23 de definiții pentru îndrăcit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îndrăcit1 sn [At: DOSOFTEI, V. S. 148/2 / Pl: ~uri / E: îndrăci] 1 Îndrăcire (1). 2 Nebunie. 3 Înrăire. 4 (Rar) Epilepsie. 5 Îndrăcire (5).

îndrăcit2, ~ă a [At: VARLAAM, C. 48/2 / Pl: ~iți, ~e / E: îndrăci] 1 Stăpânit de duhuri necurate. 2 Epileptic. 3 Furios. 4 Nebun. 5 Rău. 6 (Gmț) Șmecher. 7 (Fig) Plin de temperament. 8 (Îe) A-i fi cuiva osul ~ A fi un om care face rău. 9 (Fig) Teribil. 10 (Fig) înfocat.

ÎNDRĂCÍT, -Ă, îndrăciți, -te, adj. Scos din fire; furios; afurisit, al dracului, rău. ♦ Teribil, grozav, înfocat, aprins. ♦ Fig. Drăcos, șmecher; plin de temperament. – V. îndrăci.

ÎNDRĂCÍT, -Ă, îndrăciți, -te, adj. Scos din fire; furios; afurisit, al dracului, rău. ♦ Teribil, grozav, înfocat, aprins. ♦ Fig. Drăcos, șmecher; plin de temperament. – V. îndrăci.

ÎNDRĂCÍT, -Ă, îndrăciți, -te, adj. Înfuriat, furios, ieșit din fire; al dracului, rău. Abia scăpai de un nebun și-mi vine altul, mai îndrăcit. REBREANU, R. II 29. Se uita la dînsa ca cel mai îndrăcit comisar de poliție. SLAVICI, O. I 363. Să se mire de inima cea îndrăcită. RETEGANUL, P. IV 6. ◊ (Adverbial) Căpitanul se apropie cu pași grei, suflînd îndrăcit. DUNĂREANU, CH. 147. ♦ Înfocat, viu, nervos. Mormanul de mărfuri de pe platformă era descărcat chiar atunci, cu o grabă îndrăcită. GALAN, B. I 17. ♦ Afurisit, blestemat. Am o măsea îndrăcită care mă bagă în iad de viu. ALECSANDRI, S. 129. ◊ (Substantivat) Să o scape de un îndrăcit de mistreț. ISPIRESCU, U. 38.

ÎNDRĂCÍT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎNDRĂCI și A SE ÎNDRĂCI. 2) fam. Care iese din comun prin calitățile sale; grozav. 3) Care poate ieși ușor din încurcături; descurcăreț; abil. [Sil. în-dră-] /v. a (se) îndrăci

îndrăcit a. 1. apucat de necuratul; 2. foarte rău, furios.

îndrăcít, -ă adj. În care a intrat dracu, nebun. Fig. Foarte răŭ, lipsit de milă: om, caracter îndrăcit. Adv. Grozav, în dracĭ, foarte înverșunat: a te lupta îndrăcit, un vin îndrăcit de bun.

îndrăci vtr [At: COD. VOR. 80/8 / Pzi: ~cesc / E: în- + drac] 1 vr (înv; d. oameni) A fi posedat de demoni. 2 vr A înnebuni. 3-4 vtr A (se) înfuria. 5-6 vr (Spc) A fi bolnav (de epilepsie sau) de somnambulism Cf lunatic. 7-8 vtr (Fig) A (se) înrăi. 9 vt (D. demoni) A chinui un om. 10 vt (Fig) A face pe cineva activ.

ÎNDRĂCÍ, îndrăcesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) înfuria, a (se) înrăi. – În + drac.

ÎNDRĂCÍ, îndrăcesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) înfuria, a (se) înrăi. – În + drac.

ÎNDRĂCÍ, îndrăcesc, vb. IV. Refl. (Despre persoane) A se înfuria, a se face rău (de mînie, de ciudă etc.). Ba încă face și-o apăraie prin casă, de s-a îndrăcit de ciudă hîrca de la bucătărie. CREANGĂ, P. 66. Apoi, mări, se-ndrăcea Colea-n vale se ducea, O falangă-n drum scotea Pe drumeți pe toți bătea. ALECSANDRI, P. P. 129. ◊ Fig. Lupta are să se îndrăcească zi cu zi... pentru că nici dușmanul nu-și lasă ușor pămîntul de sub picioare. CAMILAR, TEM. 11.

A ÎNDRĂCÍ ~ésc tranz. A face să se îndrăcească. /în + drac

A SE ÎNDRĂCÍ mă ~ésc intranz. A deveni al dracului (de rău); a se înrăi din cale afară. /în + drac

îndrăcì v. 1. a se face drac, a fi al dracului; 2. fig. a se înfuria.

îndrăcésc v. tr. Fam. Fac răŭ ca dracu: această vorbă l-a îndrăcit. V. refl. Mă înfuriĭ grozav: ferește-te, că s’a îndrăcit! – Vechĭ mă drăcesc, înebunesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îndrăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndrăcésc, imperf. 3 sg. îndrăceá; conj. prez. 3 îndrăceáscă

îndrăcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndrăcésc, imperf. 3 sg. îndrăceá; conj. prez. 3 sg. și pl. îndrăceáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNDRĂCÍT adj. v. colosal, cumplit, extraordinar, fenomenal, formidabil, furios, groaznic, grozav, infernal, îndârjit, înfiorător, înfuriat, îngrozitor, înspăimântător, întărâtat, înverșunat, mâniat, mânios, năprasnic, pornit, strașnic, teribil.

ÎNDRĂCÍT adj., s. v. afurisit.

îndrăcit adj. v. COLOSAL. CUMPLIT. EXTRAORDINAR. FENOMENAL. FORMIDABIL. FURIOS. GROAZNIC. GROZAV. INFERNAL. ÎNDÎRJIT. ÎNFIORĂTOR. ÎNFURIAT. ÎNGROZITOR. ÎNSPĂIMÎNTĂTOR. ÎNTĂRÎTAT. ÎNVERȘUNAT. MÎNIAT. MÎNIOS. NĂPRASNIC. PORNIT. STRAȘNIC. TERIBIL.

ÎNDRĂCIT adj., s. afurisit, blestemat, cîinos, hain, rău, ticălos, (înv. și pop.) pustiu, (pop. și fam.) pîrdalnic, (pop.) împelițat, jurat, (înv. și reg.) urgisit, (reg.) pricăjit, (Transilv.) săcret.

ÎNDRĂCÍ vb. v. înfuria, înrăi, mânia.

îndrăci vb. v. ÎNFURIA. ÎNRĂI. MÎNIA.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

îndrăcí, îndrăcesc vb. IV. 1. Refl. (Înv.) A fi posedat de demoni, a fi chinuit de draci; p. ext. a înnebuni. 2. Refl. și tranz. a (se) înfuria, a (se) înrăi. – Din pref. în- + drac.

Intrare: îndrăcit
îndrăcit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndrăcit
  • ‑ndrăcit
  • îndrăcitul
  • îndrăcitu‑
  • ‑ndrăcitul
  • ‑ndrăcitu‑
  • îndrăci
  • ‑ndrăci
  • îndrăcita
  • ‑ndrăcita
plural
  • îndrăciți
  • ‑ndrăciți
  • îndrăciții
  • ‑ndrăciții
  • îndrăcite
  • ‑ndrăcite
  • îndrăcitele
  • ‑ndrăcitele
genitiv-dativ singular
  • îndrăcit
  • ‑ndrăcit
  • îndrăcitului
  • ‑ndrăcitului
  • îndrăcite
  • ‑ndrăcite
  • îndrăcitei
  • ‑ndrăcitei
plural
  • îndrăciți
  • ‑ndrăciți
  • îndrăciților
  • ‑ndrăciților
  • îndrăcite
  • ‑ndrăcite
  • îndrăcitelor
  • ‑ndrăcitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îndrăcit

etimologie:

  • vezi îndrăci
    surse: DEX '98 DEX '09

îndrăci îndrăcire îndrăcit

  • 1. A (se) înfuria, a (se) înrăi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: mânia înfuria înrăi 3 exemple
    exemple
    • Ba încă face și-o apăraie prin casă, de s-a îndrăcit de ciudă hîrca de la bucătărie. CREANGĂ, P. 66.
      surse: DLRLC
    • Apoi, mări, se-ndrăcea Colea-n vale se ducea, O falangă-n drum scotea Pe drumeți pe toți bătea. ALECSANDRI, P. P. 129.
      surse: DLRLC
    • figurat Lupta are să se îndrăcească zi cu zi... pentru că nici dușmanul nu-și lasă ușor pămîntul de sub picioare. CAMILAR, TEM. 11.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + drac
    surse: DEX '98 DEX '09