17 definiții pentru necăji năcăji


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

necăji [At: BIBLIA (1688), 912/1 / V: (pop) nă~, (nob) ~cași[1] / Pzi: ~jesc, (reg) năcăj / E: slv наказати, накажѫ „a pedepsi”, „a aviza”] 1 vt (Înv) A supune la suferințe fizice sau morale. 2 vt (Spc) A face cuiva un rău, o nedreptate. 3 vr A suferi din punct de vedere fizic sau moral. 4 vr A depune eforturi mari pentru realizarea unui scop Si: a se căzni, a se trudi, (reg) a se canoni. 5 vi (Pop) A trăi în condiții grele. 6 vt A nemulțumi. 7-8 vt A (se) supăra. 9 vt A deranja. 10 vr A protesta. 11 vt (Rar) A face în ciudă. 12 vt (Rar) A stârni invidia cuiva. 13 vt A nu lăsa în pace pe cineva Si: a hărțui, a urmări, (reg) a zădărî. 14-15 vtrr A (se) agasa. 16 vt A tachina.

  1. Referința încrucișată recomandă ca variantă forma: necăși LauraGellner

NECĂJÍ, necăjesc, vb. IV. 1. Tranz. A pricinui cuiva un necaz, o neplăcere; a face cuiva sânge rău; a mânia, a amărî, a supăra. ♦ A sâcâi, a tachina pe cineva; a agasa, a plictisi. ♦ Refl. A se enerva, a se mânia. 2. Refl. A depune eforturi (mari) pentru realizarea unui scop; a-și da osteneala, a se trudi; a se căzni. [Var.: (reg.) năcăjí vb. IV] – Din necaz. Cf. sl. nakazati.

NECĂJÍ, necăjesc, vb. IV. 1. Tranz. A pricinui cuiva un necaz, o neplăcere; a face cuiva sânge rău; a mânia, a amărî, a supăra. ♦ A sâcâi, a tachina pe cineva; a agasa, a plictisi. ♦ Refl. A se enerva, a se mânia. 2. Refl. A depune eforturi (mari) pentru realizarea unui scop; a-și da osteneala, a se trudi; a se căzni. [Var.: (reg.) năcăjí vb. IV] – Din necaz. Cf. sl. nakazati.

NECĂJÍ, necăjesc, vb. IV. 1. Tranz. A pricinui (cuiva) un necaz, o supărare; a face cuiva sînge rău, a mînia, a supăra, a irita, a amărî. Blestemul părinților pe care nu-i asculta, ci îi tot necăjea, a făcut-o să fie gheonoaie. ISPIRESCU, L. 4. Tu ai fost bun de călugărit, iar nu de trăit în lume, să necăjești oamenii și să chinuiești nevasta și copiii. CREANGĂ, P. 47. ♦ A nu lăsa (pe cineva) în pace; a sîcîi, a tachina. Ați necăjit într-o zi, prin gard, un păun, care s-a-nfoiat pe dată. PAS, Z. I 47. Se găsea însă din cînd în cînd cîte un om care, neavînd altă treabă, se lega de el și-l necăjea. SLAVICI, O. I 227. ♦ Refl. A se enerva, a se mînia. Cu cît se vedea mai neîndemînatic, cu atît se necăjea mai rău. VLAHUȚĂ, O. A. 111. Se necăjea pentru că-l durea inima cînd vedea că nu se silesc copiii la învățătură. GHICA, S. A. 71. Ce, bade, te-ai necăjit? Și eu numa i-am glumit! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 77. 2. Refl. A-și da osteneala, a se trudi, a se căzni. Pușcașii se necăjeau să scoată un polobocel de vin. SADOVEANU, O. I 68. După ce ne-am necăjit pe drum două zile și două nopți, cînd s-agiungem la gazdă... ne fug surugiii. ALECSANDRI, T. I 120. ◊ Intranz. (Rar) Vai de mama cu feciori! Necăjește Pînă-i crește, Împăratu-i cătănește. BIBICESCU, P. P. 124. – Variantă: năcăjí (CREANGĂ, A. 23, ALECSANDRI, T. I 112, HODOȘ, P. P. 207) vb. IV.

A NECĂJÍ ~ésc tranz. 1) (persoane) A deranja cu repetarea insistentă a aceluiași lucru; a pisa; a plictisi. 2) (ființe) A supune unor chinuri (fizice); a chinui. /Din necaz

A SE NECĂJÍ mă ~ésc intranz. 1) A depune multă trudă; a se strădui din răsputeri; a se osteni; a se chinui; a se obosi; a se munci; a se căzni. 2) A fi cuprins de supărare, de necaz; a se supăra; a se enerva. /Din necaz

necăjì v. a (se) supăra foarte. [Slav. NAKAZITI, a pedepsi, a aviza].

necăși[1] v vz necăji

  1. În definiția principală, varianta de față este tipărită: necași LauraGellner

NĂCĂJÍ vb. IV v. necăji.

năcăjésc v. tr. (vsl. nakaziti, a pedepsi, a învăța, sîrb. „a desfigura”, ceh. „a infecta”. V. pricăjesc). Est. Supăr, întristez. Chinuĭesc, căznesc. Încĭudez, înfuriĭ. V. refl. Mă încĭudez. – În vest necăjesc.

necăjésc V. năcăjesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

necăjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. necăjésc, imperf. 3 sg. necăjeá; conj. prez. 3 necăjeáscă

necăjí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. necăjésc, imperf. 3 sg. necăjeá; conj. prez. 3 sg. și pl. necăjeáscă

necăjesc, -jească 3 conj., -jeam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NECĂJÍ vb. 1. v. mâhni. 2. v. nemulțumi. 3. v. înciuda. 4. v. enerva. 5. v. strădui. 6. v. chinui.

NECĂJI vb. 1. a (se) amărî, a (se) indispune, a (se) îndurera, a (se) întrista, a (se) mîhni, a (se) supăra, (înv. și pop.) a (se) obidi, (înv. și reg.) a (se) scîrbi, (înv.) a (se) oțărî. a (se) rîvni, (fig.) a (se) cătrăni. (L-ai ~ pe tata.) 2. a nemulțumi, a supăra. (Îl ~ că nu-l poate ajuta.) 3. a (se) înciuda, a (se) supăra, (pop.) a (se) ciudi. (Nu-l mai ~!) 4. a agasa, a enerva, a indispune, a irita, a plictisi, a sîcîi, a supăra, (livr.) a tracasa, (pop.) a ciudi, a zădărî, (reg.) a zăhătui, (Mold.) a chihăi, (Ban.) a zăgălui, (Mold. și Bucov.) a zăhăi, (înv.) a scîrbi, (pop. fig.) a ardeia, (reg. fig.) a scociorî. (Nu-l mai ~ cu insistențele tale!) 5. a se canoni, a se cîzni, a se chinui, a se forța, a se frămînta, a se munci, a se osteni, a se sforța, a se sili, a se strădui, a se trudi, a se zbate, a se zbuciuma, (înv. și pop.) a (se) nevoi, (pop.) a se sîrgui, (reg.) a se verpeli, (Mold.) a se strădănui, (înv.) a se învălui, a năsli, a (se) osîrdnici, a (se) osîrdui, a se volnici, (fig.) a se sfărîma. (Se ~ să rezolve problema.)

