11 definiții pentru cuceritor (adj.)

CUCERITÓR, -OÁRE, cuceritori, -oare, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană, popor, țară etc. care face sau a făcut cuceriri. 2. S. m. și f. Bărbat sau femeie care reușește să atragă simpatia sau dragostea unei persoane de sex opus. 3. Adj. Care cucerește (I 2). Zâmbet cuceritor.Cuceri + suf. -tor.

CUCERITÓR, -OÁRE, cuceritori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană, popor, țară etc. care face sau a făcut cuceriri. 2. Bărbat sau femeie care reușește să atragă simpatia sau dragostea unei persoane de sex opus. ♦ (Adjectival) Care cucerește (I 2). Zâmbet cuceritor.Cuceri + suf. -tor.

CUCERITÓR, -OÁRE, cuceritori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care face sau a făcut cuceriri (1). Ștefan nu-și poate împlini frumosul plan; trage numai toate oardele turcești asupra sa, comandate de falnicul cuceritor a Constantinopolii. NEGRUZZI, S. I 272. ◊ (Adjectival) Atunci cînd Bizanțul cădea sub puterea cuceritoare a otomanilor. ODOBESCU, S. I 403. 2. (Adesea ironic) Bărbat sau femeie care încearcă să atragă simpatia sau dragostea unei persoane de sex opus. ◊ (Adjectivul) Zîmbet cuceritor. ◊ (Adverbial) [își făcu] frizura așa ca un cîrlionț să-i atîrne cuceritor pe frunte. REBREANU, R. I 111.

cuceritór adj. m., s. m., pl. cuceritóri; adj. f., s. f. sg. și pl. cuceritoáre

cuceritór s. m., adj. m., pl. cuceritóri; f. sg. și pl. cuceritoáre, g.-d. sg. art. cuceritoárei

CUCERITÓR s., adj. 1. s., adj. ocupant, (înv.) supuitor, (franțuzism înv.) concherant. (~ al cetății.) 2. adj. v. încântător. 3. adj. v. irezistibil.

CUCERITÓR1 ~i m. 1) Persoană (țară, popor etc.) care a cucerit (popoare, teritorii etc.). 2) Persoană care a reușit să câștige dragostea unei persoane de sex opus. /a cuceri + suf. ~tor

CUCERITÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) Care cucerește; captivant. /a cuceri + suf. ~tor

cuceritor m. 1. cel ce face mari cuceriri (ca Alexandru, Anibal); 2. fig. cuceritori de inimi AL.

cuceritór, -oáre adj. și s. Care cucerește cu armele. Care te captivează (te atrage): o privire cuceritoare.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CUCERITÓR s., adj. 1. s., adj. ocupant, (înv.) supuitór, (franțuzism înv.) concheránt. (~ al cetății.) 2. adj. captivant, desfătător, fascinant, fermecător, încîntător, răpitor, seducător, (rar) subjugătór, (franțuzism) șarmánt, (înv.) desfătát, (fig.) deliciós, hipnotizánt, savurós. (Un spectacol ~.) 3. adj. irezistibil. (Un zîmbet ~.)

Intrare: cuceritor (adj.)
cuceritor adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cuceritor cuceritorul cuceritoare cuceritoarea
plural cuceritori cuceritorii cuceritoare cuceritoarele
genitiv-dativ singular cuceritor cuceritorului cuceritoare cuceritoarei
plural cuceritori cuceritorilor cuceritoare cuceritoarelor
vocativ singular
plural