9 definiții pentru sugrumat zugrumat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUGRUMÁT, -Ă, sugrumați, -te, adj. 1. Strâns de gât, gâtuit; ucis prin sufocare. ♦ Fig. Incomodat de o îmbrăcăminte prea strâmtă. 2. Fig. Copleșit, chinuit, frământat de o stare sufletească. 3. Fig. (Despre voce, rostire) Care nu poate fi articulat (bine); înecat, înăbușit, alterat. – V. sugruma.

SUGRUMÁT, -Ă, sugrumați, -te, adj. 1. Strâns de gât, gâtuit; ucis prin sufocare. ♦ Fig. Incomodat de o îmbrăcăminte prea strâmtă. 2. Fig. Copleșit, chinuit, frământat de o stare sufletească. 3. Fig. (Despre voce, rostire) Care nu poate fi articulat (bine); înecat, înăbușit, alterat. – V. sugruma.

sugrumat, ~ă [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 4r/11 / V: (reg) zu~ / Pl: ~ați, ~e / E: sugruma] 1 a (D. ființe, mai ales d. oameni) Presat pe gât cu mâinile, cu labele sau cu un obiect, blocând căile respiratorii și sufocând (pentru a omorî) Si: gâtuit2 (1), strangulat (1), (rar) jugulat, (îvp) nădușit, (îrg) înecat, (reg) îmberegățit, înnădușit, (îvr) sugușat2 (1). 2 s (Înv) Ființă (de obicei animal sau pasăre domestică) ucisă (ca jertfă, în ritual) prin sugrumare (1). 3 a (Rar; d. părți ale corpului, d. tendoane etc.) Care prezintă o malformație constând dintr-o îngustare. 4 a (D. oameni sau d. părți ale corpului lor) Care este strâns prea tare de un obiect de îmbrăcăminte, de o legătură etc. (care împiedică mișcările, îngreuiază respirația etc. 5-6 a, av (Fig; d. glas, voce etc.) Cu timbrul alterat, diminuat, datorită unei emoții, spaimei etc. Si: gâtuit2 (2), înăbușit, înecat, strangulat, surd. 7 (Fig; d. oameni) Cuprins de o emoție (foarte) puternică, de o stare de spirit deosebită Si: apăsat2 (7), chinuit2 (2), copleșit2 (1).

SUGRUMÁT, -Ă, sugrumați, -te, adj. 1. Strîns de gît, gîtuit; ucis prin sufocare. ◊ Fig. «Divina comedie» este produsul Italiei, ruptă în bucăți, pustiită prin lupta orașelor, sugrumată și pîngărită prin nelegiuirile grozave ale nobililor și ale preoților. GHEREA, ST. CR. II 75. 2. Fig. Copleșit, chinuit (de o stare sufletească); sufocat. I-am bătut la ușă, sugrumat de sfiala primelor versuri, în după-prînzul unei minunate zile de toamnă. VLAHUȚĂ, O. A. II 284. 3. Fig. (Despre voce, despre rostire) Cu timbrul alterat, înăbușit, surd. «Înconjurați casa...», răcneau glasuri peste măsură de sugrumate. CAMILAR, N. I 172. Strigătele guturale, sugrumate, crescură în val. CĂLINESCU, E. O. I 107. Conferențiarul... cu o voce alterată, aproape sugrumată de emoție, începu. VLAHUȚĂ, O. A. I 222. ♦ Care nu poate fi articulat; înăbușit, înecat, frînt. Cînd prăpastia mă înghițea... mă deșteptam cu țipătul sugrumat în gît și spuzit peste tot trupul. DELAVRANCEA, T. 24. – Variantă: (regional) zugrumát, -ă (SADOVEANU, O. VII 19) adj.

SUGRUMÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A SUGRUMA. 2) fig. (despre voce, vorbire) Care abia se aude. /v. a (se) sugruma

zugrumat, ~ă a vz sugrumat2

zugrumat, -ă adj. v. sugrumat.

ZUGRUMÁT, -Ă, adj. v. sugrumat.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SUGRUMÁT adj. 1. gâtuit, strangulat, (înv.) sugușat. (Persoană ~.) 2. v. gâtuit.

SUGRUMAT adj. 1. gîtuit, strangulat, (înv.) sugușat. (Persoană ~.) 2. gîtuit, înăbușit, înecat. (Cu glasul ~ de emoție, spuse...)

Intrare: sugrumat
sugrumat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sugrumat
  • sugrumatul
  • sugrumatu‑
  • sugruma
  • sugrumata
plural
  • sugrumați
  • sugrumații
  • sugrumate
  • sugrumatele
genitiv-dativ singular
  • sugrumat
  • sugrumatului
  • sugrumate
  • sugrumatei
plural
  • sugrumați
  • sugrumaților
  • sugrumate
  • sugrumatelor
vocativ singular
plural
zugrumat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zugrumat
  • zugrumatul
  • zugrumatu‑
  • zugruma
  • zugrumata
plural
  • zugrumați
  • zugrumații
  • zugrumate
  • zugrumatele
genitiv-dativ singular
  • zugrumat
  • zugrumatului
  • zugrumate
  • zugrumatei
plural
  • zugrumați
  • zugrumaților
  • zugrumate
  • zugrumatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sugrumat zugrumat

  • 1. Strâns de gât; ucis prin sufocare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: gâtuit strangulat sugușat un exemplu
    exemple
    • figurat «Divina comedie» este produsul Italiei, ruptă în bucăți, pustiită prin lupta orașelor, sugrumată și pîngărită prin nelegiuirile grozave ale nobililor și ale preoților. GHEREA, ST. CR. II 75.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat Incomodat de o îmbrăcăminte prea strâmtă.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. figurat Copleșit, chinuit, frământat de o stare sufletească.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: sufocat un exemplu
    exemple
    • I-am bătut la ușă, sugrumat de sfiala primelor versuri, în după-prînzul unei minunate zile de toamnă. VLAHUȚĂ, O. A. II 284.
      surse: DLRLC
  • 3. figurat (Despre voce, rostire) Care nu poate fi articulat (bine).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: alterat frânt gâtuit înecat înăbușit 4 exemple
    exemple
    • «Înconjurați casa...», răcneau glasuri peste măsură de sugrumate. CAMILAR, N. I 172.
      surse: DLRLC
    • Strigătele guturale, sugrumate, crescură în val. CĂLINESCU, E. O. I 107.
      surse: DLRLC
    • Conferențiarul... cu o voce alterată, aproape sugrumată de emoție, începu. VLAHUȚĂ, O. A. I 222.
      surse: DLRLC
    • Cînd prăpastia mă înghițea... mă deșteptam cu țipătul sugrumat în gît și spuzit peste tot trupul. DELAVRANCEA, T. 24.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi sugruma
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX