ZĂDĂRÎ, zădărăsc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A întărâta, a provoca pe cineva; a sâcâi, a necăji, a hărțui. ♦ A răscoli, a tulbura. 2. A ațâța focul. [Var.: zădări vb. IV] – Din bg. zadarjam, sb. zadirati.

ZIDAR, zidari, s. m. Muncitor specializat în executarea lucrărilor de construcție din zidărie¹, precum și de finisare a betonului după turnare. – Zid + suf. -ar.

zădări v vz zădărî

zădărî v [At: PSALT. 315 / V: (îrg) ~ri, zâd~, (înv) zederî, (reg) zidări, zid~, jidări (Pzi: jidăr) / Pzi: ~răsc și (reg) zâdăr, jâdăr / E: vsl задьрати, задерж] 1 (Îrg; c. i. ființe) A provoca (1). 2 A sâcâi (1). 3 (Fig) A neliniști. 4 (Rar; d. corpuri de armată) A hărțui. 5 (Pop; csnp) A nimici (1). 6 (Olt; c. i. răni, bube etc.) A zgândări (8). 7 (Rar; c. i. foc, flăcări etc.) A ațâța (1).

zâdărî v vz zădărî

zederî v vz zădărî

zidar sm [At: LB / V: (înv) zâd~ / Pl: ~i / E: zid + -ar] Muncitor calificat în executarea lucrărilor de construcție din zidărie¹ sau din mortar, precum și a lucrărilor de finisare a betonului după turnare Si: (îrg) pietrar (2), (îvp) ziditor (1), (reg) mauăr.

zidări² v vz zădărî

zidări¹ vt [At: KLEIN, D. 449 / Pzi: ~resc / E: zidar] (Îdt) A zidi² (1).

zidărî v vz zădărî

zădări vb. IV. v. zădărî.

zădărî vb. IV. tr. 1 A întărită, a irita pe cineva; a sîcîi, a necăji, a hărțui. Slugile... nu-l mai zădărau (CE. PETR.). ♦ Fig. A răscoli, a tulbura. 2 A înteți focul (răscolind lemnele, cărbunii aprinși). • prez.ind. -ăsc. și zădări vb. IV. /<sl. veche. задьатн.

zădărî vb. IV. tr. 1 A întărîta, a irita pe cineva; a sîcîi, a necăji, a hărțui. Slugile... nu-l mai zădărau (CE. PETR.). ♦ Fig. A răscoli, a tulbura. 2 A înteți focul (răscolind lemnele, cărbunii aprinși). • prez.ind. -ăsc. și zădări vb. IV. /<sl. veche. задьратн.

zidar s.m. (constr.) Muncitor specializat în executarea unor lucrări de construcție din zidărie sau din mortar, precum și de finisare a betonului după turnare. Zidarul care lucrează sus, pe schele, în bătaia soarelui, simte plăcere sau durere? (CĂL.). ◊ Ața zidarului v. ață. Scabia zidarilor v. scabie. • pl. -i. /zid + -ar.

ZĂDĂRÎ (-ărăsc), ZĂDĂRI (-ăresc) vb. tr. 1 A întărîta, a ațîța, a irita, a excita: ce trebue ei să zădărască musca ... că nu mușcă ca cîinele? (ȚICH.); gărgăunul, zădărit fiind, îndată se burzuluește și mușcă pe cel ce l-a zădărit! (ALECS.); îl zădăreau copiii de pe uliță (GRIG.) ¶ 2 ~ o bubă (CIAUȘ.), a o sgîndări [vsl. *zadrati < bg. zadiramŭ, rut. zaderati, etc.].

ZIDAR sm. 🏠 Cel ce face zidurile unei clădiri, din cărămidă, piatră, etc. (Mold. „pietrar”) (🖼 5371): porunca împăratului este să se adune toți meșterii ~ (ISP.); Și el mai avea Doisprece ~i Și nouă pietrari, Nouă meșteri mari (PAMF.) [vsl. zidarĭ].

