3 intrări

31 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zugrumat, ~ă a vz sugrumat2

zugrumat, -ă adj. v. sugrumat.

ZUGRUMÁT, -Ă, adj. v. sugrumat.

SUGRUMÁ, sugrúm, vb. I. 1. Tranz. A strânge pe cineva de gât (pentru a-l omorî prin sufocare); a gâtui, a strangula. ♦ Fig. (Despre haine) A strânge prea tare corpul, împiedicând mișcările, respirația. 2. Tranz. Fig. A înăbuși, a sufoca. 3. Tranz. Fig. A înăbuși cu violență o acțiune, o manifestare; a reprima, a lichida. 4. Refl. (Despre ape, drumuri etc.) A se îngusta (brusc), a se gâtui. – Su(b) + gruma(z). Cf. sugușa.

SUGRUMÁ, sugrúm, vb. I. 1. Tranz. A strânge pe cineva de gât (pentru a-l omorî prin sufocare); a gâtui, a strangula. ♦ Fig. (Despre haine) A strânge prea tare corpul, împiedicând mișcările, respirația. 2. Tranz. Fig. A înăbuși, a sufoca. 3. Tranz. Fig. A înăbuși cu violență o acțiune, o manifestare; a reprima, a lichida. 4. Refl. (Despre ape, drumuri etc.) A se îngusta (brusc), a se gâtui. – Su(b) + gruma(z). Cf. sugușa.

SUGRUMÁT, -Ă, sugrumați, -te, adj. 1. Strâns de gât, gâtuit; ucis prin sufocare. ♦ Fig. Incomodat de o îmbrăcăminte prea strâmtă. 2. Fig. Copleșit, chinuit, frământat de o stare sufletească. 3. Fig. (Despre voce, rostire) Care nu poate fi articulat (bine); înecat, înăbușit, alterat. – V. sugruma.

SUGRUMÁT, -Ă, sugrumați, -te, adj. 1. Strâns de gât, gâtuit; ucis prin sufocare. ♦ Fig. Incomodat de o îmbrăcăminte prea strâmtă. 2. Fig. Copleșit, chinuit, frământat de o stare sufletească. 3. Fig. (Despre voce, rostire) Care nu poate fi articulat (bine); înecat, înăbușit, alterat. – V. sugruma.

sugrum sn, av [At: BARBU, PRINC. 70 / Pl: ? / E: pvb sugruma] 1-2 (Nob) Sugrumare (1).

sugruma [At: CORESI, EV. 283 / V: (îvr) zgruma, zu~ / A și: (reg) zug~ și (reg) / Pzi: zugrumez, zugrumi / Pzi: zugrumesc / Pzi: sugrum (A și: (reg) sugrum), (reg) ~mez / E: sub- + grumaz] 1 vt (Subiectul și c. i. ființe, mai ales, oameni) A presa gâtul cu mâinile, cu labele etc. sau cu un obiect, blocând căile respiratorii și sufocând (pentru a omorî) Si: a gâtui (1), a strangula (1), (rar) a jugula, (îvp) a năduși, (îvr) a îneca, a sugușa (1), (reg) a îmberegăți, a înnăduși. 2 vt A strânge în brațe (pentru a omorî prin sufocare). 3 vt (Asr; pan; c. i. plante) A sufoca (1). 4 vt (Pex; d. obiecte de îmbrăcăminte sau d. legături, d. frânghii, d. noduri etc.; c. i. oameni sau corpul lor ori părți ale acestuia) A strânge (1) prea tare (împiedicând mișcările, îngreunând respirația etc.). 5-6 vtr A face să piardă sau a-și pierde respirația (datorită lipsei de oxigen sau datorită încetinirii ritmului respirator) Si: a (se) asfixia (1), a (se) îneca, a (se) înăbuși, a (se) sufoca (1-2), (îvp) a (se) năbuși, a (se) năduși, (înv) a (se) împresura. 7-8 vtr (Pex) A omorî sau a muri prin asfixiere Si: a (se) asfixia (2), a (se) îneca, a (se) înnăbuși, a (se) sufoca (1-2), (îvp) a (se) năbuși, a (se) năduși, (înv) a (se) împresura. 9-10 vtr (Fig) A face să-și piardă sau a-și pierde, pe moment, respirația în urma unei emoții sau a unei stări de spirit deosebite Si: a (se) înăbuși, a (se) sufoca (9-10) Vz: apăsa (17). 11 vt (Fig; c. i. desfășurarea unei acțiuni, manifestări, sentimente etc. ale oamenilor) A pune (brusc) capăt, prin mijloace drastice, prin violență Si: a curma (8), a înăbuși, a lichida, a reprima. 12-13 vrt (Rar; d. traiecte, căi de acces, locuri de trecere, ape, văi etc. ori porțiuni ale acestora) A (se) strâmta (1) brusc.

sugrumat, ~ă [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 4r/11 / V: (reg) zu~ / Pl: ~ați, ~e / E: sugruma] 1 a (D. ființe, mai ales d. oameni) Presat pe gât cu mâinile, cu labele sau cu un obiect, blocând căile respiratorii și sufocând (pentru a omorî) Si: gâtuit2 (1), strangulat (1), (rar) jugulat, (îvp) nădușit, (îrg) înecat, (reg) îmberegățit, înnădușit, (îvr) sugușat2 (1). 2 s (Înv) Ființă (de obicei animal sau pasăre domestică) ucisă (ca jertfă, în ritual) prin sugrumare (1). 3 a (Rar; d. părți ale corpului, d. tendoane etc.) Care prezintă o malformație constând dintr-o îngustare. 4 a (D. oameni sau d. părți ale corpului lor) Care este strâns prea tare de un obiect de îmbrăcăminte, de o legătură etc. (care împiedică mișcările, îngreuiază respirația etc. 5-6 a, av (Fig; d. glas, voce etc.) Cu timbrul alterat, diminuat, datorită unei emoții, spaimei etc. Si: gâtuit2 (2), înăbușit, înecat, strangulat, surd. 7 (Fig; d. oameni) Cuprins de o emoție (foarte) puternică, de o stare de spirit deosebită Si: apăsat2 (7), chinuit2 (2), copleșit2 (1).

SUGRUMÁ, sugrúm, vb. I. 1. Tranz. A strînge (pe cineva) de gît (pentru a-l omorî prin sufocare); a gîtui. V. strangula. Stăi! stăi! tu mi-ai răpit viața și liniștea... voi să te sugrum... BOLINTINEANU, O. 344. Care părinte cu inimă de părinte și-a sugrumat copiii pentru că nu s-au născut frumoși și mintoși precum ar fi dorit el să se nască? BOLLIAC, O. 58. ◊ Absol. Puțin, și dorobanții un alt țigan găsiră, L-aduseră în bice și-n bice îl siliră Să-nvețe-a sugruma. BOLLIAC, O. 201. Cînd cu brînci groaznice, cînd cu dinte Apărîndu-să, sugrumă și ucide. BUDAI-DELEANU, Ț. 171. ♦ Fig. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) A strînge prea tare corpul, împiedicînd mișcările, respirația. Gulerul acesta mă sugrumă.Omul se căută în buzunarele vestei negre care-i sugruma burta. DUMITRIU, B. F. 49. 2. Tranz. A înăbuși, a sufoca. Căldura... îți usucă podul gurii, te sugrumă. REBREANU, I. 10. ◊ (Metaforic) Cînd e acasă, o sugrumă tăcerea și ar vrea să fie în stradă. C. PETRESCU, C. V. 261. Așa se gîndea adeseori Radu... năbușindu-și în piept mînia și ura ce-l sugruma. VLAHUȚĂ, N. 14. 3. Tranz. (Cu privire la acțiuni, la manifestări ale omului) A înăbuși cu violență, a reprima, a stîrpi de la început, a gîtui (2). Un conducător care sugrumă critica... nu poate conta nici pe încrederea partidului, nici pe încrederea maselor. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 8, 49. Cîntecul meu nimeni n-o să-l sugrume. TULBURE, V. R. 29. ◊ Refl. pas. Dascălul Iov avea în el pornirea aceasta de dărnicie, care se sugruma îndată ce era vorba s-o prefacă în fapte. SADOVEANU, P. M. 18. 4. Refl. (Despre lanțuri sau sfori) A se strînge, a se răsuci, a se înnoda. Lanțul se sugrumă lesne, adică face noduri. TRIGONOMETRIA 115. ♦ (Despre grupuri compacte de ființe) A se strînge într-o formație îngustă. Pe podețul din fața casei lui Geambașu, mulțimea se sugrumă și apoi se lărgi iar în curte. DUMITRIU, N. 64. – Variantă: (regional) zugrumá (REBREANU, R. II 110, DUNĂREANU, N. 202, ȘEZ. II 138) vb. I.

SUGRUMÁT, -Ă, sugrumați, -te, adj. 1. Strîns de gît, gîtuit; ucis prin sufocare. ◊ Fig. «Divina comedie» este produsul Italiei, ruptă în bucăți, pustiită prin lupta orașelor, sugrumată și pîngărită prin nelegiuirile grozave ale nobililor și ale preoților. GHEREA, ST. CR. II 75. 2. Fig. Copleșit, chinuit (de o stare sufletească); sufocat. I-am bătut la ușă, sugrumat de sfiala primelor versuri, în după-prînzul unei minunate zile de toamnă. VLAHUȚĂ, O. A. II 284. 3. Fig. (Despre voce, despre rostire) Cu timbrul alterat, înăbușit, surd. «Înconjurați casa...», răcneau glasuri peste măsură de sugrumate. CAMILAR, N. I 172. Strigătele guturale, sugrumate, crescură în val. CĂLINESCU, E. O. I 107. Conferențiarul... cu o voce alterată, aproape sugrumată de emoție, începu. VLAHUȚĂ, O. A. I 222. ♦ Care nu poate fi articulat; înăbușit, înecat, frînt. Cînd prăpastia mă înghițea... mă deșteptam cu țipătul sugrumat în gît și spuzit peste tot trupul. DELAVRANCEA, T. 24. – Variantă: (regional) zugrumát, -ă (SADOVEANU, O. VII 19) adj.

ZUGRUMÁ, zugrúm, vb. I. Tranz. v. sugruma.

A SE SUGRUMÁ mă sugrúm intranz. 1) (despre râuri, drumuri, conducte etc.) A deveni (mai) îngust pe unul din segmentele sale; a se strangula. 2) (despre persoane) A pierde pentru un moment respirația; a se strangula. ~ de râs. [Sil. su-gru-] /su[b] + gruma[z]

A SUGRUMÁ sugrúm tranz. 1) A lipsi de respirație, strângând puternic de gât (până la asfixiere); a gâtui; a strangula. 2) (despre haine, cingători etc.) A incomoda prin strângere; a strangula. 3) fig. (căi de curgere a unui fluid) A îngusta pe o anumită porțiune; a gâtui; a strangula. 4) fig. (acțiuni, manifestări etc.) A împiedica să se dezvolte sau a suprima printr-o constrângere insuportabilă; a strangula. ~ presa. [Sil. su-gru-] /su[b] + gruma[z]

SUGRUMÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A SUGRUMA. 2) fig. (despre voce, vorbire) Care abia se aude. /v. a (se) sugruma

sugrumà v. 1. a strânge de gât; 2. fig. a năbuși: a sugruma o răscoală.

sugrúm, a -á v. tr. (d. supt, sub- și grumaz, ca și su-guș). Gîtuĭ, strîng de gît. Fig. Înăduș, reprim: a sugruma o răscoală. – Și zugrum (est).

arată toate definițiile

Intrare: zugrumat
zugrumat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: sugruma
  • silabație: su-gru-ma info
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sugruma
  • sugrumare
  • sugrumat
  • sugrumatu‑
  • sugrumând
  • sugrumându‑
singular plural
  • sugru
  • sugrumați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sugrum
(să)
  • sugrum
  • sugrumam
  • sugrumai
  • sugrumasem
a II-a (tu)
  • sugrumi
(să)
  • sugrumi
  • sugrumai
  • sugrumași
  • sugrumaseși
a III-a (el, ea)
  • sugru
(să)
  • sugrume
  • sugruma
  • sugrumă
  • sugrumase
plural I (noi)
  • sugrumăm
(să)
  • sugrumăm
  • sugrumam
  • sugrumarăm
  • sugrumaserăm
  • sugrumasem
a II-a (voi)
  • sugrumați
(să)
  • sugrumați
  • sugrumați
  • sugrumarăți
  • sugrumaserăți
  • sugrumaseți
a III-a (ei, ele)
  • sugru
(să)
  • sugrume
  • sugrumau
  • sugruma
  • sugrumaseră
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zugruma
  • zugrumare
  • zugrumat
  • zugrumatu‑
  • zugrumând
  • zugrumându‑
singular plural
  • zugru
  • zugrumați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zugrum
(să)
  • zugrum
  • zugrumam
  • zugrumai
  • zugrumasem
a II-a (tu)
  • zugrumi
(să)
  • zugrumi
  • zugrumai
  • zugrumași
  • zugrumaseși
a III-a (el, ea)
  • zugru
(să)
  • zugrume
  • zugruma
  • zugrumă
  • zugrumase
plural I (noi)
  • zugrumăm
(să)
  • zugrumăm
  • zugrumam
  • zugrumarăm
  • zugrumaserăm
  • zugrumasem
a II-a (voi)
  • zugrumați
(să)
  • zugrumați
  • zugrumați
  • zugrumarăți
  • zugrumaserăți
  • zugrumaseți
a III-a (ei, ele)
  • zugru
(să)
  • zugrume
  • zugrumau
  • zugruma
  • zugrumaseră
Intrare: sugrumat
sugrumat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sugrumat
  • sugrumatul
  • sugrumatu‑
  • sugruma
  • sugrumata
plural
  • sugrumați
  • sugrumații
  • sugrumate
  • sugrumatele
genitiv-dativ singular
  • sugrumat
  • sugrumatului
  • sugrumate
  • sugrumatei
plural
  • sugrumați
  • sugrumaților
  • sugrumate
  • sugrumatelor
vocativ singular
plural
zugrumat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zugrumat
  • zugrumatul
  • zugrumatu‑
  • zugruma
  • zugrumata
plural
  • zugrumați
  • zugrumații
  • zugrumate
  • zugrumatele
genitiv-dativ singular
  • zugrumat
  • zugrumatului
  • zugrumate
  • zugrumatei
plural
  • zugrumați
  • zugrumaților
  • zugrumate
  • zugrumatelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sugruma zugruma

  • 1. tranzitiv A strânge pe cineva de gât (pentru a-l omorî prin sufocare).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: gâtui strangula attach_file 4 exemple
    exemple
    • Stăi! stăi! tu mi-ai răpit viața și liniștea... voi să te sugrum... BOLINTINEANU, O. 344.
      surse: DLRLC
    • Care părinte cu inimă de părinte și-a sugrumat copiii pentru că nu s-au născut frumoși și mintoși precum ar fi dorit el să se nască? BOLLIAC, O. 58.
      surse: DLRLC
    • absolut Puțin, și dorobanții un alt țigan găsiră, L-aduseră în bice și-n bice îl siliră Să-nvețe-a sugruma. BOLLIAC, O. 201.
      surse: DLRLC
    • absolut Cînd cu brînci groaznice, cînd cu dinte Apărîndu-să, sugrumă și ucide. BUDAI-DELEANU, Ț. 171.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat (Despre haine) A strânge prea tare corpul, împiedicând mișcările, respirația.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file 2 exemple
      exemple
      • Gulerul acesta mă sugrumă.
        surse: DLRLC
      • Omul se căută în buzunarele vestei negre care-i sugruma burta. DUMITRIU, B. F. 49.
        surse: DLRLC
  • exemple
    • Căldura... îți usucă podul gurii, te sugrumă. REBREANU, I. 10.
      surse: DLRLC
    • metaforic Cînd e acasă, o sugrumă tăcerea și ar vrea să fie în stradă. C. PETRESCU, C. V. 261.
      surse: DLRLC
    • metaforic Așa se gîndea adeseori Radu... năbușindu-și în piept mînia și ura ce-l sugruma. VLAHUȚĂ, N. 14.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv figurat A înăbuși cu violență o acțiune, o manifestare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: lichida reprima înăbuși attach_file 3 exemple
    exemple
    • Un conducător care sugrumă critica... nu poate conta nici pe încrederea partidului, nici pe încrederea maselor. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 8, 49.
      surse: DLRLC
    • Cîntecul meu nimeni n-o să-l sugrume. TULBURE, V. R. 29.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Dascălul Iov avea în el pornirea aceasta de dărnicie, care se sugruma îndată ce era vorba s-o prefacă în fapte. SADOVEANU, P. M. 18.
      surse: DLRLC
  • 4. reflexiv (Despre ape, drumuri etc.) A se îngusta (brusc), a se gâtui.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX sinonime: gâtui îngusta
  • 5. reflexiv (Despre lanțuri sau sfori) A se strânge, a se răsuci, a se înnoda.
    exemple
    • Lanțul se sugrumă lesne, adică face noduri. TRIGONOMETRIA 115.
      surse: DLRLC
    • 5.1. (Despre grupuri compacte de ființe) A se strânge într-o formație îngustă.
      exemple
      • Pe podețul din fața casei lui Geambașu, mulțimea se sugrumă și apoi se lărgi iar în curte. DUMITRIU, N. 64.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Su(b) + gruma(z)
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX
  • cf. sugușa
    surse: DEX '09

sugrumat zugrumat

  • 1. Strâns de gât; ucis prin sufocare.
    exemple
    • figurat «Divina comedie» este produsul Italiei, ruptă în bucăți, pustiită prin lupta orașelor, sugrumată și pîngărită prin nelegiuirile grozave ale nobililor și ale preoților. GHEREA, ST. CR. II 75.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat Incomodat de o îmbrăcăminte prea strâmtă.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. figurat Copleșit, chinuit, frământat de o stare sufletească.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: sufocat attach_file un exemplu
    exemple
    • I-am bătut la ușă, sugrumat de sfiala primelor versuri, în după-prînzul unei minunate zile de toamnă. VLAHUȚĂ, O. A. II 284.
      surse: DLRLC
  • 3. figurat (Despre voce, rostire) Care nu poate fi articulat (bine).
    exemple
    • «Înconjurați casa...», răcneau glasuri peste măsură de sugrumate. CAMILAR, N. I 172.
      surse: DLRLC
    • Strigătele guturale, sugrumate, crescură în val. CĂLINESCU, E. O. I 107.
      surse: DLRLC
    • Conferențiarul... cu o voce alterată, aproape sugrumată de emoție, începu. VLAHUȚĂ, O. A. I 222.
      surse: DLRLC
    • Cînd prăpastia mă înghițea... mă deșteptam cu țipătul sugrumat în gît și spuzit peste tot trupul. DELAVRANCEA, T. 24.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi sugruma
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX