18 definiții pentru arătare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ARĂTARE, arătări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) arăta și rezultatul ei. 2. Halucinație, vedenie. ♦ (Concr.) Monstru; stafie, fantomă. ♦ Persoană foarte slabă. – V. arăta.

ARĂTARE, arătări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) arăta și rezultatul ei. 2. Halucinație, vedenie. ♦ (Concr.) Monstru; stafie, fantomă. ♦ Persoană foarte slabă. – V. arăta.

arătare sf [At: CORESI, ap. HEM 1559 / Pl: ~tări / E: arăta] 1 (Înv; urmat de prepoziția „de”) Manifestare (a unui sentiment). 2 (Înv) Manifestare a divinității. 3 (Înv) Revelație. 4 (Înv) Îndrumare. 5 (Înv) Expunere. 6 (Înv) Denunțare. 7 (Înv) Reclamație. 8 (Înv; îe) A face ~ A reclama. 9 (Înv; jur) Dovadă. 10 (Înv; îs) Chip și ~ Exemplu și pildă. 11 (Înv; pbl după grm Schauspiel, Vorstellung) Spectacol. 12 (Îlav) La ~ În fața tuturor. 13 (Înv; îal) De ochii lumii. 14 (Înv; îal) Ostentativ. 15 (Jur; înv; îal) Neîndoielnic. 16 (Pfm; îal) După inspirația de moment. 17 (Pop; îe) A fi la ~ A fi aproape. 18 (Pop; îe) A veni la ~ A ieși la iveală. 19 (Pop; îe) A pune la ~ A pune ceva în lumină adevărată. 20 (Pop; îe) A scoate la ~ A dovedi. 21 (Înv; îe) A fi de ~ A fi bun de exemplu, de model. 22 (Îs) Arătarea Domnului Bobotează. 23 Înfățișare. 24 Vedenie. 25 (Înv) Semn (rău) prevestitor. 26 Monstru. 27 Fantomă.

ARĂTARE sf. 1 Faptul de a (se) arăta 2 Nălucire, vedenie: mii de arătări treceau iute aproape de noi (ALECS.); de aci, ori-ce impresionează prin înfățișarea sa ciudată, chip de om urît, slab: o ~ de om băuse apa de la 24 de iazuri (CRG.); o ~ de Grec anume Spandoni, un om urît, podăgrios (MUST.) 3 ⚖️ Înfățișare la tribunal: n’a venit la ~ 4 ⚖️ Denunț la tribunal sau aiurea: am să fac ~ pentru cele întîmplate 5 Semn prevestitor, minune: se întoarseră mulțumind Iui Dumnezeu pentru toate arătările Iui (ISP.) 6 La ~, pe față: Tatăl tău cel ce veade într’ ascuns, acela va da ție la ~ (BIBL.).

ARĂTARE, arătări, s. f. I. Acțiunea de a (se) arăta și rezultatul ei. 1. Indicare, stabilire, determinare, precizare. Arătarea liniei de urmat într-o problemă. ♦ (Învechit și popular) Dovadă, mărturie. Cei bătrîni primesc cu mulțumire arătările de supunere ce le aduc cei tineri. ISPIRESCU, U. 27. 2. Înfățișare, aspect. O frunte naltă... ochii suri, boltiți adînc în capul cel înțelept și barba lungă... îi da arătarea unui înțelept din vechime. EMINESCU, N. 52. II. (Concretizat) Ființă care nu seamănă a om; monstru, pocitanie; (mai ales în basme) stafie, fantomă. Copacii par vii, Uriașe-arătări, Amenințătoare stafii. TOMA, C. V. 330. În fața mea stă un moșneag c-o traistă-n spate. Se uită și el mirat la mine ca la o arătare. VLAHUȚĂ, O. A. 426. Nu-i cunoșteai: oameni sînt, draci sînt, ori alte arătări! CREANGĂ, P. 256. Păstorii... zăresc din depărtare Ivindu-se pe munte o naltă arătare. ALECSANDRI, P. III 298.

ARĂTARE, arătări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) arăta și rezultatul ei; indicare, precizare. ♦ (Înv.) Dovadă, mărturie. ♦ (Rar) Aspect, înfățișare. 2. (Concr.) Monstru; stafie, fantomă. ♦ Halucinație.

ARĂTARE ~ări f. 1) v. A ARĂTA și A SE ARĂTA. 2) (în superstiții) Chip ireal, creat de fantezie, care provoacă spaimă; nălucă; vedenie; fantomă. /v. a (se) arăta

arătare f. 1. înfățișare sau dare pe față; 2. vedenie, nălucă: ivindu-se pe munte o ’naltă arătare AL.

arătáre f. Acțiunea de a arăta saŭ de a se arăta, înfățișare. Vedenie, nălucă, monstru, fantazmă. V. stahie, știmă, vîlvă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

arătare s. f., g.-d. art. arătării; pl. arătări

arătare s. f., g.-d. art. arătării; pl. arătări

arătare s. f., g.-d. art. arătării; pl. arătări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ARĂTARE s. v. meteor, stea căzătoare.

ARĂTARE s. 1. v. trasare. 2. v. indicare. 3. v. povestire. 4. v. reprezentare. 5. v. manifestare. 6. v. confirmare. 7. dezvăluire, revelare. (~ unui secret.) 8. v. fantomă. 9. v. monstru. 10. (concr.) colos, matahală, namilă, uriaș, (pop.) măgăoaie, (reg.) nămetenie, nătărală, (Mold.) bahahuie, (prin Transilv.) mamiță, (Olt.) sodom, (fam.) huidumă. (~ cât toate zilele.)

ARĂTARE s. 1. indicare, trasare. (~ căii de urmat.) 2. desemnare, indicare, semnalare. (Tabel cu ~ învingătorilor într-un concurs.) 3. expunere, istorisire, înfățișare, narare, povestire, prezentare, relatare, (rar) relație, (înv.) spunere. (~ faptelor.) 4. înfățișare, redare, reprezentare. (~ unui grup de țărani, într-un tablou.) 5. afirmare, exprimare, manifestare, (rar) manifestație. (~ dorinței cuiva.) 6. adeverire, atestare, certificare, confirmare, demonstrare, demonstrație, dovedire, întărire, probare, probă, (livr.) coroborare. (~ celor spuse.) 7. dezvăluire, revelare. (~ unui secret.) 8. (concr.) apariție, duh, fantasmă, fantomă, nălucă, nălucire, năzărire, spectru, spirit, stafie, strigoi, umbră, vedenie, viziune, (înv. și pop.) nălucitură, năzăritură, (pop.) iazmă, moroi, (reg.) arătanie, necurățenie, pater, (Ban.) năhoadă, (Mold. și Bucov.) vidmă, (înv.) vedere, zare. 9. (concr.) monstru, pocitanie, pocitură, (pop. și fam.) bîzdîganie, (reg.) arătanie, budihace, buduhoală, (înv.) blaznă. (O ~ cu două capete.) 10. (concr.) colos, matahală, namilă, uriaș, (pop.) măgăoaie, (reg.) nămetenie, nătărală, (Mold.) bahahuie, (prin Transilv.) mamiță, (Olt.) sodom, (fam.) huidumă. (O ~ cît toate zilele.)

arătare s. v. METEOR. STEA CĂZĂTOARE.

ARĂTAREA DOMNULUI s. v. bobotează.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

arătare, arătări s. f. 1. Acțiunea de a se arăta și rezultatul ei. 2. Arătarea Domnului nostru Iisus Hristos = praznic împărătesc care se sărbătorește la 6 ianuarie, când Iisus Hristos s-a botezat în Iordan; botezul Domnului; epifanie, Bobotează. – Din arăta.

Intrare: arătare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arătare
  • arătarea
plural
  • arătări
  • arătările
genitiv-dativ singular
  • arătări
  • arătării
plural
  • arătări
  • arătărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

arătare, arătărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) arăta și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Determinare, indicare, precizare, stabilire. DLRLC
      • format_quote Arătarea liniei de urmat într-o problemă. DLRLC
      • 1.1.1. învechit popular Dovadă, mărturie. DLRLC
        • format_quote Cei bătrîni primesc cu mulțumire arătările de supunere ce le aduc cei tineri. ISPIRESCU, U. 27. DLRLC
    • 1.2. Aspect, înfățișare. DLRLC
      • format_quote O frunte naltă... ochii suri, boltiți adînc în capul cel înțelept și barba lungă... îi da arătarea unui înțelept din vechime. EMINESCU, N. 52. DLRLC
  • 2. Halucinație, vedenie. DEX '09 DEX '98
    • 2.1. concretizat Fantomă, monstru, nălucă, pocitanie, stafie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Copacii par vii, Uriașe-arătări, Amenințătoare stafii. TOMA, C. V. 330. DLRLC
      • format_quote În fața mea stă un moșneag c-o traistă-n spate. Se uită și el mirat la mine ca la o arătare. VLAHUȚĂ, O. A. 426. DLRLC
      • format_quote Nu-i cunoșteai: oameni sînt, draci sînt, ori alte arătări! CREANGĂ, P. 256. DLRLC
      • format_quote Păstorii... zăresc din depărtare Ivindu-se pe munte o naltă arătare. ALECSANDRI, P. III 298. DLRLC
    • 2.2. Persoană foarte slabă. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • vezi arăta DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.