ZĂDĂRÎ, zădărăsc, vb. IV. Tranz. 1. A întărâta, a provoca pe cineva; a sâcâi, a necăji, a hărțui. ♦ A răscoli, a tulbura. 2. A ațâța focul. [Var.: zădări vb. IV] – Din bg. zadarjam, scr. zadirati.

ZIDAR, zidari, s. m. Muncitor specializat în executarea lucrărilor de construcție din zidărie¹ sau din mortar, precum și de finisare a betonului după turnare. – Zid + suf. -ar.

ZĂDĂRÎ, zădărăsc, vb. IV. Tranz. (Și în forma zădări) 1. A sîcîi, a necăji, a întărită, a provoca. Slugile... nu-l mai zădărau ca pe-un cîine printre gratii. C. PETRESCU, Î. II 226. El? să îndrăznească... Adeluții mele?... Așteaptă, marțafoiule, să te-nvăț eu a zădărî fetele. ALECSANDRI, T. 964. ◊ Fig. Zaharia Duhu simți zădărîndu-l o nemulțumire, ca zborul unei viespi care-i dă tîrcoale. C. PETRESCU, R. DR. 126. Robinson, a cărui soartă venise într-un punct de hotărîre, zădărîndu-i toată ticna, nu putea să se astîmpere la un loc. DRĂGHICI, R. 297. ♦ (Despre trupe înarmate) A hărțui. În tot cursul verii ne zădărise ei bîntuind tare tîrgulețul nostru Bechetul și împrejmuirile lui. ODOBESCU, S. III 568. 2. Fig. (Cu privire la foc) A răscoli, pentru a înteți și a face să ardă mai bine. A rupt un mănunchi de stuf uscat, zădărînd flăcările, deocamdată leneșe. SADOVEANU, N. F. 69. – Variantă: zădări vb. IV.

ZIDAR, zidari, s. m. Lucrător specializat în executarea lucrărilor de zidărie. Pe Argeș în gios, Pe un mal frumos, Negru-vodă trece Cu tovarăși zece: Nouă meșteri mati, Calfe și zidari Și Manoli, zece. ALECSANDRI, P. P. 186.

ZĂDĂRI vb. IV. v. zădărî.

ZĂDĂRÎ, zădărăsc, vb. IV. Tranz. 1. A întărîta, a provoca pe cineva; a sîcîi, a necăji pe cineva. ♦ A răscoli, a tulbura. ♦ A ataca pe neașteptate, a hărțui. 2. Fig. A ațîța focul. [Var.: zădări vb. IV] – Bg. zadirjam, sb. zadirati.

ZIDAR, zidari, s. m. Muncitor specializat în executarea lucrărilor de zidărie. – Slav (v. sl. zidarĩ).

femeie-zidar s. f. 1984 Femeie care a îmbrățișat meseria de zidar v. femeie-țăran(că) (din femeie + zidar)

zidar-șamotor s. m. Zidar care este și șamotor ◊ „Sunt [...] de meserie zidar-șamotor.” R.l. 16 VII 79 p. 1; v. și turnător-formator (1974) [scris și zidar-șamoteur] (din zidar + șamotor)

A ZĂDĂRÎ ~ăsc tranz. 1) (ființe) A aduce în mod intenționat într-o stare de iritare; a ațâța; a incita; a stârni; a întărâta; a hărțui. 2) (persoane) A bate la cap; a necăji întruna cu diferite pretenții sau reproșuri; a zăhăi; a hărțui; a sâcâi; a sucăli; a moronci. 3) fig. (persoane) A determina la acțiuni dușmănoase; a face să se revolte; a tulbura; a răscoli; a ațâța; a monta. 4) (focul, jăraticul) A amesteca (cu ceva), pentru a arde mai tare, a răscoli; a scormoni; a zgândărî. /<bulg. zadarjam, sb. zadirati

ZIDAR ~i m. Muncitor specializat în lucrări de zidărie. /<sl. zidaru

zădărì v. 1. a întărâta, a ațâța: animalul zădărit de haita OD.; 2. a tachina: te învăț eu a zădări fetele AL. [Origină necunoscută].

zidar m. cel ce lucrează la clădiri, unde se întrebuințează piatră, cărămidă, ciment.

zădărăsc, a -î v. tr. (vsl. *za-drati, deron, a zădărî; bg. zadiram, rus. zadiratĭ, id. V. zgîriĭ. Cp. cu pîrăsc, tîrăsc, zătărăsc, vîr, zăresc). Zgîndăresc o bubă (Olt.).Întărît, ațîț, înfuriĭ: nu zădărîțĭ cînele, copiĭ! Tachinez. – În vest jidărăsc.

zidár m. (d. zid). Lucrător care face zidurĭ. – În est și petrar.

zădărî (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zădărăsc, 3 sg. zădărăște, imperf. 1 zădăram; conj. prez. 1 sg. să zădărăsc, 3 să zădărască

zidar s. m., pl. zidari

zădărî (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zădărăsc, imperf. 3 sg. zădăra, perf. s. 3 sg. zădărî 3 pl. zădărâră; conj. prez. 3 să zădărască; ger. zădărând; part. zădărât

zidar s. m., pl. zidari

zădărî vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zădărăsc, imperf. 3 sg. zădăra; conj. prez. 3 sg. și pl. zădărască

zidar s. m., pl. zidari

zădărăsc, -răști 2, -răște 3, -rască 3 conj., -ram 1 imp.

ZĂDĂRÎ, zădărăsc, vb. IV. (Var.) Ijderi. (cf. ijderi; sens modern (ijderi 2) din bg.)

zădărî (- răsc, -ît), vb. – A întărîta, a incita, a ațîța. – Var. zădări. Sb. zadirati „a împinge”, bg. zadiram; sau, după Tiktin și Candrea, de la un sl. *zadrati, certificat de sb. și bg. Cf. sl. zadorŭ „acțiunea de a irita”.

ZĂDĂRÎ vb. v. agasa, agita, asmuți, ațâța, enerva, hărțui, incita, indispune, instiga, irita, întărâta, înteți, înviora, necăji, plictisi, provoca, râcâi, sâcâi, stârni, supăra, tulbura, zgândări.

ZIDAR s. (prin Ban.) mauăr, (Mold.) pietrar. (E ~ de meserie.)

zădărî vb. v. AGASA. AGITA. ASMUȚI. AȚÎȚA. ENERVA. HĂRȚUI. INCITA. INDISPUNE. INSTIGA. IRITA. ÎNTĂRÎTA. ÎNTEȚI. ÎNVIORA. NECĂJI. PLICTISI. PROVOCA. RÎCÎI. SÎCÎI. STÎRNI. SUPĂRA. TULBURA. ZGÎNDĂRI.

ZIDAR s. (prin Ban.) mauăr, (Mold.) pietrar. (E ~ de meserie.)

ZĂDĂRÎ vb. (Mold., ȚR) A provoca, a sîcîi, a necăji. A: Mai apoi ocotiră să tiu cumva zădărască pre Ștefan-Vodă, să le fie a strica pacea. URECHE. Și iar s-au mirat mult, dar tot au zis lui Abulcasîm (poate vrînd să-l zădărască): „Frate, multă avere este, dar, cum zic, poate cu delungare de vremi să să sfîrșască”. H 1771, 94^r; cf. M. COSTIN. B: Noi ne temem că . . . numai vom zădărî șarpele. ANON. CANTAC. Și zise D[o]mnul cătră Moisi: „Pînă cînd mă zădărașțe norodul acesta ?” BIBLIA (1688). Etimologie: bg. zadarjam, scr. zadirati. Cf. b ă n i (2), z ă h ă i.

zădări, zădăresc, vb. intranz. – (reg.) A întărâta, a incita, a ațâța, a provoca: „Este un șarpe bun. Dar totuși să nu-l zădărești, să-l lași în voia lui” (Bilțiu, 1999: 131; Rozavlea). – Din bg. zadarjam, srb. zadirati (DER, DLRM, DEX); din vsl. zadarati (MDA).