om, fapt uricĭos. Adv. S’a purtat uricĭos. – Rar urîcĭos (vest).

urâcios adj. m., pl. urâcioși; f. urâcioasă, pl. urâcioase

urâcios adj. m., pl. urâcioși; f. urâcioasă, pl. urâcioase

urâcios adj. m., pl. urâcioși; f. sg. urâcioasă, pl. urâcioase

urîcios.

URÂCIOS adj. v. ursuz.

URÎCIOS adj. insociabil, morocănos, mut, necomunicativ, neprietenos, nesociabil, posac, posomorît, taciturn, tăcut, ursuz, (livr.) hirsut, (pop.) sanchiu, (înv. și reg.) moros, sunducos, tăcător, (reg.) modoroi, mutac, mutăreț, (Olt.) dugos, (Mold.) pîclișit, (prin Transilv.) tăcătoi, (Bucov. și Mold.) tălmut, (fig.) închis. (Om ~.)

Urâcios ≠ frumos