Intrare: necăji
verb (VT403)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • necăji
  • necăjire
  • necăjit
  • necăjitu‑
  • necăjind
  • necăjindu‑
singular plural
  • necăjește
  • necăjiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • necăjesc
(să)
  • necăjesc
  • necăjeam
  • necăjii
  • necăjisem
a II-a (tu)
  • necăjești
(să)
  • necăjești
  • necăjeai
  • necăjiși
  • necăjiseși
a III-a (el, ea)
  • necăjește
(să)
  • necăjească
  • necăjea
  • necăji
  • necăjise
plural I (noi)
  • necăjim
(să)
  • necăjim
  • necăjeam
  • necăjirăm
  • necăjiserăm
  • necăjisem
a II-a (voi)
  • necăjiți
(să)
  • necăjiți
  • necăjeați
  • necăjirăți
  • necăjiserăți
  • necăjiseți
a III-a (ei, ele)
  • necăjesc
(să)
  • necăjească
  • necăjeau
  • necăji
  • necăjiseră
verb (VT403)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • năcăji
  • năcăjire
  • năcăjit
  • năcăjitu‑
  • năcăjind
  • năcăjindu‑
singular plural
  • năcăjește
  • năcăjiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • năcăjesc
(să)
  • năcăjesc
  • năcăjeam
  • năcăjii
  • năcăjisem
a II-a (tu)
  • năcăjești
(să)
  • năcăjești
  • năcăjeai
  • năcăjiși
  • năcăjiseși
a III-a (el, ea)
  • năcăjește
(să)
  • năcăjească
  • năcăjea
  • năcăji
  • năcăjise
plural I (noi)
  • năcăjim
(să)
  • năcăjim
  • năcăjeam
  • năcăjirăm
  • năcăjiserăm
  • năcăjisem
a II-a (voi)
  • năcăjiți
(să)
  • năcăjiți
  • năcăjeați
  • năcăjirăți
  • năcăjiserăți
  • năcăjiseți
a III-a (ei, ele)
  • năcăjesc
(să)
  • năcăjească
  • năcăjeau
  • năcăji
  • năcăjiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

necăji năcăji

  • 1. tranzitiv A pricinui cuiva un necaz, o neplăcere; a face cuiva sânge rău.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: amărî irita mânia supăra 2 exemple
    exemple
    • Blestemul părinților pe care nu-i asculta, ci îi tot necăjea, a făcut-o să fie gheonoaie. ISPIRESCU, L. 4.
      surse: DLRLC
    • Tu ai fost bun de călugărit, iar nu de trăit în lume, să necăjești oamenii și să chinuiești nevasta și copiii. CREANGĂ, P. 47.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A sâcâi, a tachina pe cineva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: agasa plictisi sâcâi tachina 2 exemple
      exemple
      • Ați necăjit într-o zi, prin gard, un păun, care s-a-nfoiat pe dată. PAS, Z. I 47.
        surse: DLRLC
      • Se găsea însă din cînd în cînd cîte un om care, neavînd altă treabă, se lega de el și-l necăjea. SLAVICI, O. I 227.
        surse: DLRLC
    • 1.2. reflexiv A se enerva, a se mânia.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: enerva mânia 3 exemple
      exemple
      • Cu cît se vedea mai neîndemînatic, cu atît se necăjea mai rău. VLAHUȚĂ, O. A. 111.
        surse: DLRLC
      • Se necăjea pentru că-l durea inima cînd vedea că nu se silesc copiii la învățătură. GHICA, S. A. 71.
        surse: DLRLC
      • Ce, bade, te-ai necăjit? Și eu numa i-am glumit! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 77.
        surse: DLRLC
  • 2. reflexiv A depune eforturi (mari) pentru realizarea unui scop; a-și da osteneala, a se trudi; a se căzni.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: căzni trudi 3 exemple
    exemple
    • Pușcașii se necăjeau să scoată un polobocel de vin. SADOVEANU, O. I 68.
      surse: DLRLC
    • După ce ne-am necăjit pe drum două zile și două nopți, cînd s-agiungem la gazdă... ne fug surugiii. ALECSANDRI, T. I 120.
      surse: DLRLC
    • intranzitiv rar Vai de mama cu feciori! Necăjește Pînă-i crește, Împăratu-i cătănește. BIBICESCU, P. P. 124.
      surse: DLRLC

etimologie: