16 definiții pentru priveghi priveghe


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRIVÉGHI, priveghiuri, s. n. (Pop.) 1. Veghere a unui mort noaptea înainte de înmormântare. 2. Veghe, pază, strajă. [Var.: (reg.) privéghe s. f.] – Din priveghea (derivat regresiv).

PRIVÉGHI, priveghiuri, s. n. (Pop.) 1. Veghere a unui mort noaptea înainte de înmormântare. 2. Veghe, pază, strajă. [Var.: (reg.) privéghe s. f.] – Din priveghea (derivat regresiv).

PRIVÉGHI, priveghiuri, s. n. 1. Vegherea unui mort, noaptea, înainte de înmormîntare. Rămaseră în priveghi feciorii holtei, bărbații de seama mortului, dar mai ales rudeniile de toată seama. DAN, U. 169. Se făcuse tăcere ca la un priveghi. SADOVEANU, P. M. 306. S-au adunat cu toatele la priveghi și unde nu s-au așternut pe mîncate și pe băute, veselindu-se împreună. CREANGĂ, O. A. 145. 2. Veghe, strajă. (Fig.) În tăcerea orașelor adormite sub priveghiul cuminte al lunii... e strigătul de revoltă al copiilor ce-și apără părinții. BARANGA, V. A. 29. – Variantă: privéghie, priveghii (SLAVICI, O. I 260), s. f.

PRIVÉGHI ~iuri n. pop. v. PRIVEGHERE.A sta la ~(sau de) ~ a priveghea. /v. a priveghea

privéghĭ n., pl. ghĭurĭ (vrom. preveghĭ, lat. per-vigĭlium). Veghere toată noaptea la un mort (cînd se adună la țară flăcăiĭ și fetele, și familia mortuluĭ le dă de mîncat și de băut). Priveghere, serviciŭ religios noaptea.

PRIVÉGHE s. f. v. priveghi.

PRIVÉGHE s. f. v. priveghi.

priveghiu n. 1. vegherea mai multora spre a lucra stând de vorbă: seara se adună flăcăii și fetele la priveghiu; 2. priveghere bisericească și rugăciunile ce se fac cu acea ocaziune: priveghiul Născătoarei de Dumnezeu; 3. veghere funebră: din priveghere ți-oiu face un priveghiu AL.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

privéghi (pop.) s. n., pl. privéghiuri

privéghi s. n., pl. privéghiuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRIVÉGHI s. priveghere, (reg.) prevedenie, prevedere, (înv.) privegheat. (~ la un mort.)

PRIVÉGHI s. v. pază, paznic, păzitor, priveghere, strajă, străjer, străjuire, supraveghere, supraveghetor, trezie, veghe, veghere.

PRIVEGHI s. priveghere, (reg.) prevedenie, prevedere, (înv.) privegheat. (~ la un mort.)

priveghi s. v. PAZĂ. PAZNIC. PĂZITOR. PRIVEGHERE. STRAJĂ. STRĂJER. STRĂJUIRE. SUPRAVEGHERE. SUPRAVEGHETOR. TREZIE. VEGHE. VEGHERE.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

priveghi (în folc. rom.), cântec ceremonial funebru, cu arie de răspândire redusă la Transilvania de S, întâlnit sporadic în jud. Năsăud și Cluj, parțial în N Moldovei. Este executat în grup, de femei „numite” (care nu sunt rude ale mortului), la miezul nopții. Moștenire a unei străvechi culturi autohtone (probabil geto-dace) p. are o tematică profană, exprimată în versuri de o mare expresivitate și frumusețe. Temele poetice sunt variate dar perfect cristalizate, intervențiile interpretelor fiind minime: cearta cucului cu moartea, rămasul bun de la rude („strigă moartea la fereastră”), vama, cocoșdaiul (unele cântece poartă acest din urmă nume sau „cântecul ăl mare”). Maica Domnului scrie morții cu cerneală, plecarea rudelor după carul funebru pentru a ruga mortul să mai rămână. Din punct de vedere structural, cântecele aparțin unui strat arhaic: melodii silabice (rareori folosesc melisme*), material sonor redus la pentacordie (v. pentacord) minoră, formă de două, rar trei rânduri melodice*, cu cadență (1) interioară pe 1 sau 2 (A2 BI Ac; AI B2 etc.); în formele contaminate cu melodica altor genuri (de ex. în ținutul Pădurenilor, Hunedoara), forma este mai amplă. Unele teme sau motive poetice („călătoare”) se întâlnesc, puțin modificate, și în alte cântece ceremoniale funebre. V. bocet; cântecul bradului; Zori.

privéghi, priveghiuri, (preveghi), s.n. – Veghere a unui mort, noaptea, înainte de înmormântare: „De cu seară, precum și în celelalte seri, până nu-i înmormântat, se strâng în priveghi. În aceste seri se strâng la casa mortului tineri, bătrâni. Tinerii se joacă în cărți și alte jocuri de petrecere, iar bătrânii citesc” (Bârlea, 1924, II: 472); „Pă o frunză de curetí / Mi-o răspuns c-oi mé-n priveghi” (Bilțiu, 2006: 180). – Der. regr. din priveghea (DEX, MDA). Cuv. rom. > ucr. prewetje, srb. privek „serbare nocturnă”.

privéghi, -uri, s.n. – 1. Veghere a unui mort, noaptea, înainte de înmormântare: „De cu seară, precum și în celelalte seri, până nu-i înmormântat, se strâng în priveghi. În aceste seri se strâng la casa mortului tineri, bătrâni. Tinerii se joacă în cărți și alte jocuri de petrecere, iar bătrânii citesc” (Bârlea 1924 II: 472). – Der. regr. din priveghea „a păzi” (< lat. pervigilare); Din rom. provin ucr. prewetje, srb. privek „serbare nocturnă”.

Intrare: priveghi
substantiv neutru (N60)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • priveghi
  • priveghiul
  • priveghiu‑
plural
  • priveghiuri
  • priveghiurile
genitiv-dativ singular
  • priveghi
  • priveghiului
plural
  • priveghiuri
  • priveghiurilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F122)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • priveghe
  • priveghea
plural
  • priveghi
  • priveghile
genitiv-dativ singular
  • priveghi
  • priveghii
plural
  • priveghi
  • priveghilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)