11 definiții pentru mirodie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIRÓDIE, mirodii, s. f. (Înv.) Mirodenie. – Din bg. mirodija.

mirodie sf [At: (a. 1642) GCR I, 101/5 / P: ~di-e / Pl: ~ii / E: bg миродия] 1 (Înv; mpl) Mireasmă (2). 2 (Pex) Miros plăcut Si: mireasmă, parfum. 3 Mirodenie 4 (Pex, Ban) Mirodenie (5).

MIRÓDIE, mirodii, s. f. (Înv.) Mirodenie. [Pr.: -di-e] – Din bg. mirodija.

MIRÓDIE, mirodii, s. f. (Învechit) Mirodenie.

MIRÓDIE ~i f. înv. Substanță aromatică care se pune în mâncare pentru a trezi pofta de mâncare; mirodenie. /<bulg. mirodija

mirodíe f. (ngr. myrodĭá și -día, miros plăcut, pătrunjel; bg. mirodiĭa, pătrunjel, sîrb. miródija, aromă. V. miros). Munt. Pl. Mirodeniĭ. Bz. Pop. Bucate bune și rare: ĭ-am dat copiluluĭ și mirodiĭ, și tot n’a tăcut.

mirodenie f. 1. aromă; 2. Bot. nopticoasă. [Și mirodie (FIL.) = gr. mod. MYRODIA].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

miródie (înv.) (-di-e) s. f., art. miródia (-di-a), g.-d. art. miródiei; pl. miródii, art. miródiile (-di-i-)

miródie s. f. (sil. -di-e), art. miródia (sil. -di-a), g.-d. art. miródiei; pl. miródii, art. miródiile (sil. -di-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MIRÓDIE s. v. aromat, balsam, condiment, ingredient, mireasmă, mirodenie.

mirodie s. v. AROMAT. BALSAM. CONDIMENT. INGREDIENT. MIREASMĂ. MIRODENIE.

Intrare: mirodie
  • silabație: -di-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mirodie
  • mirodia
plural
  • mirodii
  • mirodiile
genitiv-dativ singular
  • mirodii
  • mirodiei
plural
  • mirodii
  • mirodiilor
vocativ singular
plural

mirodie

etimologie: