Definiția cu ID-ul 914516:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÍNTIM, -Ă, intimi, -e, adj. 1. (Despre o persoană în relații cu alta) Legat printr-o prietenie strînsă, foarte apropiat; introdus în toate secretele. Crede-te în această casă ca în mijlocul unor vechi și intimi amici. BOLINTINEANU, O. 419. ◊ (Substantivat) Lumea se rărise. Nu mai erau decît intimii. VLAHUȚĂ, O. A. III 11. 2. Familiar, prietenos, afectuos, cordial. Cu nota aceasta intimă, convorbirea merse înainte cum putu. D. ZAMFIRESCU, R. 15. Umbra lui... părea că începuse o vorbire intimă cu el. EMINESCU, N. 58. 3. Care se referă la viața particulară a cuiva; personal; p. ext. secret. În ziua aceea... am înfrînt această regulă intimă. GALACTION, O. I 333. Să mă pună în curent cu chestiunile lui intime. C. PETRESCU, Î. II 85. ♦ Caracteristic unui mediu restrîns, unui cadru limitat, familiar; care are loc într-un cadru restrîns. Masă intimă.Orașul mic te fură-ncet... cu centrul intim și cochet. MACEDONSKI, O. I 180. 4. Care constituie partea esențială, care este mai de seamă sau mai profund într-un lucru, într-o problemă etc.; lăuntric. Caracterul prim și intim al poeziei lui Lenau e... romantismul. GHEREA, ST. CR. I 176. Natura lor intimă trebuie căutată și bine înțeleasă pentru a putea să-i înțelegem și să-i asemănăm. IONESCU-RION, C. 70. 5. Fig. Strîns, apropiat. Romîna prezintă, în structura ei, caractere neromanice... care se explică numai prin limbile slave și contactul intim între cele două limbi. ROSETTI, I. S. L. 19. – Accentuat și: intím.