14 definiții pentru descovoia
din care- explicative (7)
- morfologice (4)
- relaționale (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DESCOVOIA, descovoi, vb. I. Tranz. și refl. A (se) îndrepta un obiect încovoiat, arcuit sau curbat; a (se) dezdoi. [Pr.: -vo-ia] – Pref. des- + [în]covoia.
descovoia vtr [At: HERZ.-GHER. M. II, 381 / Pzi: descovoi, (rar) ~iez / E: des- + (în)covoia] (D. un obiect încovoiat, arcuit sau curbat) A (se) îndrepta.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESCOVOIA, descovoi, vb. I. Tranz. și refl. A (se) îndrepta un obiect încovoiat, arcuit sau curbat; a (se) dezdoi. [Pr.: -vo-ia] – Des1- + [în]covoia.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
DESCOVOIA, descovoi, vb. I. Tranz. A îndrepta un obiect încovoiat, arcuit sau curbat; a dezdoi, a îndrepta. Acest păr întins să șază, orcum știi, mi-l descovoaie. PANN, P. V. II 120.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A DESCOVOIA descovoi tranz. A face să se descovoaie; a dezdoi; a îndrepta. [Sil. -vo-ia] /des- + [în]covoia
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE DESCOVOIA se descovoaie intranz. A-și recăpăta forma sau poziția inițială; a se dezdoi; a se îndrepta. [Sil. -vo-ia] /des- + [în]covoia
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
descovóĭ, a -á v. tr. (d. în-covoĭ). Vest. Dezdoĭ, îndrept ceĭa ce era încovoĭat.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
descovoia (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. descovoi, 3 descovoaie, 1 pl. descovoiem; conj. prez. 1 și 2 sg. să descovoi, 3 să descovoaie; imper. 2 sg. afirm. descovoaie; ger. descovoind
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
descovoia (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. descovoi, 3 descovoaie, 1 pl. descovoiem; conj. prez. 1 și 2 sg. să descovoi, 3 să descovoaie; ger. descovoind
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
descovoia vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. descovoi, 3 sg. descovoaie, 1 pl. descovoiem; ger. descovoind
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
descovoiu, -voaie 3, -voiam 1 imp., -voind ger., -voiere inf. s.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DESCOVOIA vb. a dezdoi, (înv. și reg.) a obli. (A ~ o bară îndoită.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DESCOVOIA vb. a dezdoi, (înv. și reg.) a obli. (A ~ o bară îndoită.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A descovoia ≠ a încovoia
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
verb (VT107) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT213) Surse flexiune: MDA2 | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
descovoia, descovoiverb
- 1. A (se) îndrepta un obiect încovoiat, arcuit sau curbat; a (se) dezdoi. DEX '09 DEX '98
- Acest păr întins să șază, orcum știi, mi-l descovoaie. PANN, P. V. II 120. DLRLC
-
etimologie:
- Prefix des- + [în]covoia. DEX '09