16 definiții pentru colos


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

colós1 [At: ALEXANDRESCU, M. 27/12 / Pl: ~óși, ~uri sn / E: fr colosse] 1 sm Statuie gigantică. 2 sm Om (sau, rar, animal) de mărime mare și cu puteri neobișnuite. 3 sn (D. o țară; fig) Cu o întindere foarte mare. 4 sn (D. o țară; fig) Foarte dezvoltată din punct de vedere economic, militar etc. 5 sm (Fig) Personalitate culturală sau științifică extrem de importantă. 6 sm Obiecte de dimensiuni foarte mari. 7 sn Măreție. 8 sm (Îvr) Balaur.

COLÓS, coloși, s. m. 1. Statuie de o mărime extraordinară; p. ext. obiect de proporții foarte mari. 2. Om, animal de mărime și putere neobișnuite. [Pl. și: (n.) colosuri] – Din fr. colosse, lat. colossus.

COLÓS, coloși, s. m. 1. Statuie de o mărime extraordinară; p. ext. obiect de proporții foarte mari. 2. Om, animal de mărime și cu putere neobișnuite. [Pl. și: (n.) colosuri] – Din fr. colosse, lat. colossus.

COLÓS, coloși, s. m. (Mai ales în metafore și comparații)- Om de o mărime și putere neobișnuită; p. ext. ființă sau obiect de proporții foarte mari. Ce! ucis părea un colos cu fața moale, rotundă, învinețită, cu o mustață mică neagră. CAMIL PETRESCU, N. 17. Era-n Eghipet cunoscută, în preajma Tebei, o statuie... Stăpîn peste pustia întreagă Domnea colosul neclintit. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 30. Vultur să fii, un colos Cu aripi de repezi furtune. COȘBUC, P. I 154. ◊ Fig. O mișcare de o energie nemaipomenită [revoluția din 1905] zgudui din temelie colosul de la nord. GHEREA, ST. CR. II 224. – Pl. și: (s. n.) colosuri (ALEXANDRESCU, P. 142).

COLÓS s.m. 1. Statuie de o mărime și de o măreție uimitoare. 2. (Fig.) Om de o statură și de o putere neobișnuită; uriaș; (p.ext.) ființă (sau obiect) de proporții uriașe. [Pl. -oși, (s.n.) -osuri. / < lat. colossus].

COLÓS s. m. 1. statuie de o mărime și de o măreție uimitoare. 2. (fig.) om, ființă (sau obiect) de proporții uriașe. (<fr. colose, lat. colossus, gr. kolossos)

COLÓS ~și m. 1) Statuie de proporții enorme. ~sul din Rhodos. 2) Obiect sau ființă de mărime neobișnuită. 3) fig. Persoană dotată cu capacități neobișnuite. ~ al literaturii. /<fr. colosse, lat. colossus

colos n. și m. 1. statuă de o mărime extraordinară: coloase deșirate cu forma ca o turlă BOL.: Colosul dela Rodos, statua lui Apollon în bronz, înaltă de 30 m. si ridicată (sec. III a.Cr.) la intrarea portului din Rodos; 2. fig. om de statură foarte mare: e un colos; 3. fig. imperiu suveran foarte puternic: colosul dela Nord (Rusia).

*colós n., pl. urĭ și oase (vgr. kolossós, lat. colóssus). Statuă maĭ mare de cît mărimea naturală, cum a fost maĭ ales cea de bronz a luĭ Apóline, înaltă de 30 de metri, ridicată la intrarea portuluĭ din Rodos în sec. III în ainte de Hristos și dărămată de un cutremur și care se numea colosu de la Rodos. Casă foarte mare, hardughie. Om saŭ animal voluminos, matahală (și masc. doĭ coloșĭ). Fig. Niște colosurĭ de corăbiĭ, un colos de imperiŭ. V. uriaș.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!colós s. m., pl. colóși

colós s.m. / s.n., pl. m. colóși / n. colósuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COLÓS s. 1. v. uriaș. 2. arătare, matahală, namilă, uriaș, (pop.) măgăoaie, (reg.) nămetenie, nătărală, (Mold.) bahahuie, (prin Transilv.) mamiță, (Olt.) sodom, (fam.) huidumă. (Un ~ cât toate zilele.) 3. (fig.) mamut, mastodont. (Un ~ industrial.)

COLOS s. 1. gigant, titan, uriaș, (reg.) tătar. (Un ~ din basme.) 2. arătare, matahală, namilă, uriaș, (pop.) măgăoaie, (reg.) nămetenie, nătărală, (Mold.) bahahuie, (prin Transilv.) mamiță, (Olt.) sodom, (fam.) huidumă. (Un ~ cît toate zilele.)

Colos ≠ liliputan, pitic


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

COLOSUL DIN RODOS, statuie uriașă din bronz la intrarea în portul Rodos, reprezentînd pe Helios, ridicată de sculptorul Chares în 292-280 î. Hr. Una dintre cele „șapte minuni” ale antichității (dispărută în 224 î. Hr. în urma unui cutremur).

Intrare: colos
colos1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M6)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colos
  • colosul
  • colosu‑
plural
  • coloși
  • coloșii
genitiv-dativ singular
  • colos
  • colosului
plural
  • coloși
  • coloșilor
vocativ singular
plural
colos2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colos
  • colosul
  • colosu‑
plural
  • colosuri
  • colosurile
genitiv-dativ singular
  • colos
  • colosului
plural
  • colosuri
  • colosurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

colos

  • 1. Statuie de o mărime extraordinară.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN un exemplu
    exemple
    • Era-n Eghipet cunoscută, În preajma Tebei, o statuie... Stăpîn peste pustia întreagă Domnea colosul neclintit. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 30.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Obiect de proporții foarte mari.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Om, animal de mărime și putere neobișnuite.
    surse: DEX '09 DLRLC DN 3 exemple
    exemple
    • Cel ucis părea un colos cu fața moale, rotundă, învinețită, cu o mustață mică neagră. CAMIL PETRESCU, N. 17.
      surse: DLRLC
    • Vultur să fii, un colos Cu aripi de repezi furtune. COȘBUC, P. I 154.
      surse: DLRLC
    • figurat O mișcare de o energie nemaipomenită [revoluția din 1905] zgudui din temelie colosul de la nord. GHEREA, ST. CR. II 224.
      surse: DLRLC

etimologie: