17 definiții pentru matahală mătăhală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MATAHÁLĂ, matahale, s. f. 1. Ființă sau lucru de proporții exagerate (cu contururi vagi, greu de identificat); namilă, colos. 2. Ființă fantastică de mărime enormă și cu înfățișare îngrozitoare; p. ext. arătare, nălucă. 3. Sperietoare, momâie (mare). [Var.: mătăhálă s. f.] – Et. nec.

MATAHÁLĂ, matahale, s. f. 1. Ființă sau lucru de proporții exagerate (cu contururi vagi, greu de identificat); namilă, colos. 2. Ființă fantastică de mărime enormă și cu înfățișare îngrozitoare; p. ext. arătare, nălucă. 3. Sperietoare, momâie (mare). [Var.: mătăhálă s. f.] – Et. nec.

mataha sf [At: ECONOMIA, 76/26 / V: măt~, mătă~ (Pl: ~hăli, ~hale), (reg) mătăhoa / Pl: ~le / E: nct] 1 (Mtp) Ființă imaginară de mărime enormă și cu înfățișare îngrozitoare Si: (reg) budihace, măgăoaie (1), nămetenie. 2 (Pex) Nălucă. 3 Ființă sau lucru de proporții exagerate, cu contururi vagi, greu de identificat Si: (reg) colos, mătăhaie, namilă. 4 (Dep) Om mare la trup, prost și molâu Vz buduhoi. 5 (Reg; dep) Cal bătrân, slab și neputincios Vz iazmă. 6 (Reg) Sperietoare. 7 (Reg) Măscărici la nuntă, la botez.

MATAHÁLĂ, matahale, s. f. (Uneori urmat de determinări introduse prin prep. «de») Ființă foarte mare; ceea ce este voluminos și diform; colos, namilă. De mult nu se văzuse așa matahală de om; înalt, zdravăn ca un uriaș, cu ochii mici ca bobul de mazăre. DUNĂREANU, N. 96. Iar bietul Dragoș, deși era o matahală de om mare și lălîie, se făcuse totuși mic numai cît un purece. HOGAȘ, DR. II 97. ◊ Fig. Agentul se uită la vila domnului ministru, matahală cu zeci de ferestre, plină de întunerec și de pustiu. DUMITRIU, N. 236. ♦ (Rar) Sperietoare. Se tem precum se teme un corb d-o matahală. NEGRUZZI, S. II 254. – Variantă; mătăhálă (BOGZA, C. O. 170, SLAVICI, O. I 218, CONTEMPORANUL, IV 45) S. f.

MATAHÁLĂ ~e f. 1) Ființă (sau mai rar lucru) de dimensiuni mari și neproporționate; namilă. 2) Ființă imaginară fioroasă de dimensiuni mari și neproporționate; monstru; dihanie. 3) Făptură cu înfățișare fioroasă. 4) Schelet de lemn înfășurat cu paie și acoperit cu zdrențe, care se pune pe un teren cultivat pentru a speria păsările dăunătoare; momâie. [G.-D. matahalei] /Orig. nec.

matahală f. Mold. namilă, colos: era o matahală cât muntele Ceahlău AL. [Tras din ung. MÁTOHA, fantomă].

MĂTĂHÁLĂ s. f. v. matahală.

MĂTĂHÁLĂ s. f. v. matahală.

MĂTĂHÁLĂ s. f. v. matahală.

mătăha sf vz matahală

mătăhálă (vest) și mata- (est) f., pl. e (ung. mátoha, stahie, d. ceh. mátoha, nsl. matoga, stahie, cu term. ca’n poghibală. V. motohoĭ). Monstru colosal, namilă, nanie, arătare luminoasă: o matahală se vedea pin întuneric. Fig. Om prea voluminos, colos. – Maĭ rar mătăhánie (după dihanie) și (Trans.) mătăhúĭe. V. mogîldeață.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

matahálă s. f., g.-d. art. matahálei; pl. matahále

matahálă s. f., g.-d. art. matahálei; pl. matahále


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MATAHÁLĂ s. v. momâie, sperietoare.

MATAHA s. arătare, colos, namilă, uriaș, (pop.) măgăoaie, (reg.) nămetenie, nătărală, (Mold.) bahahuie, (prin Transilv.) mamiță, (Olt.) sodom, (fam.) huidumă. (O ~ cît toate zilele.)

mataha s. v. MOMÎIE. SPERIETOARE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

matahálă (matahále), s. f. – Colos, persoană sau animal de proporție exagerată. – Var. mătăhală (Mold.) mătăhanie, (Trans., Bucov.) mătăhuie, mătăhulă, (Mold.) mahală. Creație expresivă, bazată pe consonanța m-t, cf. motoc, butuc; terminație ca în Păcală, Tîndală (cf. un Radu Mutăhală, într-un doc. din 1609). Forma primitivă pare să fi fost *motohală, cf. motocoși, mototol, cu dublă asimilație vocalică. Der. general admisă, din mag. matoha „spectru, fantomă” (Cihac, II, 189; Candrea; Scriban) se bazează pe presupunerea inexactă că acest cuvînt înseamnă și „sperietoare”, sens pe care dicționarele trebuie să-l fi dat, grație acestei false etimologii. Cf. și metehău, meteahnă. Der. mătăhălos (var. Mold. măhălos), adj. (mărit enorm); mătăhăli (var. mătăhă(n)i, metăhă(n)i, mătănăi, mătălăi), vb. (a se bălăbăni, a se clătina), pentru relația sa semantică cf. sp. bambolear față de bamboche; mătalnic, adj. (extravagant); mătălnici(r)e, s. f. (extravaganță; potlogărie). Der. lui mătalnic din mag. motóla „vîrtelniță” (Loewe 79) nu are nici o probabilitate.

Intrare: matahală
matahală substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mataha
  • matahala
plural
  • matahale
  • matahalele
genitiv-dativ singular
  • matahale
  • matahalei
plural
  • matahale
  • matahalelor
vocativ singular
plural
mătăhală substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mătăha
  • mătăhala
plural
  • mătăhale
  • mătăhalele
genitiv-dativ singular
  • mătăhale
  • mătăhalei
plural
  • mătăhale
  • mătăhalelor
vocativ singular
plural

matahală mătăhală

  • 1. Ființă sau lucru de proporții exagerate (cu contururi vagi, greu de identificat).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: colos namilă 3 exemple
    exemple
    • De mult nu se văzuse așa matahală de om; înalt, zdravăn ca un uriaș, cu ochii mici ca bobul de mazăre. DUNĂREANU, N. 96.
      surse: DLRLC
    • Iar bietul Dragoș, deși era o matahală de om mare și lălîie, se făcuse totuși mic numai cît un purece. HOGAȘ, DR. II 97.
      surse: DLRLC
    • figurat Agentul se uită la vila domnului ministru, matahală cu zeci de ferestre, plină de întunerec și de pustiu. DUMITRIU, N. 236.
      surse: DLRLC
  • 2. Ființă fantastică de mărime enormă și cu înfățișare îngrozitoare.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 3. Sperietoare, momâie (mare).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: momâie sperietoare un exemplu
    exemple
    • Se tem precum se teme un corb d-o matahală. NEGRUZZI, S. II 254.
      surse: DLRLC

etimologie: