2 intrări

31 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZGUDUÍT, -Ă, zguduiți, -te, adj. Agitat, frământat. ♦ Emoționat puternic, înfiorat. – V. zgudui.

ZGUDUÍT, -Ă, zguduiți, -te, adj. Agitat, frământat. ♦ Emoționat puternic, înfiorat. – V. zgudui.

zguduit2, ~ă a [At: DDRF / Pl: ~iți, ~e / E: zgudui] 1 (D. obiecte, construcții, ființe, arbori etc. sau părți ale lor) Care este scos din poziția inițială și mișcat (cu putere) brusc, repetat și dezordonat în toate direcțiile, producând un zgomot caracteristic Si: zdruncinat2 (1), clătinat2 (1), hâțâit2 (1), hurducat2 (3), hurducăit2 (3), scuturat2, zgâlțâit2 (1), (reg) bălăbănit2 (4). 2 (D. obiecte) Zdruncinat2 (2). 3-4 (D. oameni) Zdruncinat2 (3, 5). 5 (Îrg; d. ființe; mai des d. oameni și facultățile lor psihice) Zdrobit2 (8). 6 (Rar; d. oameni) Zbuciumat (1). 7 (Rar; d. oameni) Îndurerat.

zguduit1 sn [At: DS / Pl: ? / E: zgudui] Zguduitură (1).

zguduit2, -ă adj. 1 (despre obiecte, construcții etc. sau despre părți ale lor) Care este clătinat din temelii; zdruncinat. ♦ Fig. (despre oameni) Care este agitat, frămîntat. „Sîntem pierduți”, gîndi zguduit Varga (POPOV.). 2 Fig. Care este emoționat puternic, impresionat, înfiorat. Voinescu le povesti zguduit de ce știa despre lupta din fața cazărmii (CA. PETR.). • pl. -ți, -te. /v. zgudui.

zguduit1 s.n. Zguduire. • /v. zgudui.

ZGUDUÍT, -Ă, zguduiți, -te, adj. 1. Clătinat din temelii, zdruncinat, șubrezit. La suirea lor pe tron, Ghica și Sturza au găsit țările zguduite pînă în temelie. GHICA, S. 119. 2. Fig. înfiorat, mișcat, cutremurat.

ZGUDUÍT, -Ă, zguduiți, -te, adj. Agitat, frămîntat. ♦ Emoționat, înfiorat. – V. zgudui.

ZGUDUÍ, zgúdui, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A se cutremura sau a face să se cutremure, să se clatine din temelie; a (se) scutura cu putere, a (se) zdruncina (1). 2. Tranz. Fig. A tulbura, a zdruncina convingerile, conștiința cuiva. 3. Tranz. Fig. A emoționa puternic, a înfiora. – Et. nec.

