10 definiții pentru absolvire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

absolvire sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: absolvi] 1 Terminare (a unui an școlar), a unui ciclu (sau o formă de învățământ) Si: absolvit1 (1-3). 2 Iertare de păcate Si: absolvit1 (3).

ABSOLVÍRE, absolviri, s. f. Acțiunea de a absolvi și rezultatul ei; absolvență. – V. absolvi.

ABSOLVÍRE, absolviri, s. f. Acțiunea de a absolvi și rezultatul ei; absolvență. – V. absolvi.

ABSOLVÍRE s. f. Acțiunea de a absolvi.

ABSOLVÍRE s. f. Acțiunea de a absolvi.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

absolvíre s. f., g.-d. art. absolvírii; pl. absolvíri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ABSOLVÍRE s. 1. absolvență, isprăvire, terminare. (~ unei școli.) 2. cruțare, iertare, scutire. (~ de o obligație.)

ABSOLVÍRE s.f. Acțiunea de a absolvi și rezultatul ei; absolvență. [< absolvi].

absolvíre s. f. → solvire

ABSOLVIRE s. 1. absolvență, isprăvire, terminare. (~ unei școli.) 2. cruțare, iertare, scutire. (~ de o pedeapsă, de o obligație.)

Intrare: absolvire
absolvire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • absolvire
  • absolvirea
plural
  • absolviri
  • absolvirile
genitiv-dativ singular
  • absolviri
  • absolvirii
plural
  • absolviri
  • absolvirilor
vocativ singular
plural

absolvire

  • 1. Acțiunea de a absolvi și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: absolvență

etimologie:

  • vezi absolvi
    surse: DEX '09 DEX '98 DN