15 definiții pentru acorda (da, gram.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

acorda [At: HASDEU, I. C. 6 / Pzi: acord (1,3), ~dez (2) / E: fr accorder] 1 vr A realiza acordul gramatical. 2 vt (Muz) A aduce tonurile unui instrument muzical la înălțimea corectă. 3 vt A oferi.

ACORDÁ, (1, 2) acórd, (3) acordez, vb. I. Tranz. 1. A da (cu îngăduință, cu grijă, cu atenție, cu bunăvoință); a oferi; a atribui. 2. A stabili acordul gramatical. 3. A regla frecvența unui aparat, a unui sistem fizic etc., astfel încât să fie egală cu frecvența altui aparat, sistem fizic etc. ♦ A aduce sunetele unui instrument muzical la înălțimea corectă. – Din fr. accorder.

ACORDÁ, (1, 2) acórd, (3) acordez, vb. I. Tranz. 1. A da (cu îngăduință, cu grijă, cu atenție, cu bunăvoință); a oferi; a atribui. 2. A stabili acordul gramatical. 3. A regla frecvența unui aparat, a unui sistem fizic etc., astfel încât să fie egală cu frecvența altui aparat, sistem fizic etc. ♦ A aduce tonurile unui instrument muzical la aceeași înălțime. – Din fr. accorder.

ACORDÁ, (1, 2) acórd și (3) acordez, vb. I. Tranz. 1. A da (cu concesie, cu îngăduință, cu grijă, cu atenție, cu bunăvoință). Oamenii muncii privesc cu dragoste pe oamenii de știință legați de popor. Ei acordă o călduroasă prețuire strădaniilor depuse de aceștia de a-și pune energia și capacitatea creatoare în slujba poporului. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 345, 1/1. Toți ceilalți profesori am socotit că se poate acorda unui elev eminent alt termen pentru teza de mai. SADOVEANU, N. F. 175. 2. A stabili concordanța (în persoană, în număr, în gen sau în caz) între cuvinte legate prin raporturi de determinare. ◊ (Refl.) Predicatul se acordă cu subiectul în număr și în persoană. 3. A da unui instrument muzical (pe baza diapazonului) o anumită înălțime a sunetului, prin întinderea coardelor, prin așezarea tuburilor etc. Violonistul își acordează instrumentul, a în sfîrșit am acordat-o! (Cercînd ghitara) Sună bine acum. ALECSANDRI, T. I 78.

ACORDÁ, (1, 2) acórd, (3) acordez, vb. I. Tranz. 1. A da (cu îngăduință, cu grijă, cu atenție, cu bunăvoință). 2. A stabili acordul gramatical. 3. A regla frecvența unui aparat, a unui sistem fizic etc., astfel încât să fie egală cu frecvența altui aparat, sistem fizic etc. ♦ A aduce tonurile unui instrument muzical la aceeași înălțime. – Fr. accorder.

ACORDÁ vb. I. tr. 1. A da (cu bunăvoință, cu atenție); a concede; a atribui. 2. A stabili între cuvintele unei propoziții un raport impus de regulile sintaxei (în ceea ce privește genul, numărul etc.). 3. A da coardelor sau sunetului unui instrument muzical un anumit ton. [P.i. (1,2) acord, (3) -dez, 3,6 (1,2) -dă, (3) -dează. / cf. fr. accorder, it. accordare].

ACORDÁ vb. tr. 1. a da; a concede; a atribui. 2. a stabili un acord (4) între cuvintele unei propoziții. 3. a da coardelor, sunetului unui instrument muzical un anumit ton. 4. a sintoniza. (< fr. accorder, lat. accordare)

A ACORDÁ1 acórd tranz. 1) A pune la dispoziție (prin acord); a oferi. 2) (părți de propoziție) A uni prin acord gramatical. /<fr. accorder

acordà v. 1. a pune instrumente la acelaș ton; 2. a recunoaște: acord că n’am dreptate; 3. a da bucuros, a dărui: a acorda o grație; 4. a așeza vorbele unei propozițiuni după regulile gramaticale.

*acórd și -éz, a v. tr. (fr. accorder). Pun în acord: acordez doĭ adversarĭ. Conced, daŭ: acord un răgaz, o grație. Gram. Pun cuvintele în concordanță: acord sibiectu cu predicatu. Muz. Potrivesc vocea cu sunetele unuĭ instrument, potrivesc sunetele coardelor unuĭ instrument: acordez vioara.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

acordá1 (a ~) (a da, a face acordul gramatical) vb., ind. prez. 3 acórdă

acordá (a da, a face acordul gramatical) vb., ind. prez. 1 sg. acórd, 3 sg. și pl. acórdă

acord (un concediu) și acordez (pianul).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ACORDÁ vb. 1. a da, (înv.) a dărui. (~-mi, te rog, puțină atenție!) 2. v. conferi. 3. (FIZ.) a sintoniza. 4. a potrivi, a regla. (A ~ un aparat, un instrument.) 5. v. înstruna.

ACORDA vb. 1. a da, (înv.) a dărui. (~-mi, te rog, puțină atenție!) 2. a atribui, a conferi, a da, a decerna, (înv. rar) a deferi. (A ~ un premiu, o distincție.) 3. (FIZ.) a sintoniza. 4. a potrivi, a regla. (~ un aparat, un instrument.) 5. (MUZ.) a înstruna, (rar) a struni. (~ vioara.)

Intrare: acorda (da, gram.)
verb (VT4)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • acorda
  • acordare
  • acordat
  • acordatu‑
  • acordând
  • acordându‑
singular plural
  • acordă
  • acordați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • acord
(să)
  • acord
  • acordam
  • acordai
  • acordasem
a II-a (tu)
  • acorzi
(să)
  • acorzi
  • acordai
  • acordași
  • acordaseși
a III-a (el, ea)
  • acordă
(să)
  • acorde
  • acorda
  • acordă
  • acordase
plural I (noi)
  • acordăm
(să)
  • acordăm
  • acordam
  • acordarăm
  • acordaserăm
  • acordasem
a II-a (voi)
  • acordați
(să)
  • acordați
  • acordați
  • acordarăți
  • acordaserăți
  • acordaseți
a III-a (ei, ele)
  • acordă
(să)
  • acorde
  • acordau
  • acorda
  • acordaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

acorda (da, gram.)

  • 1. A da (cu îngăduință, cu grijă, cu atenție, cu bunăvoință).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: atribui concede da (verb) oferi 2 exemple
    exemple
    • Oamenii muncii privesc cu dragoste pe oamenii de știință legați de popor. Ei acordă o călduroasă prețuire strădaniilor depuse de aceștia de a-și pune energia și capacitatea creatoare în slujba poporului. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 345, 1/1.
      surse: DLRLC
    • Toți ceilalți profesori am socotit că se poate acorda unui elev eminent alt termen pentru teza de mai. SADOVEANU, N. F. 175.
      surse: DLRLC
  • 2. A stabili acordul gramatical.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • reflexiv Predicatul se acordă cu subiectul în număr și în persoană.
      surse: DLRLC

etimologie: