13 definiții pentru mohorât


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mohorât, ~ă [At: (cca 1550) CUV. D. BĂTR. II, 460/32 / V: (îvr) mohur~ / Pl: ~âți, ~e / E: mohorî] 1 a Care are culoarea de la roșu-cărămiziu până la roșu-vânăt. 2 sn (Îvr) Stofă purpurie. 3 sf (Îvr) Haină făcută din stofă purpurie. 4 sma (Euf) Drac. 5 a De culoare închisă. 6 a Lipsit de strălucire, de lumină Si: întunecos, sumbru. 7 a Întunecat și apăsător. 8 a (D. oameni și d. înfățișarea, privirea, gândurile lor) Trist.

MOHORẤT, -Ă, mohorâți, -te, adj. 1. Care are culoarea de la roșu-cărămiziu la roșu-vinețiu; p. gener. de culoare închisă; întunecat, sumbru. ♦ Lipsit de lumină, întunecos, sumbru. 2. Fig. (Despre oameni) Mâhnit, trist, posomorât. – V. mohorî.

MOHORẤT, -Ă, mohorâți, -te, adj. 1. Care are culoarea de la roșu-cărămiziu la roșu-vinețiu; p. gener. de culoare închisă; întunecat, sumbru. ♦ Lipsit de lumină, întunecos, sumbru. 2. Fig. (Despre oameni) Mâhnit, trist, posomorât. – V. mohorî.

MOHORÎ́T, -Ă, mohorîți, -te, adj. 1. Roșu-vînăt (ca spicele mohorului), stacojiu; p. ext. de culoare închisă, întunecat. Zilele erau mohorîte, cu cerul căptușit de zăpada nourilor. SADOVEANU, O. IV 176. Vremea era de asemenea răcoroasă, umedă, mohorîtă. AGÎRBICEANU, S. P. 115. Văzusem un nor mohorît Venind din adîncuri de zare. COȘBUC, P. I 235. Pe bănci de lemn, în scunda tavernă mohorîtă. EMINESCU, O. I 56. ◊ (Substantivat, rar) Din ce-a fost o zi întreagă mai măreț, mai lucitor, Dintr-un soare, ce rămîne? Mohorîtul unui nor. DAVILA, V. V. 100. 2. Fig. (Despre oameni) Supărat, amărît, trist, posomorît. Mohorîți sub căști, soldații urmăreau lucrul tot mai grăbit al groparilor. CAMILAR, N. I 373. Miron Iuga deveni grav și mohorît. REBREANU, R. I 85. Ce-nseamn-acele candeli ce ard în orice colț Sub chipuri mohorîte cu-adînci și slabe fețe? EMINESCU, O. IV 363.

mohorît a. 1. de coloarea roșie închisă a mohorului; sânge mohorît; 2. fig. întunecat: tablou depins cu colori cam mohorîte AL.

mohorî́t, -ă adj. (d. mohor). Roș închis, ca spicu mohoruluĭ: sînge mohorît. Fig. Întunecat, de coloare închisă: haĭne mohorîte. Fig. Posomorît, trist: față mohorîtă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MOHORÂT adj. v. întristat, mâhnit, posomorât, trist.

MOHORÂT adj., adv. 1. adj. v. înnorat. 2. adj. închis, întunecat, sumbru, sur, (pop.) suriu. (O culoare ~.) 3. adj. v. încruntat. 4. adj., adv. v. îmbufnat. 5. adj. v. dezolant.

Mohorât ≠ vesel, voios, zâmbitor

SÂNGE MOHORÂT s. v. antrax, cărbune, dalac, pustulă malignă.

mohorît adj. v. ÎNTRISTAT. MÎHNIT. POSOMORÎT. TRIST.

MOHORÎT adj., adv. 1. adj. închis, înnegurat, înnorat, întunecat, întunecos, neguros, noros, pîclos, plumbuit, plumburiu, posomorît, urît. (înv.) ponegrit. (Vreme ~.) 2. adj. întunecat, sumbru, sur, (pop.) suriu. (O culoare ~.) 3. adj. încruntat, întunecat, posac, posomorît. (Om ~.) 4. adj., adv. chiorîș, îmbufnat, încruntat, posomorît. (Privire ~; ce te uiți ~ la mine?) 5. adj. demoralizant, deprimant, descurajant, dezolant, posomorît, trist, (rar) dezolator, posac. (Un peisaj ~.)

sînge mohorît s. v. ANTRAX. CĂRBUNE. DALAC. PUSTULĂ MALIGNĂ.

Intrare: mohorât
mohorât adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mohorât
  • mohorâtul
  • mohorâtu‑
  • mohorâ
  • mohorâta
plural
  • mohorâți
  • mohorâții
  • mohorâte
  • mohorâtele
genitiv-dativ singular
  • mohorât
  • mohorâtului
  • mohorâte
  • mohorâtei
plural
  • mohorâți
  • mohorâților
  • mohorâte
  • mohorâtelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)