COLOS, coloși, s. m. 1. Statuie de o mărime extraordinară; p. ext. obiect de proporții foarte mari. 2. Om, animal de mărime și putere neobișnuite. [Pl. și: (n.) colosuri] – Din fr. colosse, lat. colossus.

colos¹ [At: ALEXANDRESCU, M. 27/12 / Pl: ~oși, ~uri sn / E: fr colosse] 1 sm Statuie gigantică. 2 sm Om (sau, rar, animal) de mărime mare și cu puteri neobișnuite. 3 sn (D. o țară; fig) Cu o întindere foarte mare. 4 sn (D. o țară; fig) Foarte dezvoltată din punct de vedere economic, militar etc. 5 sm (Fig) Personalitate culturală sau științifică extrem de importantă. 6 sm Obiecte de dimensiuni foarte mari. 7 sn Măreție. 8 sm (Îvr) Balaur.

COLOS, coloși, s. m. 1. Statuie de o mărime extraordinară; p. ext. obiect de proporții foarte mari. 2. Om, animal de mărime și cu putere neobișnuite. [Pl. și: (n.) colosuri] – Din fr. colosse, lat. colossus.

COLOS, coloși, s. m. (Mai ales în metafore și comparații)- Om de o mărime și putere neobișnuită; p. ext. ființă sau obiect de proporții foarte mari. Ce! ucis părea un colos cu fața moale, rotundă, învinețită, cu o mustață mică neagră. CAMIL PETRESCU, N. 17. Era-n Eghipet cunoscută, în preajma Tebei, o statuie... Stăpîn peste pustia întreagă Domnea colosul neclintit. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 30. Vultur să fii, un colos Cu aripi de repezi furtune. COȘBUC, P. I 154. ◊ Fig. O mișcare de o energie nemaipomenită [revoluția din 1905] zgudui din temelie colosul de la nord. GHEREA, ST. CR. II 224. – Pl. și: (s. n.) colosuri (ALEXANDRESCU, P. 142).

COLOS s.m. 1. Statuie de o mărime și de o măreție uimitoare. 2. (Fig.) Om de o statură și de o putere neobișnuită; uriaș; (p. ext.) ființă (sau obiect) de proporții uriașe. [Pl. -oși, (s.n.) -osuri. / < lat. colossus].

COLOS s. m. 1. statuie de o mărime și de o măreție uimitoare. 2. (fig.) om, ființă (sau obiect) de proporții uriașe. (<fr. colose, lat. colossus, gr. kolossos)

COLOS ~și m. 1) Statuie de proporții enorme. ~sul din Rhodos. 2) Obiect sau ființă de mărime neobișnuită. 3) fig. Persoană dotată cu capacități neobișnuite. ~ al literaturii. /<fr. colosse, lat. colossus

colos n. și m. 1. statuă de o mărime extraordinară: coloase deșirate cu forma ca o turlă BOL.: Colosul dela Rodos, statua lui Apollon în bronz, înaltă de 30 m. si ridicată (sec. III a.Cr.) la intrarea portului din Rodos; 2. fig. om de statură foarte mare: e un colos; 3. fig. imperiu suveran foarte puternic: colosul dela Nord (Rusia).

*colós n., pl. urĭ și oase (vgr. kolossós, lat. colóssus). Statuă maĭ mare de cît mărimea naturală, cum a fost maĭ ales cea de bronz a luĭ Apóline, înaltă de 30 de metri, ridicată la intrarea portuluĭ din Rodos în sec. III în ainte de Hristos și dărămată de un cutremur și care se numea colosu de la Rodos. Casă foarte mare, hardughie. Om saŭ animal voluminos, matahală (și masc. doĭ coloșĭ). Fig. Niște colosurĭ de corăbiĭ, un colos de imperiŭ. V. uriaș.

colos s. m., pl. coloși

!colos s. m., pl. coloși

colos s.m. / s.n., pl. m. coloși / n. colosuri

COLOS s. 1. v. uriaș. 2. arătare, matahală, namilă, uriaș, (pop.) măgăoaie, (reg.) nămetenie, nătărală, (Mold.) bahahuie, (prin Transilv.) mamiță, (Olt.) sodom, (fam.) huidumă. (Un ~ cât toate zilele.) 3. (fig.) mamut, mastodont. (Un ~ industrial.)

COLOS s. 1. gigant, titan, uriaș, (reg.) tătar. (Un ~ din basme.) 2. arătare, matahală, namilă, uriaș, (pop.) măgăoaie, (reg.) nămetenie, nătărală, (Mold.) bahahuie, (prin Transilv.) mamiță, (Olt.) sodom, (fam.) huidumă. (Un ~ cît toate zilele.)

Colos ≠ liliputan, pitic

COLOSUL DIN RODOS, statuie uriașă din bronz la intrarea în portul Rodos, reprezentînd pe Helios, ridicată de sculptorul Chares în 292-280 î. Hr. Una dintre cele „șapte minuni” ale antichității (dispărută în 224 î. Hr. în urma unui cutremur).

Colos cu picioare de lut – În cartea profetului Daniel (din Biblie) se povestește că regele Nabucodonosor al Babilonului a visat odată un asemenea colos. Chemînd pe prorocul Daniel să-i tălmăcească visul, acesta i-a spus (prevestindu-i astfel prăbușirea) că uriașul cu „picioare de lut” înseamnă o împărăție mare „fără temeinicie”, căci o piatră aruncată în picioarele colosului îl poate răsturna cu ușurință. După ce filozotul francez Diderot a vizitat Rusia în anii 1773-1774, el a folosit această imagine, rezumîndu-și impresiile despre imperiul țarilor. Cuvîntul a prins și, de atunci, de multe ori, împărăția țaristă a fost desemnată prin expresia: „colosul cu picioare de lut”. Supărat, poetul Pușkin a răspuns cu toată vehemența, într-o poezie în care amintea de victoria oștilor rusești împotriva armatelor lui Napoleon („Aniversarea luptei de la Borodino”), celor care continuau să numească astfel Rusia. Comparația aceasta pentru Rusia țaristă a murit o dată cu țarismul, dar expresia „colosul cu picioare de lut” mai trăiește și astăzi, fiind folosită pentru o măreție aparentă, pentru o grandoare exterioară, care în fond însă e numai șubrezenie și putregai. BIB.