mătăhálă (vest) și mata- (est) f., pl. e (ung. mátoha, stahie, d. ceh. mátoha, nsl. matoga, stahie, cu term. ca’n poghibală. V. motohoĭ). Monstru colosal, namilă, nanie, arătare luminoasă: o matahală se vedea pin întuneric. Fig. Om prea voluminos, colos. – Maĭ rar mătăhánie (după dihanie) și (Trans.) mătăhúĭe. V. mogîldeață.