12 definiții pentru strangulat ștrangulat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRANGULÁT, -Ă, strangulați, -te, adj. Mort prin strangulare; gâtuit. ◊ Hernie strangulată = hernie provocată de ieșirea unei porțiuni de intestin prin orificiul său și de răsucirea ei. [Var.: ștrangulát, -ă adj.] – V. strangula.

STRANGULÁT, -Ă, strangulați, -te, adj. Mort prin strangulare; gâtuit. ◊ Hernie strangulată = hernie provocată de ieșirea unei porțiuni de intestin prin orificiul său și de răsucirea ei. [Var.: ștrangulát, -ă adj.] – V. strangula.

strangulat1 sn [At: A. POP. CHIRURG. 423 / Pl: ? / E: strangula] Spânzurare (4).

strangulat2, ~ă a [At: ALEXI, W. / Pl: ~ați, ~e / E: strangula] 1 Sugrumat (1). 2 (D. voce) Înăbușit. 3 (Pex) Spânzurat2 (2). 4 (Rar; pex) Sinucis prin spânzurare (4). 5 (Spc; îs) Hernie ~ă Hernie cauzată de comprimarea intestinului. 6 (Teh; d. recipiente, conducte etc. sau secțiunea, debitul curenților, fluidelor care trec prin acestea) Care are diametrul redus.

STRANGULÁT, -Ă, strangulați, -te, adj. Mort prin strangulare; gîtuit. ◊ Hernie strangulată = hernie cauzată de gîtuirea intestinului.

STRANGULÁT, -Ă adj. Mort prin strangulare; gâtuit. ♦ Hernie strangulată = hernie cauzată de gâtuirea intestinului. [< strangula].

STRANGULÁT, -Ă adj. mort prin strangulare; gâtuit. ♦ hernie ~ă = hernie cauzată de gâtuirea intestinului. (< strangula)

ȘTRANGULÁT, -Ă adj. v. strangulat.

ștrangulat, ~ă a vz strangulat

ȘTRANGULAT, -Ă adj. v. strangulat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

strangulát adj. m., pl. stranguláți; f. sg. strangulátă, pl. stranguláte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STRANGULÁT adj. v. sugrumat.

STRANGULAT adj. 1. gîtuit, sugrumat, (înv.) sugușat. (Persoană ~.) 2. spînzurat. (L-au găsit ~.)

Intrare: strangulat
strangulat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strangulat
  • strangulatul
  • strangulatu‑
  • strangula
  • strangulata
plural
  • strangulați
  • strangulații
  • strangulate
  • strangulatele
genitiv-dativ singular
  • strangulat
  • strangulatului
  • strangulate
  • strangulatei
plural
  • strangulați
  • strangulaților
  • strangulate
  • strangulatelor
vocativ singular
plural
ștrangulat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ștrangulat
  • ștrangulatul
  • ștrangulatu‑
  • ștrangula
  • ștrangulata
plural
  • ștrangulați
  • ștrangulații
  • ștrangulate
  • ștrangulatele
genitiv-dativ singular
  • ștrangulat
  • ștrangulatului
  • ștrangulate
  • ștrangulatei
plural
  • ștrangulați
  • ștrangulaților
  • ștrangulate
  • ștrangulatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

strangulat ștrangulat

  • 1. Mort prin strangulare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: gâtuit sugrumat
    • 1.1. Hernie strangulată = hernie provocată de ieșirea unei porțiuni de intestin prin orificiul său și de răsucirea ei.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

  • vezi strangula
    surse: DEX '09 DEX '98 DN