8 definiții pentru dezlegare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dezlegare sf [At: (a. 1618) GCR I, 52/21 / V: (înv) ~lig~, diz~ / S și: desl~ / Pl: ~gări / E: dezlega] 1 Desfacere din legătura care imobilizează Si: dezlegat1 (1), eliberare, (înv) slobozire, (înv) dezlegământ (1), dezlegătură. 2 (Înv) Divorț. 3 Scoatere din strânsoare, din legătură Si: dezlegat1 (3), dezlegământ (3). 4 Deschidere a unei pungi, a unui sac etc. legat la capăt dezlegat1 (4), dezlegământ (4). 5 Anihilare (a unei vrăji, a unui blestem etc.) Si: dezlegat1 (5), dezlegământ (5). 6 (Înv; ccr) Mântuire. 7 Abolire a unei obligații (sau datorii) Si: absolvire, dezlegat1 (7), dezlegământ (7), scutire, (reg) dezleganie (1), dezlegătură. 8 (Îvr) Act de dezlegare (7) Si: dezlegat1 (8), dezlegământ (8). 9 Permisiune (de a ieși din anumite prescripții) Si: dezlegat1 (9), dezlegământ (9), încuviințare, voie, (reg) dezlegământ. 10 (În practicile religioase) Permisiune dată de biserică privitoare la consumarea anumitor alimente, interzise în perioada postului Si: dezlegat1 (10), dezlegământ (10). 11 (Reg) Descântec pentru declanșarea ploilor Si: dezlegat1(11), dezlegământ (11). 12 Clarificare a unor situații etc. Si: dezlegat1 (12), dezlegământ (12), elucidare, rezolvare, dezlegământ (înv) dezlegătură. 13 (Mat; ccr) Soluție a unei probleme Si: răspuns, rezultat. 14 (Spc) Aflare a semnificației unei ghicitori, enigme, taine etc. Si: dezlegat1 (13), dezlegământ (13). 15 Înțelegere a sensului obscur sau dificil al unor cuvinte Si: descifrare, dezlegat1 (14), dezlegământ (14). 16 (Îvr) Anulare (a unei hotărâri, legi etc.). modificată

DEZLEGÁRE, dezlegări, s. f. Acțiunea de a (se) dezlega și rezultatul ei. ♦ Permisiune, voie (de a face ceva). – V. dezlega.

DEZLEGÁRE, dezlegări, s. f. Acțiunea de a (se) dezlega și rezultatul ei. ♦ Permisiune, voie (de a face ceva). – V. dezlega.

DEZLEGÁRE, dezlegări, s. f. Acțiunea de a dezlega și rezultatul ei. 1. Aflarea înțelesului (unei probleme, al unei enigme etc.); rezolvare, soluționare, descifrare, soluție. Încearcă și găsește măcar domnia-ta, care ai mintea limpede, o dezlegare problemei. SADOVEANU, Z. C. 300. Examină grabnic celelalte scrisori și hîrtiile dispuse spre dezlegare. GALACTION, O. I 385. Du-te în camera d-tale și-ți promit eu că într-o jumătate de oră ai dezlegarea enigmei acesteia, care te roade pînă la os. CAMIL PETRESCU, T. III 56. Nu se exprima niciodată clar, ci parcă tot spunea ghicitori, și un fel de ghicitori ce n-au dezlegare. GHEREA, ST. CR. II 55. 2. Îngăduire, permisiune, voie. Nimeni nu vă dă dezlegare să reîncepeți pescuitul fără cuvîntul meu. DAVIDOGLU, O. 128. Unul totuși mi-a adus știrea bună că ai găsit putință și dezlegare să intri în Iași. SADOVEANU, Z. C. 151. Cu privire la raportul dv... cerîndu-ne dezlegare despre chipul cum trebuie să urmați... sînteți invitat să vă conformați întocmai cu legea. MACEDONSKI, O. III 78. ♦ (În basme și superstiții) Nimicire, desfacere (a unei vrăji). A fost ca o dezlegare de vrajă. Valea s-a deschis deodată cu sclipet de arme, de coifuri, de scuturi în soare. C. PETRESCU, R. DR. 3. ♦ (În concepția mistică creștină, adesea urmat de determinări introduse prin prep. «de») Iertare, absolvire de păcate sau de greșeli, îngăduire, permisiune de a trece peste anumite prescripții; rugăciune rostită în acest scop. Dezlegare de păcate.Toamna sînt pomeni multe și dezlegări de sărindare. STĂNOIU, C. I 29. 3. Desfacere a unei legături, eliberare dintr-o strînsoare. Dezlegarea lanțului.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dezlegáre s. f., g.-d. art. dezlegắrii; pl. dezlegắri

dezlegáre s. f., g.-d. art. dezlegării; pl. dezlegări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEZLEGÁRE s. 1. desfacere. (~ unui pachet.) 2. v. deznodare. 3. v. lămurire. 4. v. rezolvare. 5. v. iertare.

DEZLEGARE s. 1. desfacere (~ unui pachet.) 2. deznodare. (~ unui nod de la sfoară.) 3. clarificare, deslușire, elucidare, explicare, explicație, lămurire, limpezire, precizare, rezolvare, soluție, soluționare, (înv.) pliroforie, răspicare, (fig.) cheie, discîlcire. (~ unei probleme.) 4. (MAT.; concr.) răspuns, rezultat, soluție. (~ unei probleme.) 5. (BIS.) iertare, pocăință, (înv.) pocaianie. (~ de păcate.)

Intrare: dezlegare
dezlegare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezlegare
  • dezlegarea
plural
  • dezlegări
  • dezlegările
genitiv-dativ singular
  • dezlegări
  • dezlegării
plural
  • dezlegări
  • dezlegărilor
vocativ singular
plural