jelanie sf [At: CORESI, EV. 416/1 / V: jal~, jălane, jăl~, jălă~, jăle~, jelene ^[1] / Pl: ~ii / E: slv жєланиѥ, жєлѣниѥ] (Înv) 1 Dorință fierbinte. 2 Dragoste. 3 Devotament. 4 Durere adâncă. 5 Plângere. 6 Doliu. 7 Bocet. 8 Priveghi.

JELANIE, JĂLANIE sf. 1 Plînset, vaiet, bocet: se făcu acolo la dînșii o plîngere și o jelanie de te luau fiori de milă (isp.); era ci-că o jălanie și o spaimă printre oameni, cum nu s’a mai pomenit (vlah.) ¶ 2 Jale: marea săptămînă a patimilor, săptămîna neagră de jelanie și pocăință (lung.) [vsl.].

JELANIE, jelanii, s. f. 1. Plîngere, tînguire. Titu Herdelea, ascultînd jelaniile învățătorului, se simțea aproape rușinat. REBREANU, R. I 101. Miron Juga deveni grav și mohorît auzind jelania arendașului. id. ib. 85. ♦ Vaiet, plînset, bocet. Nu se auzeau decît sughițurile de plîns și jelania tremurătoare a lui Alexiu. DUMITRIU, B. F. 69. Se făcu... o plîngere și o jelanie, de te luau fiori. ISPIRESCU, L. 177. (Cu pronunțare regională) Era un muget necurmat, o jălanie de vite de parcă venise sfîrșitul lumii. SANDU-ALDEA, U. P. 97. ◊ Fig. Se auzea, în liniștea dimineții, jelania liniștită a unei flașnete. ARDELEANU, D. 80. 2. (Rar) Durere adîncă, jale. (Cu pronunțare regională) Bietul om m-ascultă Cu jălanie... multă. CONACHI, P. 163. – Pronunțat: -ni-e.

JELANIE ~i f. Stare sufletească apăsătoare cauzată de o pierdere irecuperabilă, de o situație disperată etc.; durere sufletească adâncă; jale [ G. D. jelaniei; Sil. -ni-e] /<sl. želanije

JELANIE s.f. (Mold.) Dorință fierbinte, dor. Era aprinsă de jelanie dumnezăiască. VARLAAM; cf. DOSOFTEI, VS. Etimologie: sl. žeianije. Cf. j a l e.

jelánie f. (vsl. želaniĭe. V. jălesc). Vechĭ. Cerere, dorință. Azĭ. Plîngere, lamentațiune, doliŭ: la moartea luĭ a fost mare jelanie. – În est jă-.

jalanie sf vz jelanie

jălane sf vz jelanie

jălanie sf vz jelanie

jălănie^[1] sf vz jelanie

jălenie sf vz jelanie

jelene sf vz jelanie

JĂLANIE 👉 JELANIE.

jălánie V. jelanie.

jelanie (desp. -ni-e) s. f., art. jelania (desp. -ni-a), g.-d. art. jelaniei; pl. jelanii, art. jelaniile (desp. -ni-i-)

jelanie (-ni-e) s. f., art. jelania (-ni-a), g.-d. art. jelaniei; pl. jelanii, art. jelaniile (-ni-i-)

jelanie s. f. (sil. -ni-e), art. jelania (sil. -ni-a), g. -d. art. jelaniei; pl. jelanii, art. jelaniile (sil. -ni-i- )

jelanie, -niei gen. a.

JELANIE s. v. bocet, doliu, jale, plângere, tânguire.

jelanie s.f. 1 (pop.) v. Bocet. Plângere. Tânguială. Tânguire. 2 (pop.) v. Jale¹. 3 (înv. și reg.) v. Doliu. 4 (înv.) v. Abnegare¹. Abnegație. Dăruire. Devotament.

jelanie s. v. BOCET. DOLIU. JALE. PLÎNGERE. TÎNGUIRE.

jelanie, jelanii, s.f. – (reg.; înv.) Tristețe, plângere, doliu. – Din sl. želanije (Scriban, DEX, MDA).