17 definiții pentru încovoia


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

încovoia [At: GOLESCU, C. I 337b / V: (înv) ~văi, ~văia, ~veia, ~via / Pzi: încovoi, (îvr) ~iez / E: slv *ковалгати, ucr ковалнь] 1-2 vtr (A face să devină sau) a deveni curb Si: a (se) îndoi, a (se) arcui. 3-4 vtr (Spc) A (se) deforma în urma unor apăsări exterioare. 5-6 vtr (Fig) A (se) umili.

ÎNCOVOIÁ, încovói, vb. I. Refl. și tranz. A face să devină sau a deveni curb; a (se) îndoi, a (se) arcui; spec. a (se) curba, a (se) deforma în urma unor solicitări exterioare. ♦ Refl. Fig. A se umili. [Prez. ind. și: încovoiez] – Cf. sl. kovati „a făuri”.

ÎNCOVOIÁ, încovói, vb. I. Refl. și tranz. A face să devină sau a deveni curb; a (se) îndoi, a (se) arcui; spec. a (se) curba, a (se) deforma în urma unor apăsări exterioare. ♦ Refl. Fig. A se umili. [Prez. ind. și: încovoiez] – Cf. sl. kovati „a făuri”.

ÎNCOVOIÁ, încovói, vb. I. Refl. (Despre ființe sau părți ale corpului) A se curba în formă de arc; a se arcui. Se încovoaie sub o izbucnire de plîns. SAHIA, N. 37. Dar brațele-i goale, unul se încovoaie în sus, ca să scoată o săgeată din cucura de pe umeri; celălalt se reazimă pe creștetul cornut al ciutei. ODOBESCU, S. III 55. Dinaintea gurei de la sobă se încovoia o mîță albă, care torcea de mulțămire. ALECSANDRI, O. P. 95. ◊ Tranz. Părintele Ionaftan își încovoie trupul slab și începu urcușul prin umezeala desișurilor. SADOVEANU, O. VII 209. (Fig.) Treceai prin văile afunde, Încovoindu-ți îndărătnic Mărețul tău grumaz de unde. GOGA, P. 18. Spre-nchinăciune el genunchii-și încovoaie. EMINESCU, O. I 51. ◊ Refl. (Despre obiecte) Își alese o sabie cam ruginită, dar cu fierul ce se încovoia de se făcea covrig. ISPIRESCU, L. 21. ♦ Fig. (Despre persoane) A se umili. Eminescu... nu s-a încovoiat niciodată; era un om dintr-o bucată. CARAGIALE, N. S. 15. Să văd eu cum se-ncovoaie cu sfială un Răzvan Pe lîngă cei mai din coadă boierași de la divan? HASDEU, R. V. 125.

A SE ÎNCOVOIÁ mă încovói intranz. A căpăta formă de arc; a se arcui; a se îndoi; a se curba. ◊ A i ~ spinarea a se gârbovi. /cf. sl. kovati

A ÎNCOVOIÁ încovói tranz. A face să se încovoaie; a coroia; a arcui; a cambra; a curba. Vântul încovoaie copacii. /cf. sl. kovati

încovoià v. a (se) îndoi, a (se) pleca în jos: își încovoaie genuchii.4 [Dintr’un primitiv covoià, vechiu-rom. covăì, de origină necunoscută].

încovóĭ și -ĭéz, a -ĭá v. tr. (V. covăĭesc și șovăĭesc.Încovoĭ, încovoaĭe, încovoĭem, -ĭațĭ, -oaĭe; să încovoaĭe; încovoind). Îndoĭ, curbez. V. refl. Ramurile se’ncovoaĭe de greutatea poamelor. – În Cov. a covoĭa. V. încujbez, ocimpesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

încovoiá (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. încovói, 3 încovoáie, 1 pl. încovoiém; conj. prez. 3 să încovoáie; ger. încovoínd

încovoiá vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. încovói, 3 sg. și pl. încovoáie, 1 pl. încovoiém; ger. încovoínd

încovoia (ind. prez. 1 sg. încovoi, 3 sg. și pl. încovoaie, 1 pl. încovoiem)

încovoiu, -voaie 3, -voiam 1 imp., -voind ger., -voiere inf. s.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCOVOIÁ vb. 1. a (se) arcui, a (se) curba, a (se) îndoi, (livr.) a (se) cambra, (rar) a (se) recurba, (înv. și reg.) a (se) încujba, a (se) scovârda. (A ~ o bară metalică.) 2. v. apleca. 3. a (se) cocoșa, a (se) curba, a (se) îndoi, a (se) strâmba. (I s-a ~ de tot spinarea sub povară.) 4. v. gârbovi. 5. a se coroia. (I s-a ~ de tot nasul.) 6. v. încovriga.

ÎNCOVOIA vb. 1. a (se) arcui, a (se) curba, a (se) îndoi, (livr.) a (se) cambra, (rar) a (se) recurba, (înv. și reg.) a (se) încujba, a (se) scovîrda. (A ~ o bară metalică.) 2. a (se) apleca, a atîrna, a cădea, a coborî, a (se) culca, a (se) curba, a (se) înclina, a (se) îndoi, a (se) lăsa, a (se) pleca, (înv. și reg.) a (se) povedi, (reg.) a (se) poligni, (înv.) a (se) închina. (Crengile s-au ~ de rod.) 3. a (se) cocoșa, a (se) curba, a (se) îndoi, a (se) strîmba. (I s-a ~ de tot spinarea sub povară.) 4. a se cocîrja, a se cocoșa, a se gheboșa, a se gîrbovi, a se îndoi. (Bietul om, s-a ~ de tot de bătrînețe.) 5. a se coroia. (I s-a ~ de tot nasul.) 6. a (se) incîrliga, a (se) încolăci, a (se) încovriga, a (se) îndoi, (reg.). a (se) încîrjoia. (Cîinele își ~ coada.)

A (se) încovoia ≠ a (se) îndrepta

A încovoia ≠ a descovoia, a dezdoi

A se încovoia ≠ a se dezdoi

Intrare: încovoia
încovoia1 (1 -i) verb grupa I conjugarea I
verb (VT107)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încovoia
  • ‑ncovoia
  • încovoiere
  • ‑ncovoiere
  • încovoiat
  • ‑ncovoiat
  • încovoiatu‑
  • ‑ncovoiatu‑
  • încovoind
  • ‑ncovoind
  • încovoindu‑
  • ‑ncovoindu‑
singular plural
  • încovoaie
  • ‑ncovoaie
  • încovoiați
  • ‑ncovoiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încovoi
  • ‑ncovoi
(să)
  • încovoi
  • ‑ncovoi
  • încovoiam
  • ‑ncovoiam
  • încovoiai
  • ‑ncovoiai
  • încovoiasem
  • ‑ncovoiasem
a II-a (tu)
  • încovoi
  • ‑ncovoi
(să)
  • încovoi
  • ‑ncovoi
  • încovoiai
  • ‑ncovoiai
  • încovoiași
  • ‑ncovoiași
  • încovoiaseși
  • ‑ncovoiaseși
a III-a (el, ea)
  • încovoaie
  • ‑ncovoaie
(să)
  • încovoaie
  • ‑ncovoaie
  • încovoia
  • ‑ncovoia
  • încovoie
  • ‑ncovoie
  • încovoiase
  • ‑ncovoiase
plural I (noi)
  • încovoiem
  • ‑ncovoiem
(să)
  • încovoiem
  • ‑ncovoiem
  • încovoiam
  • ‑ncovoiam
  • încovoiarăm
  • ‑ncovoiarăm
  • încovoiaserăm
  • ‑ncovoiaserăm
  • încovoiasem
  • ‑ncovoiasem
a II-a (voi)
  • încovoiați
  • ‑ncovoiați
(să)
  • încovoiați
  • ‑ncovoiați
  • încovoiați
  • ‑ncovoiați
  • încovoiarăți
  • ‑ncovoiarăți
  • încovoiaserăți
  • ‑ncovoiaserăți
  • încovoiaseți
  • ‑ncovoiaseți
a III-a (ei, ele)
  • încovoaie
  • ‑ncovoaie
(să)
  • încovoaie
  • ‑ncovoaie
  • încovoiau
  • ‑ncovoiau
  • încovoia
  • ‑ncovoia
  • încovoiaseră
  • ‑ncovoiaseră
încovoia2 (1 -iez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT213)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încovoia
  • ‑ncovoia
  • încovoiere
  • ‑ncovoiere
  • încovoiat
  • ‑ncovoiat
  • încovoiatu‑
  • ‑ncovoiatu‑
  • încovoind
  • ‑ncovoind
  • încovoindu‑
  • ‑ncovoindu‑
singular plural
  • încovoia
  • ‑ncovoia
  • încovoiați
  • ‑ncovoiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încovoiez
  • ‑ncovoiez
(să)
  • încovoiez
  • ‑ncovoiez
  • încovoiam
  • ‑ncovoiam
  • încovoiai
  • ‑ncovoiai
  • încovoiasem
  • ‑ncovoiasem
a II-a (tu)
  • încovoiezi
  • ‑ncovoiezi
(să)
  • încovoiezi
  • ‑ncovoiezi
  • încovoiai
  • ‑ncovoiai
  • încovoiași
  • ‑ncovoiași
  • încovoiaseși
  • ‑ncovoiaseși
a III-a (el, ea)
  • încovoia
  • ‑ncovoia
(să)
  • încovoieze
  • ‑ncovoieze
  • încovoia
  • ‑ncovoia
  • încovoie
  • ‑ncovoie
  • încovoiase
  • ‑ncovoiase
plural I (noi)
  • încovoiem
  • ‑ncovoiem
(să)
  • încovoiem
  • ‑ncovoiem
  • încovoiam
  • ‑ncovoiam
  • încovoiarăm
  • ‑ncovoiarăm
  • încovoiaserăm
  • ‑ncovoiaserăm
  • încovoiasem
  • ‑ncovoiasem
a II-a (voi)
  • încovoiați
  • ‑ncovoiați
(să)
  • încovoiați
  • ‑ncovoiați
  • încovoiați
  • ‑ncovoiați
  • încovoiarăți
  • ‑ncovoiarăți
  • încovoiaserăți
  • ‑ncovoiaserăți
  • încovoiaseți
  • ‑ncovoiaseți
a III-a (ei, ele)
  • încovoia
  • ‑ncovoia
(să)
  • încovoieze
  • ‑ncovoieze
  • încovoiau
  • ‑ncovoiau
  • încovoia
  • ‑ncovoia
  • încovoiaseră
  • ‑ncovoiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încovoia încovoiat încovoiere

  • 1. A face să devină sau a deveni curb; a (se) îndoi, a (se) arcui.
    exemple
    • Se încovoaie sub o izbucnire de plîns. SAHIA, N. 37.
      surse: DLRLC
    • Dar brațele-i goale, unul se încovoaie în sus, ca să scoată o săgeată din cucura de pe umeri; celălalt se reazimă pe creștetul cornut al ciutei. ODOBESCU, S. III 55.
      surse: DLRLC
    • Dinaintea gurei de la sobă se încovoia o mîță albă, care torcea de mulțămire. ALECSANDRI, O. P. 95.
      surse: DLRLC
    • Părintele Ionaftan își încovoie trupul slab și începu urcușul prin umezeala desișurilor. SADOVEANU, O. VII 209.
      surse: DLRLC
    • figurat Treceai prin văile afunde, Încovoindu-ți îndărătnic Mărețul tău grumaz de unde. GOGA, P. 18.
      surse: DLRLC
    • figurat Spre-nchinăciune el genunchii-și încovoaie. EMINESCU, O. I 51.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin specializare A (se) curba, a (se) deforma în urma unor solicitări exterioare.
      surse: DEX '09 sinonime: curba deforma un exemplu
      exemple
      • Își alese o sabie cam ruginită, dar cu fierul ce se încovoia de se făcea covrig. ISPIRESCU, L. 21.
        surse: DLRLC
    • 1.2. reflexiv figurat A se umili.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: umili 2 exemple
      exemple
      • Eminescu... nu s-a încovoiat niciodată; era un om dintr-o bucată. CARAGIALE, N. S. 15.
        surse: DLRLC
      • Să văd eu cum se-ncovoaie cu sfială un Răzvan Pe lîngă cei mai din coadă boierași de la divan? HASDEU, R. V. 125.
        surse: DLRLC

etimologie: