3 intrări

47 de definiții

din care

Explicative DEX

ZĂDĂRI vb. IV v. zădărî.

ZĂDĂRI vb. IV v. zădărî.

ZĂDĂRI vb. IV v. zădărî.

ZĂDĂRÎ, zădărăsc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A întărâta, a provoca pe cineva; a sâcâi, a necăji, a hărțui. ♦ A răscoli, a tulbura. 2. A ațâța focul. [Var.: zădări vb. IV] – Din bg. zadarjam, sb. zadirati.

ZIDAR, zidari, s. m. Muncitor specializat în executarea lucrărilor de construcție din zidărie1, precum și de finisare a betonului după turnare. – Zid + suf. -ar.

zădări v vz zădărî

zădărî v [At: PSALT. 315 / V: (îrg) ~ri, zâd~, (înv) zederî, (reg) zidări, zid~, jidări (Pzi: jidăr) / Pzi: ~răsc și (reg) zâdăr, jâdăr / E: vsl задьрати, задерж] 1 (Îrg; c. i. ființe) A provoca (1). 2 A sâcâi (1). 3 (Fig) A neliniști. 4 (Rar; d. corpuri de armată) A hărțui. 5 (Pop; csnp) A nimici (1). 6 (Olt; c. i. răni, bube etc.) A zgândări (8). 7 (Rar; c. i. foc, flăcări etc.) A ațâța (1).

zâdărî v vz zădărî

zederî v vz zădărî

zidar sm [At: LB / V: (înv) zâd~ / Pl: ~i / E: zid + -ar] Muncitor calificat în executarea lucrărilor de construcție din zidărie1 sau din mortar, precum și a lucrărilor de finisare a betonului după turnare Si: (îrg) pietrar (2), (îvp) ziditor (1), (reg) mauăr.

zidări2 v vz zădărî

zidări1 vt [At: KLEIN, D. 449 / Pzi: ~resc / E: zidar] (Îdt) A zidi2 (1).

zidărî v vz zădărî

zădări vb. IV. v. zădărî.

zădărî vb. IV. tr. 1 A întărită, a irita pe cineva; a sîcîi, a necăji, a hărțui. Slugile... nu-l mai zădărau (CE. PETR.). ♦ Fig. A răscoli, a tulbura. 2 A înteți focul (răscolind lemnele, cărbunii aprinși). • prez.ind. -ăsc. și zădări vb. IV. /<sl. veche. задьатн.

zădărî vb. IV. tr. 1 A întărîta, a irita pe cineva; a sîcîi, a necăji, a hărțui. Slugile... nu-l mai zădărau (CE. PETR.). ♦ Fig. A răscoli, a tulbura. 2 A înteți focul (răscolind lemnele, cărbunii aprinși). • prez.ind. -ăsc. și zădări vb. IV. /<sl. veche. задьратн.

zidar s.m. (constr.) Muncitor specializat în executarea unor lucrări de construcție din zidărie sau din mortar, precum și de finisare a betonului după turnare. Zidarul care lucrează sus, pe schele, în bătaia soarelui, simte plăcere sau durere? (CĂL.). ◊ Ața zidarului v. ață. Scabia zidarilor v. scabie. • pl. -i. /zid + -ar.

ZĂDĂRÎ (-ărăsc), ZĂDĂRI (-ăresc) vb. tr. 1 A întărîta, a ațîța, a irita, a excita: ce trebue ei să zădărască musca ... că nu mușcă ca cîinele? (ȚICH.); gărgăunul, zădărit fiind, îndată se burzuluește și mușcă pe cel ce l-a zădărit! (ALECS.); îl zădăreau copiii de pe uliță (GRIG.) 2 ~ o bubă (CIAUȘ.), a o sgîndări [vsl. *zadrati < bg. zadiramŭ, rut. zaderati, etc.].

ZIDAR sm. 🏠 Cel ce face zidurile unei clădiri, din cărămidă, piatră, etc. (Mold. „pietrar”) (🖼 5371): porunca împăratului este să se adune toți meșterii ~ (ISP.); Și el mai avea Doisprece ~i Și nouă pietrari, Nouă meșteri mari (PAMF.) [vsl. zidarĭ].

