17 definiții pentru galant gălan


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

galant, ~ă [At: PANN, E. I, 5 / V: gălan / Pl: ~nți, ~e / E: fr galant] 1 a (Înv; d. bărbați) Elegant. 2 sm (Înv) Bărbat elegant, îmbrăcat la modă. 3 a (Rar, d. o epocă, o perioadă, un veac, o generație etc.) Care se distinge prin eleganță, lux, curtoazie și bunăstare. 4 a (D. bărbați; pex, d. vorbe, gesturi) Curtenitor față de sexul opus. 5 av Cu eleganță și curtoazie. 6 a (D. femei și atitudinea lor) Care știe să cucerească un bărbat. 7 a (Îs) Aventură ~ă Aventură amoroasă. 8 a (Îs) Intrigă ~ă Intrigă amoroasă. 9 a (Euf) Femeie ~ă Femeie de moravuri ușoare. 10 a Darnic. 11 av (Îe) A se purta ~ A fi darnic, mărinimos.

GALÁNT, -Ă, galanți, -te, adj. 1. (Despre bărbați și manifestările lor) Curtenitor față de femei; p. ext. politicos, atent, plăcut, tandru. 2. (Despre oameni) Darnic, generos. – Din fr. galant.

GALÁNT, -Ă, galanți, -te, adj. 1. (Despre bărbați și manifestările lor) Curtenitor față de femei; p. ext. politicos, atent, plăcut, tandru. 2. (Despre oameni) Darnic, generos. – Din fr. galant.

GALÁNT, -Ă, galanți, -te, adj. 1. (Despre bărbați) Curtenitor, manierat, politicos față de femei. Galant însă ca totdeauna, tînărul director a dat brațul veteranei. ANGHEL, PR. 121. Scene... cu cavaleri galanți, cu vînători. ODOBESCU, S. III 136. Pe vremea aceea nu era lucru lesne de a fi galant și nu fiecine îndrăznea a face curte. GHICA, S. 41. ◊ (Adverbial) O, rămîn cu plăcere, cu mare plăcere, Nadina! făcu Miron, galant. REBREANU, R. I 258. 2. (Despre gesturi, atitudini, vorbe, versuri etc.). Plăcut, seducător, cuceritor. Evantia... era în compania galantă a tînărului secretar. BART, E. 85. Să-mi scrii spre pedeapsă, chiar acum, pe albumul meu, versuri galante. HOGAȘ, M. N. 34. Dama cochetează cu privirile-i galante. EMINESCU, O. I 162. ◊ Aventură (sau intrigă) galantă = aventură de dragoste. Dacă nu mă înșel, faceți aluziune la aventurile mele galante? HOGAȘ, H. 97. 3. Darnic, generos. (Adverbial) Ai nevoie de ceva bani, Mînecuță?Deocamdată nu. – Bine; cînd ai nevoie, îmi spui. Eu cu prietenii mă port galant. SADOVEANU, P. M. 190.

GALÁNT, -Ă adj. 1. Curtenitor, politicos cu femeile; (p. ext.) delicat; plăcut. ◊ Literatură galantă = literatură care cultivă cu precădere intriga amoroasă. 2. Darnic, mărinimos. 3. (Muz.) Stil galant = stilul liber al muzicii pentru clavecin sau pian înclinat spre efecte facile, promovat în sec. XVIII. [< fr. galant, it. galante].

GALÁNT, -Ă adj. 1. curtenitor, politicos cu femeile; (p. ext.) manierat, delicat, amabil. ♦ literatură ~ă = literatură care cultivă cu precădere intriga amoroasă; aventură ~ă = aventură amoroasă. 2. darnic, generos, mărinimos. 3. stil ~ = stilul liber al muzicii pentru clavecin sau pian, înclinat spre efecte facile. (< fr. galant, it. galante)

GALÁNT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre bărbați sau despre manifestările lor) Care vădește galanterie; caracterizat prin atitudine atentă și curtenitoare față de femei. 2) Care ține de relațiile amoroase; propriu relațiilor de dragoste. Aventură ~tă. Poezie ~tă. 3) Care manifestă politețe; cu bun-simț și serviabil; amabil; gentil; politicos. 4) Care este mereu dispus să ajute material pe alții, în mod dezinteresat; generos; mărinimos; darnic; galanton. /<fr. galant

galant a. 1. politicos și grațios; 2. care caută să placă femeilor: cu privirile-i galante EM.; 3. luxos îmbrăcat, elegant. ║ m. persoană galantă.

*galánt, -ă adj. (fr. galant. V. gală). Politicos și amabil, maĭ ales față de femeĭ. Îmbrăcat luxos, elegant. Adv. În mod galant: a te purta galant.

gălan, ~ă a, av vz galant


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

galánt adj. m., pl. galánți; f. galántă, pl. galánte

galánt adj. m., pl. galánți; f. sg. galántă, pl. galánte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GALÁNT adj. 1. v. curtenitor. 2. v. amoros.

GALÁNT adj. v. culant, darnic, generos, mărinimos.

GALANT adj. 1. amabil, atent, curtenitor, drăguț, gentil, (pop.) levent, (înv.) cortez, libovnic. (~ cu femeile.) 2. amoros, sentimental. (Aventură, intrigă ~.)

galant adj. v. CULANT. DARNIC. GENEROS. MĂRINIMOS.

Galant ≠ avar, calic, cărpănos, vulgar, zgârcit


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

galánt (galánți), adj. – Curtenitor, politicos, amabil. – Mr. galantu. Fr. galant; în mr., din it. galante, cf. ngr. γαλάντος. – Der. galanterie (var. înv. gălăndărie), s. f. (curtoazie; cadou), din fr. galanterie; galantar, s. n. (vitrină de magazin); galantom (var. galanton), s. m. (galant, politicos, darnic), din fr. galant homme; galantomie (var. galantonie), s. f. (dărnicie). Galantom a intrat în rom. și din it. galantuomo, ven. galantomo, de unde și mr. galantom, ngr. γαλαντόμος.

Intrare: galant
galant adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • galant
  • galantul
  • galantu‑
  • galantă
  • galanta
plural
  • galanți
  • galanții
  • galante
  • galantele
genitiv-dativ singular
  • galant
  • galantului
  • galante
  • galantei
plural
  • galanți
  • galanților
  • galante
  • galantelor
vocativ singular
plural
gălan
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

galant gălan

  • 1. (Despre bărbați și manifestările lor) Curtenitor față de femei.
    exemple
    • Galant însă ca totdeauna, tînărul director a dat brațul veteranei. ANGHEL, PR. 121.
      surse: DLRLC
    • Scene... cu cavaleri galanți, cu vînători. ODOBESCU, S. III 136.
      surse: DLRLC
    • Pe vremea aceea nu era lucru lesne de a fi galant și nu fiecine îndrăznea a face curte. GHICA, S. 41.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial O, rămîn cu plăcere, cu mare plăcere, Nadina! făcu Miron, galant. REBREANU, R. I 258.
      surse: DLRLC
    • Evantia... era în compania galantă a tînărului secretar. BART, E. 85.
      surse: DLRLC
    • Să-mi scrii spre pedeapsă, chiar acum, pe albumul meu, versuri galante. HOGAȘ, M. N. 34.
      surse: DLRLC
    • Dama cochetează cu privirile-i galante. EMINESCU, O. I 162.
      surse: DLRLC
  • 2. Despre oameni:
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: darnic generos mărinimos un exemplu
    exemple
    • (și) adverbial Ai nevoie de ceva bani, Mînecuță? – Deocamdată nu. – Bine; cînd ai nevoie, îmi spui. Eu cu prietenii mă port galant. SADOVEANU, P. M. 190.
      surse: DLRLC
  • 3. muzică Stil galant = stilul liber al muzicii pentru clavecin sau pian înclinat spre efecte facile, promovat în secolul XVIII.
    surse: DN

etimologie: