16 definiții pentru obraznic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

obraznic, ~ă [At: AETHIOPICA, 37r/9 / Pl: ~ici, ~ice / E: obraz + -nic] 1 a (Reg) Timid. 2 a Lipsit de respect Si: impertinent, insolent, nerușinat. 3 a Neascultător. 4 sf (Bot) Telegraf (Tradescantia zebrina).

OBRÁZNIC, -Ă, obraznici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Lipsit de respect, de rușine; nerușinat, impertinent, insolent, arogant; (cu sens atenuat) neascultător, neastâmpărat. – Obraz + suf. -nic.

OBRÁZNIC, -Ă, obraznici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Lipsit de respect, de rușine; nerușinat, impertinent, insolent, arogant; (cu sens atenuat) neascultător, neastâmpărat. – Obraz + suf. -nic.

OBRÁZNIC, -Ă, obraznici, -e, adj. Lipsit de respect, de rușine; nerușinat, impertinent, insolent; (cu sens atenuat) neascultător, neastîmpărat. Unii îi aruncau în treacăt vorbe înțepătoare și aluzii obraznice. BART, E. 316. Iedul cel mare și cel mijlociu dau prin băț de obraznici ce erau. CREANGĂ, P. 19. Oare ce vor fi zicînd boii, în mintea lor, despre acele obraznice păsăruice? ODOBESCU, S. III 23. ◊ Fig. Iarna trecută îl apucase-o tuse obraznică, de care abia a scăpat în primăvară. VLAHUȚĂ, N. 14. ◊ (Substantivat) Fugi, obraznicule, că m-ai spăriet. ALECSANDRI, T. I 38. Obraznicul mănîncă praznicul (= cel care îndrăznește fără rușine trage adesea foloase de pe-urma îndrăznelii sale). ◊ (Adverbial) Tu obraznic îngîmfîndu-te... Vrei să schimbi și rînduiala. CONACHI, P. 264. (F i g.) Castelele latifundiarilor își înalță vîrfurile obraznic. SAHIA, U.R.S.S. 6.

OBRÁZNIC ~că (~ci, ~ce) 1) și substantival Care nu are rușine; nerușinat; impertinent; neobrăzat. ◊ ~cul mănâncă praznicul se spune despre o persoană care obține ceva datorită impertinenței sale. 2) Care este neastâmpărat; neascultător. Copil ~. [Sil. -braz-] /obraz + suf. ~nic.

obraznic a. și m. care n’are obraz sau rușine. [Cf. înfrunta].

obráznic, -ă adj. (bg. bez-obráznik, adică „fără obraz”, contaminat de omráznik, om scîrbos, omráz, gîlcevitor; rus. bez-o-bráznyĭ, necuviincĭos. V. omîrzesc). Care n’are obraz, gros de obraz, nerușinat, impertinent, insolent, arogant. Neastîmpărat, zburdalnic: copiĭ obraznicĭ. Prov. Obraznicu mănîncă praznicu, e bine uneorĭ să nu fiĭ modest. Adv.: A răspunde obraznic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

obráznic (o-braz-) adj. m., pl. obráznici; f. obráznică, pl. obráznice

obráznic adj. m. (sil. -braz-), pl. obráznici; f. sg. obráznică, pl. obráznice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OBRÁZNIC adj., s. 1. adj. arogant, impertinent, insolent, ireverențios, îndrăzneț, necuviincios, neobrăzat, nerespectuos, nerușinat, semeț, sfidător, sfruntat, trufaș, țanțoș, (livr.) prezumțios, (rar) neînfrânat, (fam.) tupeist, (pop. și fam.) țâfnos, (înv. și reg.) rușinat, (Transilv.) șulhetic, (înv.) nerușinos, (fam. fig.) botos. (Un om ~.) 2. s. v. obrăznicătură.

OBRAZNIC adj., s. 1. adj. arogant, impertinent, insolent, ireverențios, îndrăzneț, necuviincios, neobrăzat, nerespectuos, nerușinat, semeț, sfidător, sfruntat, trufaș, țanțoș, (livr.) prezumțios, (rar) neînfrînat, (pop. și fam.) țîfnos, (înv. și reg.) rușinat, (Transilv.) șulhetic, (înv.) nerușinos, (fam. fig.) botos. (Un om ~.) 2. s. obrăznicătură. (E un ~!)

obraznic adj. v. RUȘINOS. SFIICIOS. SFIOS. TIMID.[1]

  1. Cele patru trimiteri par mai degrabă antonime. Totuși, toate patru definițiile din Sinonime ’82 (rușinos, sfiicios, sfios, timid) consemnează și sinonimul obraznic ca regionalism. — cata

OBRÁZNIC adj. ≠ rușinos, sfiicios, sfios, timid.

Obraznic ≠ ascultător, cuminte, cuviincios, respectuos, politicos


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a avea un tupeu obraznic expr. (glum.) a fi obraznic, a avea tupeu

Intrare: obraznic
  • silabație: o-braz-nic
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obraznic
  • obraznicul
  • obraznicu‑
  • obraznică
  • obraznica
plural
  • obraznici
  • obraznicii
  • obraznice
  • obraznicele
genitiv-dativ singular
  • obraznic
  • obraznicului
  • obraznice
  • obraznicei
plural
  • obraznici
  • obraznicilor
  • obraznice
  • obraznicelor
vocativ singular
  • obraznicule
  • obraznice
  • obraznică
  • obraznico
plural
  • obraznicilor
  • obraznicelor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

obraznic

  • 1. adesea substantivat Lipsit de respect, de rușine (cu sens atenuat) neascultător, neastâmpărat.
    exemple
    • Unii îi aruncau în treacăt vorbe înțepătoare și aluzii obraznice. BART, E. 316.
      surse: DLRLC
    • Iedul cel mare și cel mijlociu dau prin băț de obraznici ce erau. CREANGĂ, P. 19.
      surse: DLRLC
    • Oare ce vor fi zicînd boii, în mintea lor, despre acele obraznice păsăruice? ODOBESCU, S. III 23.
      surse: DLRLC
    • Fugi, obraznicule, că m-ai spăriet. ALECSANDRI, T. I 38.
      surse: DLRLC
    • figurat Iarna trecută îl apucase-o tuse obraznică, de care abia a scăpat în primăvară. VLAHUȚĂ, N. 14.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Tu obraznic îngîmfîndu-te... Vrei să schimbi și rînduiala. CONACHI, P. 264.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial figurat Castelele latifundiarilor își înalță vîrfurile obraznic. SAHIA, U.R.S.S. 6.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie Obraznicul mănâncă praznicul = cel care îndrăznește fără rușine trage adesea foloase de pe urma îndrăznelii sale.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Obraz + sufix -nic.
    surse: DEX '98 DEX '09