ZĂDĂRÎ, zădărăsc, vb. IV. Tranz. 1. A întărâta, a provoca pe cineva; a sâcâi, a necăji, a hărțui. ♦ A răscoli, a tulbura. 2. A ațâța focul. [Var.: zădări vb. IV] – Din bg. zadarjam, scr. zadirati.

ZIDAR, zidari, s. m. Muncitor specializat în executarea lucrărilor de construcție din zidărie1 sau din mortar, precum și de finisare a betonului după turnare. – Zid + suf. -ar.

ZĂDĂRÎ, zădărăsc, vb. IV. Tranz. (Și în forma zădări) 1. A sîcîi, a necăji, a întărită, a provoca. Slugile... nu-l mai zădărau ca pe-un cîine printre gratii. C. PETRESCU, Î. II 226. El? să îndrăznească... Adeluții mele?... Așteaptă, marțafoiule, să te-nvăț eu a zădărî fetele. ALECSANDRI, T. 964. ◊ Fig. Zaharia Duhu simți zădărîndu-l o nemulțumire, ca zborul unei viespi care-i dă tîrcoale. C. PETRESCU, R. DR. 126. Robinson, a cărui soartă venise într-un punct de hotărîre, zădărîndu-i toată ticna, nu putea să se astîmpere la un loc. DRĂGHICI, R. 297. ♦ (Despre trupe înarmate) A hărțui. În tot cursul verii ne zădărise ei bîntuind tare tîrgulețul nostru Bechetul și împrejmuirile lui. ODOBESCU, S. III 568. 2. Fig. (Cu privire la foc) A răscoli, pentru a înteți și a face să ardă mai bine. A rupt un mănunchi de stuf uscat, zădărînd flăcările, deocamdată leneșe. SADOVEANU, N. F. 69. – Variantă: zădări vb. IV.

ZIDAR, zidari, s. m. Lucrător specializat în executarea lucrărilor de zidărie. Pe Argeș în gios, Pe un mal frumos, Negru-vodă trece Cu tovarăși zece: Nouă meșteri mati, Calfe și zidari Și Manoli, zece. ALECSANDRI, P. P. 186.

ZĂDĂRI vb. IV. v. zădărî.

ZĂDĂRÎ, zădărăsc, vb. IV. Tranz. 1. A întărîta, a provoca pe cineva; a sîcîi, a necăji pe cineva. ♦ A răscoli, a tulbura. ♦ A ataca pe neașteptate, a hărțui. 2. Fig. A ațîța focul. [Var.: zădări vb. IV] – Bg. zadirjam, sb. zadirati.

ZIDAR, zidari, s. m. Muncitor specializat în executarea lucrărilor de zidărie. – Slav (v. sl. zidarĩ).

femeie-zidar s. f. 1984 Femeie care a îmbrățișat meseria de zidar v. femeie-țăran(că) (din femeie + zidar)

zidar-șamotor s. m. Zidar care este și șamotor ◊ „Sunt [...] de meserie zidar-șamotor. R.l. 16 VII 79 p. 1; v. și turnător-formator (1974) [scris și zidar-șamoteur] (din zidar + șamotor)

A ZĂDĂRÎ ~ăsc tranz. 1) (ființe) A aduce în mod intenționat într-o stare de iritare; a ațâța; a incita; a stârni; a întărâta; a hărțui. 2) (persoane) A bate la cap; a necăji întruna cu diferite pretenții sau reproșuri; a zăhăi; a hărțui; a sâcâi; a sucăli; a moronci. 3) fig. (persoane) A determina la acțiuni dușmănoase; a face să se revolte; a tulbura; a răscoli; a ațâța; a monta. 4) (focul, jăraticul) A amesteca (cu ceva), pentru a arde mai tare, a răscoli; a scormoni; a zgândărî. /<bulg. zadarjam, sb. zadirati

ZIDAR ~i m. Muncitor specializat în lucrări de zidărie. /<sl. zidaru

zădărì v. 1. a întărâta, a ațâța: animalul zădărit de haita OD.; 2. a tachina: te învăț eu a zădări fetele AL. [Origină necunoscută].

