13 definiții pentru curtenitor

curtenitor, ~oare a, av [At: EMINESCU, N. 29 / V: cor~ / Pl: ~i, ~oare / E: curteni + -tor] 1-2 Politicos.

CURTENITÓR, -OÁRE, curtenitori, -oare, adj. Politicos, amabil (față de femei). – Curteni + suf. -tor.

CURTENITÓR, -OÁRE, curtenitori, -oare, adj. Politicos, amabil (față de femei). – Curteni + suf. -tor.

CURTENITÓR, -OÁRE, curtenitori, -oare, adj. Politicos, amabil (mai ales față de femei). (Glumeț) [Florile] încredințară taina lor unui curtenitor flutur albastru. EMINESCU, N. 29. ◊ (Adverbial) Tineri se ridicau pentru a oferi curtenitor femeilor jilțurile de paie. C. PETRESCU, Î. I 12.

curtenitór adj. m., pl. curtenitóri; f. sg. și pl. curtenitoáre

CURTENITÓR adj. amabil, atent, drăguț, galant, gentil, (pop.) levent, (înv.) cortez, libovnic. (Bărbat ~ cu femeile.)

CURTENITÓR, -OÁRE adj. Politicos, amabil (față de femei). [< curtenie + -tor, după fr. courtois].

CURTENITÓR, -OÁRE adj. politicos, amabil (față de femei). (< curtenie + -tor)

CURTENITÓR1 adv. Cu amabilitate; în mod politicos. /a curteni + suf. ~tor

CURTENITÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) Care este amabil, atent, galant (față de femei). /a curteni + suf. ~tor

curtenitor a. politicos în maniere și în vorbă.

curtenitór, -oáre adj. (d. curtean). Politicos, îndatoritor, amabil.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

curtenitór adj. m., pl. curtenitóri; f. sg. și pl. curtenitoáre

CURTENITOR adj. amabil, atent, drăguț, galant, gentil, (pop.) levent, (înv.) cortez, libovnic. (~ cu femeile.)

Intrare: curtenitor
curtenitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curtenitor
  • curtenitorul
  • curtenitoru‑
  • curtenitoare
  • curtenitoarea
plural
  • curtenitori
  • curtenitorii
  • curtenitoare
  • curtenitoarele
genitiv-dativ singular
  • curtenitor
  • curtenitorului
  • curtenitoare
  • curtenitoarei
plural
  • curtenitori
  • curtenitorilor
  • curtenitoare
  • curtenitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)