opțiuni
  • info

9 definiții pentru sugrumat

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUGRUMAT, -Ă, sugrumați, -te, adj. 1. Strâns de gât, gâtuit; ucis prin sufocare. ♦ Fig. Incomodat de o îmbrăcăminte prea strâmtă. 2. Fig. Copleșit, chinuit, frământat de o stare sufletească. 3. Fig. (Despre voce, rostire) Care nu poate fi articulat (bine); înecat, înăbușit, alterat. – V. sugruma.

SUGRUMAT, -Ă, sugrumați, -te, adj. 1. Strâns de gât, gâtuit; ucis prin sufocare. ♦ Fig. Incomodat de o îmbrăcăminte prea strâmtă. 2. Fig. Copleșit, chinuit, frământat de o stare sufletească. 3. Fig. (Despre voce, rostire) Care nu poate fi articulat (bine); înecat, înăbușit, alterat. – V. sugruma.

sugrumat, ~ă [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 4r/11 / V: (reg) zu~ / Pl: ~ați, ~e / E: sugruma] 1 a (D. ființe, mai ales d. oameni) Presat pe gât cu mâinile, cu labele sau cu un obiect, blocând căile respiratorii și sufocând (pentru a omorî) Si: gâtuit2 (1), strangulat (1), (rar) jugulat, (îvp) nădușit, (îrg) înecat, (reg) îmberegățit, înnădușit, (îvr) sugușat2 (1). 2 s (Înv) Ființă (de obicei animal sau pasăre domestică) ucisă (ca jertfă, în ritual) prin sugrumare (1). 3 a (Rar; d. părți ale corpului, d. tendoane etc.) Care prezintă o malformație constând dintr-o îngustare. 4 a (D. oameni sau d. părți ale corpului lor) Care este strâns prea tare de un obiect de îmbrăcăminte, de o legătură etc. (care împiedică mișcările, îngreuiază respirația etc. 5-6 a, av (Fig; d. glas, voce etc.) Cu timbrul alterat, diminuat, datorită unei emoții, spaimei etc. Si: gâtuit2 (2), înăbușit, înecat, strangulat, surd. 7 (Fig; d. oameni) Cuprins de o emoție (foarte) puternică, de o stare de spirit deosebită Si: apăsat2 (7), chinuit2 (2), copleșit2 (1).

SUGRUMAT, -Ă, sugrumați, -te, adj. 1. Strîns de gît, gîtuit; ucis prin sufocare. ◊ Fig. «Divina comedie» este produsul Italiei, ruptă în bucăți, pustiită prin lupta orașelor, sugrumată și pîngărită prin nelegiuirile grozave ale nobililor și ale preoților. GHEREA, ST. CR. II 75. 2. Fig. Copleșit, chinuit (de o stare sufletească); sufocat. I-am bătut la ușă, sugrumat de sfiala primelor versuri, în după-prînzul unei minunate zile de toamnă. VLAHUȚĂ, O. A. II 284. 3. Fig. (Despre voce, despre rostire) Cu timbrul alterat, înăbușit, surd. «Înconjurați casa...», răcneau glasuri peste măsură de sugrumate. CAMILAR, N. I 172. Strigătele guturale, sugrumate, crescură în val. CĂLINESCU, E. O. I 107. Conferențiarul... cu o voce alterată, aproape sugrumată de emoție, începu. VLAHUȚĂ, O. A. I 222. ♦ Care nu poate fi articulat; înăbușit, înecat, frînt. Cînd prăpastia mă înghițea... mă deșteptam cu țipătul sugrumat în gît și spuzit peste tot trupul. DELAVRANCEA, T. 24. – Variantă: (regional) zugrumat, -ă (SADOVEANU, O. VII 19) adj.

SUGRUMAT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A SUGRUMA. 2) fig. (despre voce, vorbire) Care abia se aude. /v. a (se) sugruma

zugrumat, ~ă a vz sugrumat2

zugrumat, -ă adj. v. sugrumat.

ZUGRUMAT, -Ă, adj. v. sugrumat.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SUGRUMAT adj. 1. gâtuit, strangulat, (înv.) sugușat. (Persoană ~.) 2. v. gâtuit.

SUGRUMAT adj. 1. gîtuit, strangulat, (înv.) sugușat. (Persoană ~.) 2. gîtuit, înăbușit, înecat. (Cu glasul ~ de emoție, spuse...)

Intrare: sugrumat
sugrumat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sugrumat
  • sugrumatul
  • sugrumatu‑
  • sugrumată
  • sugrumata
plural
  • sugrumați
  • sugrumații
  • sugrumate
  • sugrumatele
genitiv-dativ singular
  • sugrumat
  • sugrumatului
  • sugrumate
  • sugrumatei
plural
  • sugrumați
  • sugrumaților
  • sugrumate
  • sugrumatelor
vocativ singular — —
plural — —
zugrumat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zugrumat
  • zugrumatul
  • zugrumatu‑
  • zugrumată
  • zugrumata
plural
  • zugrumați
  • zugrumații
  • zugrumate
  • zugrumatele
genitiv-dativ singular
  • zugrumat
  • zugrumatului
  • zugrumate
  • zugrumatei
plural
  • zugrumați
  • zugrumaților
  • zugrumate
  • zugrumatelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sugrumat, sugrumatăadjectiv

  • 1. Strâns de gât; ucis prin sufocare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: gâtuit strangulat sugușat
    • format_quote figurat «Divina comedie» este produsul Italiei, ruptă în bucăți, pustiită prin lupta orașelor, sugrumată și pîngărită prin nelegiuirile grozave ale nobililor și ale preoților. GHEREA, ST. CR. II 75. DLRLC
    • 1.1. figurat Incomodat de o îmbrăcăminte prea strâmtă. DEX '09 DEX '98
  • 2. figurat Copleșit, chinuit, frământat de o stare sufletească. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: sufocat
    • format_quote I-am bătut la ușă, sugrumat de sfiala primelor versuri, în după-prînzul unei minunate zile de toamnă. VLAHUȚĂ, O. A. II 284. DLRLC
  • 3. figurat (Despre voce, rostire) Care nu poate fi articulat (bine). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: alterat frânt gâtuit înecat înăbușit
    • format_quote «Înconjurați casa...», răcneau glasuri peste măsură de sugrumate. CAMILAR, N. I 172. DLRLC
    • format_quote Strigătele guturale, sugrumate, crescură în val. CĂLINESCU, E. O. I 107. DLRLC
    • format_quote Conferențiarul... cu o voce alterată, aproape sugrumată de emoție, începu. VLAHUȚĂ, O. A. I 222. DLRLC
    • format_quote Cînd prăpastia mă înghițea... mă deșteptam cu țipătul sugrumat în gît și spuzit peste tot trupul. DELAVRANCEA, T. 24. DLRLC
etimologie:
  • vezi sugruma DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.