zidar m. cel ce lucrează la clădiri, unde se întrebuințează piatră, cărămidă, ciment.

zădărăsc, a -î v. tr. (vsl. *za-drati, deron, a zădărî; bg. zadiram, rus. zadiratĭ, id. V. zgîriĭ. Cp. cu pîrăsc, tîrăsc, zătărăsc, vîr, zăresc). Zgîndăresc o bubă (Olt.).Întărît, ațîț, înfuriĭ: nu zădărîțĭ cînele, copiĭ! Tachinez. – În vest jidărăsc.

zidár m. (d. zid). Lucrător care face zidurĭ. – În est și petrar.

Ortografice DOOM

zădărî (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zădărăsc, 3 sg. zădărăște, imperf. 1 zădăram; conj. prez. 1 sg. să zădărăsc, 3 să zădărască

zidar s. m., pl. zidari

zădărî (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zădărăsc, imperf. 3 sg. zădăra, perf. s. 3 sg. zădărî 3 pl. zădărâră; conj. prez. 3 să zădărască; ger. zădărând; part. zădărât

zidar s. m., pl. zidari

zădărî vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zădărăsc, imperf. 3 sg. zădăra; conj. prez. 3 sg. și pl. zădărască

zidar s. m., pl. zidari

zădărăsc, -răști 2, -răște 3, -rască 3 conj., -ram 1 imp.

Etimologice

ZĂDĂRÎ, zădărăsc, vb. IV. (Var.) Ijderi. (cf. ijderi; sens modern (ijderi 2) din bg.)

zădărî (- răsc, -ît), vb. – A întărîta, a incita, a ațîța. – Var. zădări. Sb. zadirati „a împinge”, bg. zadiram; sau, după Tiktin și Candrea, de la un sl. *zadrati, certificat de sb. și bg. Cf. sl. zadorŭ „acțiunea de a irita”.

Sinonime

ZĂDĂRÎ vb. v. agasa, agita, asmuți, ațâța, enerva, hărțui, incita, indispune, instiga, irita, întărâta, înteți, înviora, necăji, plictisi, provoca, râcâi, sâcâi, stârni, supăra, tulbura, zgândări.

ZIDAR s. (prin Ban.) mauăr, (Mold.) pietrar. (E ~ de meserie.)

zădărî vb. v. AGASA. AGITA. ASMUȚI. AȚÎȚA. ENERVA. HĂRȚUI. INCITA. INDISPUNE. INSTIGA. IRITA. ÎNTĂRÎTA. ÎNTEȚI. ÎNVIORA. NECĂJI. PLICTISI. PROVOCA. RÎCÎI. SÎCÎI. STÎRNI. SUPĂRA. TULBURA. ZGÎNDĂRI.

ZIDAR s. (prin Ban.) mauăr, (Mold.) pietrar. (E ~ de meserie.)

Regionalisme / arhaisme

ZĂDĂRÎ vb. (Mold., ȚR) A provoca, a sîcîi, a necăji. A: Mai apoi ocotiră să tiu cumva zădărască pre Ștefan-Vodă, să le fie a strica pacea. URECHE. Și iar s-au mirat mult, dar tot au zis lui Abulcasîm (poate vrînd să-l zădărască): „Frate, multă avere este, dar, cum zic, poate cu delungare de vremi să să sfîrșască”. H 1771, 94r; cf. M. COSTIN. B: Noi ne temem că . . . numai vom zădărî șarpele. ANON. CANTAC. Și zise D[o]mnul cătră Moisi: „Pînă cînd mă zădărașțe norodul acesta ?” BIBLIA (1688). Etimologie: bg. zadarjam, scr. zadirati. Cf. b ă n i (2), z ă h ă i.

zădări, zădăresc, vb. intranz. – (reg.) A întărâta, a incita, a ațâța, a provoca: „Este un șarpe bun. Dar totuși să nu-l zădărești, să-l lași în voia lui” (Bilțiu, 1999: 131; Rozavlea). – Din bg. zadarjam, srb. zadirati (DER, DLRM, DEX); din vsl. zadarati (MDA).

Intrare: zădărî
verb (VT410)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zădărî
  • zădărâre
  • zădărât
  • zădărâtu‑
  • zădărând
  • zădărându‑
singular plural
  • zădărăște
  • zădăraște
  • zădărâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zădărăsc
(să)
  • zădărăsc
  • zădăram
  • zădărâi
  • zădărâsem
a II-a (tu)
  • zădărăști
(să)
  • zădărăști
  • zădărai
  • zădărâși
  • zădărâseși
a III-a (el, ea)
  • zădărăște
  • zădăraște
(să)
  • zădărască
  • zădăra
  • zădărî
  • zădărâse
plural I (noi)
  • zădărâm
(să)
  • zădărâm
  • zădăram
  • zădărârăm
  • zădărâserăm
  • zădărâsem
a II-a (voi)
  • zădărâți
(să)
  • zădărâți
  • zădărați
  • zădărârăți
  • zădărâserăți
  • zădărâseți
a III-a (ei, ele)
  • zădărăsc
(să)
  • zădărască
  • zădărau
  • zădărâ
  • zădărâseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zădări
  • zădărire
  • zădărit
  • zădăritu‑
  • zădărind
  • zădărindu‑
singular plural
  • zădărește
  • zădăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zădăresc
(să)
  • zădăresc
  • zădăream
  • zădării
  • zădărisem
a II-a (tu)
  • zădărești
(să)
  • zădărești
  • zădăreai
  • zădăriși
  • zădăriseși
a III-a (el, ea)
  • zădărește
(să)
  • zădărească
  • zădărea
  • zădări
  • zădărise
plural I (noi)
  • zădărim
(să)
  • zădărim
  • zădăream
  • zădărirăm
  • zădăriserăm
  • zădărisem
a II-a (voi)
  • zădăriți
(să)
  • zădăriți
  • zădăreați
  • zădărirăți
  • zădăriserăți
  • zădăriseți
a III-a (ei, ele)
  • zădăresc
(să)
  • zădărească
  • zădăreau
  • zădări
  • zădăriseră
zidărî
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zederî
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zâdărî
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: zidar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zidar
  • zidarul
  • zidaru‑
plural
  • zidari
  • zidarii
genitiv-dativ singular
  • zidar
  • zidarului
plural
  • zidari
  • zidarilor
vocativ singular
  • zidarule
  • zidare
plural
  • zidarilor
Intrare: zidări
zidări
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zădărî, zădărăscverb

    • format_quote Slugile... nu-l mai zădărau ca pe-un cîine printre gratii. C. PETRESCU, Î. II 226. DLRLC
    • format_quote El? să îndrăznească... Adeluții mele?... Așteaptă, marțafoiule, să te-nvăț eu a zădărî fetele. ALECSANDRI, T. 964. DLRLC
    • format_quote figurat Zaharia Duhu simți zădărîndu-l o nemulțumire, ca zborul unei viespi care-i dă tîrcoale. C. PETRESCU, R. DR. 126. DLRLC
    • format_quote figurat Robinson, a cărui soartă venise într-un punct de hotărîre, zădărîndu-i toată ticna, nu putea să se astîmpere la un loc. DRĂGHICI, R. 297. DLRLC
    • format_quote În tot cursul verii ne zădărise ei bîntuind tare tîrgulețul nostru Bechetul și împrejmuirile lui. ODOBESCU, S. III 568. DLRLC
  • 2. popular A ațâța focul. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote A rupt un mănunchi de stuf uscat, zădărînd flăcările, deocamdată leneșe. SADOVEANU, N. F. 69. DLRLC
etimologie:

zidar, zidarisubstantiv masculin

  • 1. Muncitor specializat în executarea lucrărilor de construcție din zidărie, precum și de finisare a betonului după turnare. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Pe Argeș în gios, Pe un mal frumos, Negru-vodă trece Cu tovarăși zece: Nouă meșteri mari, Calfe și zidari Și Manoli, zece. ALECSANDRI, P. P. 186. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.