3 definiții pentru prilestire

PRILESTÍ vb. v. ademeni, amăgi, bârfi, blama, calomnia, cleveti, defăima, denigra, discredita, încânta, înșela, minți, momi, păcăli, ponegri, prosti, purta, trișa.

prilestí (-tésc, -ít), vb. – A înșela, a amăgi. – Var. prilăsti, prilosti, prelăsti, prelesti, cu der. Sl. prĕlištiti (Miklosich, Slaw. Elem., 40; Cihac, II, 292). Înv.

prilăstíre și prilestíre f. Vechĭ. Înșelăcĭune. Azĭ. Munt. (prilostire ș. a.). Farmec, vrajă, amăgire.

Intrare: prilestire
prilestire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular prilestire prilestirea
plural prilestiri prilestirile
genitiv-dativ singular prilestiri prilestirii
plural prilestiri prilestirilor
vocativ singular
plural