22 de definiții pentru parfum

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PARFUM, parfumuri, s. n. 1. Miros plăcut; mireasmă (de flori). ♦ Miros îmbietor, apetisant, răspândit de unele alimente. 2. Produs (lichid) cu miros plăcut, obținut prin amestecarea unor substanțe aromatice (vegetale) sau pe cale sintetică; p. ext. produsul împreună cu ambalajul lui; (la pl.) feluri, sorturi din astfel de produse. 3. Fig. Notă caracteristică, atmosferă specifică. [Var.: (înv.) profum s. n.] – Din fr. parfum.

parfum sn [At: AR (1829), 1761/37 / V: (înv) prof~ / Pl: ~uri, (rar) ~e / E: fr parfum, it profumo] 1 Miros plăcut și de obicei pătrunzător, emanat mai ales de flori Si: mireasmă. 2 Miros îmbietor, apetisant răspândit de produsele comestibile Si: aromă. 3 (Rar) Miros. 4 Substanță aromatică. 5 (Spc) Produs lichid cu miros plăcut obținut prin amestecarea unor substanțe odorante naturale, de origine vegetală sau animală, ori sintetice. 6 (Pex) Parfum (5) împreună cu ambalajul lui. 7 (Lpl) Sorturi de parfum (5). 8 (Fig) Notă specifică. 9 (Fig) Atmosferă caracteristică. 10 (Bot; reg) Petunie (Petunia hybrida).

PARFUM, parfumuri, s. n. 1. (Adesea fig.) Miros plăcut; mireasmă. ♦ Miros îmbietor, apetisant, răspândit de unele alimente. 2. Produs (lichid) cu miros plăcut, obținut prin amestecarea unor substanțe aromatice (vegetale) sau pe cale sintetică; p. ext. produsul împreună cu ambalajul lui; (la pl.) feluri, sorturi din astfel de produse. 3. Fig. Notă caracteristică, atmosferă specifică. [Var.: (înv.) profum s. n.] – Din fr. parfum.

PARFUM, parfumuri, s. n. 1. Miros plăcut, mireasmă. În jur, parfum de lut și izmă grasă. DRAGOMIR, P. 52. În desișuri albește floarea-paștilor, și un parfum ușor vine pe adierea amurgului. SADOVEANU, O. VI 399. Parfumul îmbătător al florilor se înălță în văzduh. ALECSANDRI, O. P. 86. 2. Produs industrial cu miros plăcut, obținut prin amestecarea unor substanțe aromatice de origine vegetală, mai rar animală, sau pe cale sintetică. Pe metalice tripiede ard parfumuri arăpești. MACEDONSKI, O. I 104. 3. Aromă, miros îmbietor, savuros. Acum să zic două vorbe astor piftii... Ce miros, ce parfum! ALECSANDRI, T. I 394. 4. Fig. Notă caracteristică, specifică. Bucata are un parfum destul de caracteristic. CARAGIALE, O. VII 92. – Pl. și: parfume (MACEDONSKI, O. I 139). – Variantă: (învechit) profum (MACEDONSKI, O. I 246, ODOBESCU, S. III 83) s. n.

PARFUM s.n. 1. Miros plăcut; mireasmă (de flori, de substanțe etc.); aromă. 2. Preparat industrial cu miros plăcut, obținut prin amestecarea unor substanțe extrase din flori sau pe cale sintetică. [Pl. -muri. / cf. fr. parfum].

PARFUM s. n. 1. miros plăcut; mireasmă; aromă. 2. preparat industrial cu miros plăcut, prin amestecarea unor substanțe din flori sau pe cale sintetică. 3. (fig.) notă specifică, atmosferă caracteristică. (< fr. parfum)

PARFUM ~uri n. 1) Miros plăcut, pătrunzător; mireasmă; aromă. 2) Produs (lichid) plăcut mirositor, preparat din substanțe aromatice. 3) fig. Nuanță deosebită, specifică. ~ul operelor scriitorilor contemporani. /<fr. parfum, germ. Parfum

parfum n. 1. miros plăcut; 2. ceeace exală un miros plăcut.

*parfúm n., pl. urĭ (fr. parfum, it. profúmo, sp. perfume). Lichid de un miros foarte plăcut făcut pin industrie. Aromă, mireazmă, miroznă. Fig. Lucru care inspiră plăcere, care aduce aminte lucrurĭ plăcute: un parfum de fericire, de vechime. – Aŭ zis uniĭ poețĭ și profum (după it.).

PROFUM s. n. v. parfum.

PROFUM s. n. v. parfum.

PROFUM s. n. v. parfum.

profum sn vz parfum

profum n. parfum (BOL.).

*profúm, V. parfum.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

parfum s. n., pl. parfumuri

parfum s. n., pl. parfumuri

parfum s. n., pl. parfumuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PARFUM s. v. petunie.

PARFUM s. v. mireasmă.

parfum s. v. PETUNIE.

PARFUM s. aromă, balsam, mireasmă, (astăzi rar) boare, (rar) mirodenie, (reg.) șmag, (Mold. și Bucov.) miroznă, (înv.) odor, olm. (~ul florilor.)

Parfum ≠ miasmă

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

parfum adj. invar. foarte bun, de calitate superioară.

Intrare: parfum
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • parfum
  • parfumul
  • parfumu‑
plural
  • parfumuri
  • parfumurile
genitiv-dativ singular
  • parfum
  • parfumului
plural
  • parfumuri
  • parfumurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • profum
  • profumul
  • profumu‑
plural
  • profumuri
  • profumurile
genitiv-dativ singular
  • profum
  • profumului
plural
  • profumuri
  • profumurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

parfum, parfumurisubstantiv neutru

  • 1. Miros plăcut; mireasmă (de flori). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 NODEX
    • format_quote În jur, parfum de lut și izmă grasă. DRAGOMIR, P. 52. DLRLC
    • format_quote În desișuri albește floarea-paștilor, și un parfum ușor vine pe adierea amurgului. SADOVEANU, O. VI 399. DLRLC
    • format_quote Parfumul îmbătător al florilor se înălță în văzduh. ALECSANDRI, O. P. 86. DLRLC
    • 1.1. Miros îmbietor, apetisant, răspândit de unele alimente. DEX '09 DEX '98 DN MDN '00
      • format_quote Acum să zic două vorbe astor piftii... Ce miros, ce parfum! ALECSANDRI, T. I 394. DLRLC
  • 2. Produs (lichid) cu miros plăcut, obținut prin amestecarea unor substanțe aromatice (vegetale) sau pe cale sintetică. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 NODEX
    • format_quote Pe metalice tripiede ard parfumuri arăpești. MACEDONSKI, O. I 104. DLRLC
    • 2.1. prin extensiune Produsul împreună cu ambalajul lui; (la plural) feluri, sorturi din astfel de produse. DEX '09 DEX '98
    • 2.2. (la) plural Feluri, sorturi din astfel de produse. DEX '09 DEX '98
    • diferențiere Preparat industrial cu miros plăcut, obținut prin amestecarea unor substanțe extrase din flori sau pe cale sintetică. DN
  • 3. figurat Notă caracteristică, atmosferă specifică. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 NODEX
    • format_quote Bucata are un parfum destul de caracteristic. CARAGIALE, O. VII 92. DLRLC
    • format_quote Parfumul operelor scriitorilor contemporani. NODEX
  • comentariu Plural și: parfume. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.