7 definiții pentru impertinent (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

impertinent, ~ă [At: NEGRUZZI, S. III, 60/2 / Pl: ~nți, ~e / E: fr impertinent, lat impertinens, -ntis] 1-2 smf, a (Om) obraznic. 3 av Cu obrăznicie.

IMPERTINÉNT, -Ă, impertinenți, -te, adj., s. m. și f. (Om) obraznic. – Din fr. impertinent, lat. impertinens, -ntis.

IMPERTINÉNT, -Ă, impertinenți, -te, adj., s. m. și f. (Om) obraznic. – Din fr. impertinent, lat. impertinens, -ntis.

IMPERTINÉNT, -Ă, impertinenți, -te, adj. Lipsit de bună-cuviință sau de respect; obraznic, insolent. Dan își aducea aminte ce rîs impertinent avea la început. VLAHUȚĂ, O. A. III 37. După afirmările acelui domn, eram, ca literat, o secătură, o nulitate impertinentă. CARAGIALE, O. VII 229. ◊ (Substantivat) Radu-i un impertinent ambițios. ALECSANDRI, T. 1412. Un impertinent, care caută toate chipurile să mă ieie în rîs. NEGRUZZI, S. III 60.

IMPERTINÉNT, -Ă adj., s.m. și f. Obraznic, necuviincios, insolent. [< fr. impertinent, it. impertinente, cf. lat. impertinens].

IMPERTINÉNT, -Ă adj., s. m. f. obraznic, necuviincios, insolent. (< fr. impertinent, lat. impertinens)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

impertinént adj. m., s. m., pl. impertinénți; adj. f., s. f. impertinéntă, pl. impertinénte

impertinént adj. m., s. m., pl. impertinénți; f. sg. impertinéntă, pl. impertinénte

Intrare: impertinent (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • impertinent
  • impertinentul
  • impertinentu‑
plural
  • impertinenți
  • impertinenții
genitiv-dativ singular
  • impertinent
  • impertinentului
plural
  • impertinenți
  • impertinenților
vocativ singular
  • impertinentule
  • impertinente
plural
  • impertinenților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

impertinent impertinentă

  • 1. (Om) obraznic.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: insolent necuviincios neobrăzat obraznic 4 exemple
    exemple
    • Dan își aducea aminte ce rîs impertinent avea la început. VLAHUȚĂ, O. A. III 37.
      surse: DLRLC
    • După afirmările acelui domn, eram, ca literat, o secătură, o nulitate impertinentă. CARAGIALE, O. VII 229.
      surse: DLRLC
    • Radu-i un impertinent ambițios. ALECSANDRI, T. 1412.
      surse: DLRLC
    • Un impertinent, care caută toate chipurile să mă ieie în rîs. NEGRUZZI, S. III 60.
      surse: DLRLC

etimologie: