opțiuni
  • info

14 definiții pentru zâmbitor

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZÂMBITOR, -OARE, zâmbitori, -oare, adj. Care zâmbește, surâzător; vesel, zâmbăreț, radios. – Zâmbi + suf. -tor.

ZÂMBITOR, -OARE, zâmbitori, -oare, adj. Care zâmbește, surâzător; vesel, zâmbăreț, radios. – Zâmbi + suf. -tor.

zâmbitor, ~oare a [At: SION, POEZII, 205/27 / V: (înv) zim~ / Pl: ~i, ~oare / E: zâmbi + -tor] 1-3 (D. oameni) Zâmbăreț (1-3). 4 (D. manifestările, fizionomia, privirea oamenilor; pex d. ochi) Care denotă sau exprimă veselie Si: surâzător, (rar) zâmbind (4), (înv) zâmbit2 (4). 5 (Pex) Care este favorabil Si: surâzător, (rar) zâmbind (5), (înv) zâmbit2 (5).

ZÂMBITOR ~oare (~ori, ~oare) Care zâmbește; surâzător. /a zâmbi + suf. ~tor

zâmbitor a. care zâmbește.

zimbitor, ~oare a vz zâmbitor

zîmbitor, -oare adj. (despre oameni) Care zîmbește. Înalt, frumos, elegant și pururea zîmbitor (VLAH.). ♦ Ext. Care este surîzător, vesel, radios; care este prietenos. Era... zîmbitor ca o mireasă (VLAS.). ♦ (despre manifestări ale oamenilor sau despre fizionomia, privirea lor) Care denotă, exprimă veselie; ext. care exprimă prietenie. S-a îmbătat de privirile ei zîmbitoare (CA. PETR.). M-a întîmpinat cu ochi zîmbitori. • pl. -ori, -oare. /zîmbi + -tor.

ZÎMBITOR, -OARE, zîmbitori, -oare, adj. Care zîmbește, surîzător; vesel, radios, strălucitor. Spre Magda înainta zîmbitor un tînăr cu părul bălai și buclat. SADOVEANU, O. VII 91. De, don’ colonel – făcu Ștefan cu fața zîmbitoare – mai încercăm și noi marea cu degetul. REBREANU, R. II 71. (Poetic) N-am altă mîngîiere mai vie pe pămînt Decît să-nalț la tine duioasa mea gîndire, Steluță zîmbitoare, dincolo de mormînt! ALECSANDRI, P. A. 63.

ZÎMBITOR, -OARE, zîmbitori, -oare, adj. Care zîmbește, surîzător; vesel, radios, strălucitor. – Din zîmbi + suf. -(i)tor.

zîmbitór, -oáre adj. Care zîmbește, binevoitor: o față zîmbitoare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zâmbitor adj. m., pl. zâmbitori; f. sg. și pl. zâmbitoare

zâmbitor adj. m., pl. zâmbitori; f. sg. și pl. zâmbitoare

zâmbitor adj. m., pl. zâmbitori; f. sg. și pl. zâmbitoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZÂMBITOR adj. surâzător, (înv.) surâzând, zâmbăreț, (fam.) zâmbareț. (O față ~oare.)

ZÎMBITOR adj. surîzător, (înv.) surîzînd, zîmbăreț, (fam.) zîmbareț. (O față ~.)

Intrare: zâmbitor
zâmbitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zâmbitor
  • zâmbitorul
  • zâmbitoru‑
  • zâmbitoare
  • zâmbitoarea
plural
  • zâmbitori
  • zâmbitorii
  • zâmbitoare
  • zâmbitoarele
genitiv-dativ singular
  • zâmbitor
  • zâmbitorului
  • zâmbitoare
  • zâmbitoarei
plural
  • zâmbitori
  • zâmbitorilor
  • zâmbitoare
  • zâmbitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
zimbitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zâmbitor, zâmbitoareadjectiv

    • format_quote Spre Magda înainta zîmbitor un tînăr cu părul bălai și buclat. SADOVEANU, O. VII 91. DLRLC
    • format_quote De, don’ colonel – făcu Ștefan cu fața zîmbitoare – mai încercăm și noi marea cu degetul. REBREANU, R. II 71. DLRLC
    • format_quote poetic N-am altă mîngîiere mai vie pe pămînt Decît să-nalț la tine duioasa mea gîndire, Steluță zîmbitoare, dincolo de mormînt! ALECSANDRI, P. A. 63. DLRLC
etimologie:
  • Zâmbi + sufix -tor. DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.