mirodenie s.f. I 1 (mai ales la pl. mirodenii; ind. alim.) aromat¹, condiment, ingredient, <rar> mezelic, <pop.> dresuri (v. dres²), <reg.> merogină, <înv.> băcănii (v. băcănie), miroase (v. miros), mirodie, mirositură, spițerie, <ieșit din uz> ingrediență. A pus în vinul fiert câteva mirodenii: piper și scorțișoară. 2 (rar) v. Aromă. Balsam. Boare. Mireasmă. Miros. Parfum. II (bot.) 1 Hesperis tristis; <reg.> floarea-nopții (v. floare), vioară-de-noapte (v. vioară³). 2 (reg.) v. Liliac-de-grădină (v. liliac¹). Liliac-franțuzesc (v. liliac¹). Nopticoasă (Hesperis matronalis).