13 definiții pentru permisiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PERMISIÚNE, permisiuni, s. f. Învoire, aprobare (cerută de cineva sau acordată cuiva) de a face ceva; îngăduință, încuviințare. [Pr.: -si-u-] – Din fr. permission, lat. permissio, -onis.

PERMISIÚNE, permisiuni, s. f. Învoire, aprobare (cerută de cineva sau acordată cuiva) de a face ceva; îngăduință, încuviințare. [Pr.: -si-u-] – Din fr. permission, lat. permissio, -onis.

permisiune sf [At: IORGOVICI, O. 53/13 / P: ~si-u~ / Pl: ~ni / E: fr permission, lat permissio, -onis] 1 Învoire, aprobare cerută de cineva sau acordată cuiva de a face ceva Si: încuviințare, îngăduință. 2 (Pex; rar; ccr; îf permisie) Permis (1).

PERMISIÚNE, permisiuni, s. f. Încuviințare, îngăduire, învoire de a face ceva.

PERMISIÚNE s.f. 1. Învoire dată cuiva de a face ceva; încuviințare. 2. V. permisie. [Pron. -si-u-. / cf. fr. permission, lat. permissio].

PERMISIÚNE/PERMÍSIE s. f. 1. învoire dată cuiva de a face ceva; încuviințare. 2. (în forma permisiune) învoire de a părăsi serviciul pe o perioadă scurtă de timp, dată unui militar. 3. figură de stil prin care vorbitorul mărturisește că se află la discreția preopinentului. (< fr. permission, lat. permissio)

PERMISIÚNE ~i f. Aprobare de a realiza ceva. [G.-D. permisiunii; Sil. -si-u-] /<fr. permission, lat. permissio, ~onis

permisi(un)e f. 1. autorizare de a zice sau de a face ceva; 2. în special, învoire dată soldaților a lipsi dela 1-8 zile.

*permisiúne f. (lat. permissio, -ónis. V. misiune). Acțiunea de a permite, voĭe, autorizațiune. În armată, congediŭ care nu trece peste opt zile. – Și -ísie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

permisiúne (aprobare) (-si-u-) s. f., g.-d. art. permisiúnii; pl. permisiúni

permisiúne (aprobare) s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. permisiúnii; pl. permisiúni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PERMISIÚNE s. 1. v. încuviințare. 2. autorizație, îngăduință, voie. (~ de a face ceva.)

PERMISIUNE s. 1. acord, aprobare, asentiment, aviz, consimțămînt, consimțire, încuviințare, îngăduință, învoială, învoire, voie, voință, vrere, (înv. și reg.) poslușanie, slobozenie, (Mold. și Bucov.) pozvolenie, (înv.) concurs, pozvol, sfat, volnicie. (Nu se face nimic fără ~ fetei.) 2. autorizație, îngăduință, voie. (~ de a face ceva.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

permisiune (lat. permissio „concesie”, „predare”), figură dialogistică prin care vorbitorul mărturisește că se află cu totul la discreția preopinentului, supus voinței lui, fie pentru a-l înduioșa, fie pentru a-l face să înțeleagă cât e de odios (P). Ca exemplu, Lefranc (p. 72) citează din Atrée el Thyeste de Crébillon „versurile în care Thyeste se adresează fratelui său, după ce recunoscuse sângele propriului său fiu în cupa pe care acest monstru i-o pregătise”

Intrare: permisiune
permisiune substantiv feminin
  • silabație: -si-u-
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • permisiune
  • permisiunea
plural
  • permisiuni
  • permisiunile
genitiv-dativ singular
  • permisiuni
  • permisiunii
plural
  • permisiuni
  • permisiunilor
vocativ singular
plural