zgudui [At: HELIADE, L. B. 220/22 / Pzi: zgudui și (reg) ~esc / E: nct] 1-2 vtr (D. mișcări tectonice, d. pământ sau d. corpuri, ființe, aer, ape etc. în mișcare rapidă ori d. fenomene naturale violente; c. i. clădiri, construcții sau părți ale acestora, forme de relief, localități, ființe etc.) A (se) mișca (cu putere), brusc, repetat și dezordonat în toate direcțiile producând un zgomot caracteristic Si: a (se) clătina (2-3), a (se) cutremura (1-2), a (se) hâțâi (9-10), a (se) hâțâna (9-10), a (se) hurduca (3-4), a se hurducăi (3-4), a (se) scutura, a se zgâlțâi (1-2), a se zdruncina (1-2), (pop) a zgâlțâna (1), (reg) a bălăbăni (1-2), a (se) zdrăngăni (8-9), a se zgândări (13-14), a zdroncăni (2), a (se) zdruhăi (1-2), a zducni (1), a (se) zgâcina (1-2), (îrg) a zbihui (1), (reg) a zblendui. 3-4 vtr (Rar; fig) A (se) zbuciuma (1-2). 5 vi (Îvr) A zăngăni (1). 6 vt (Înv; c. i. oameni, armate) A risipi. 7-8 vtr (C. i. construcții, obiecte) A (se) deteriora în urma unor zguduituri, lovituri puternice etc. Si: a (se) zdruncina (7-8). 9-10 vtr (Rar) A (se) cutremura (1-2). 11-12 vtr (Fig) A face să-și piardă (sau a-și pierde) trăinicia, forța etc. Si: a (se) clătina (2-3), a (se) slăbi, a (se) șubrezi, a (se) zdruncina (11-12). 13 vt (Pex) A aduce prejudicii, pagube Si: a zdruncina (13). 14 vt (Fig) A tulbura conștiința, convingerile etc. cuiva Si: a șubrezi, a zdruncina (14), a slăbi. 15-16 vt (Rar; c. i. ființe, mai ales oameni sau părți ale corpului lor) A zdrobi (16-17). 17 vt (C. i. sănătatea, sistemul nervos al oamenilor etc.) A face să-și piardă rezistența și să devină fragil în urma unor modificări (patologice) Si: a ataca (6), a distruge (3), a ruina (1), a strica, a vătăma. 18 vt (C. i. oameni sau părți ale corpului lor) A mișca brusc și repetat, în toate direcțiile (pentru a atrage atenția) Si: a clătina (2), a zgâlțâi (6). 19 vt (Pex) A scutura violent pentru a provoca durere (2) Si: a bate (113), a zgâlțâi (7). 20-21 vtr (D. ființe sau manifestările lor) A (se) mișca puternic (scurt și repetat) ca reacție la senzația de frig, de durere fizică, de greață, ca rezultat al unei stări emotive puternice etc. Si: a (se) cutremura (1-2), a (se) înfiora, a (se) scutura, a tremura, a zgâlțâi (11), (reg) a turtura. 22 vrr (Reg; d. oameni) A se bate (118). 23 vt (C. i. oameni) A emoționa puternic, trezind o mare spaimă Si: a cutremura (3), a încrâncena, a înfiora, a înfricoșa, a îngrozi, a înspăimânta, a speria (1), (îrg) a spăima, (înv) a înfrica.

zgudui vb. IV. 1 refl., tr. A se cutremura sau a face să se cutremure, a (se) clătina din temelie; a (se) scutura cu putere; a (se) zdruncina. Izbeam cupumnul în ușă de se zguduia cocioaba întreagă (HOG.). ◊ Analog. Noaptea se zgudui. Un glonț nimeri pe Frusina (GAL.). ◊ Fig. S-a zguduit din temelii clădirea vieții (VOIC.). ♦ Fig. A-și pierde sau a face să-și piardă trăinicia, forța; a aduce sau a face să aducă prejudicii, pagube. Întreaga temelie a statului se zguduie pentru ambiția cîtorva (I. NEGR.). ♦ (tr.) Fig. A tulbura, a frămînta; a zdruncina convingerile, conștiința cuiva. Dacă aș putea să te fac să înțelegi, prin vorbe, tot trecutul meu, poate te-aș zgudui în credințele ce ai (SADOV.). 2 tr., refl. A (se) mișca brusc și cu putere, dintr-o parte într-alta, producînd un zgomot caracteristic. Vîntul... a zguduit cu urlete și gemete casa (ARGH.). ◊ Fig. Voia. ..să le zguduie nepăsarea cu scrisul lui (CE. PETR.). ♦ (tr.; compl. indică oameni sau părți ale corpului lor) A mișca brusc și repetat, într-o parte și în alta, pentru a atrage atenția. Profesorul îi vorbi, zguduindu-l de umeri (AGÂR.). ♦ Ext. (tr.) A scutura violent pentru a provoca durere. Dormea... îl zgudui, îl scutură... și abia, abia se deșteptă (ISP.). (despre ființe sau despre acțiuni, manifestări etc. ale lor, compl. indicăființe, corpul sau părți ale corpului lor) A (se) mișca puternic (scurt și repetat) ca reacție la senzația de frig, de durere fizică, de greață etc., ca rezultat al unei stări emotive puternice etc. Pe Elenuța o zguduia plînsul tot mai tare (AGÂR.). 3 tr. Fig. A impresionata emoționa puternic; a înfiora, a mișca. Gestul acesta îl zgudui pe Andrei mai mult decît plînsul tatălui său (POPOV.). • prez.ind. zgudui, (reg.) -iesc. /etimol. nec.

ZGUDUÍ, zgúdui, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A se cutremura sau a face să se cutremure, să se clatine; a (se) scutura cu putere, a (se) zdruncina (1). ♦ Tranz. Fig. A tulbura, a zdruncina convingerile, conștiința cuiva. 2. Tranz. Fig. A emoționa puternic, a înfiora. – Et. nec.

ZGUDUÍ, zgúdui, vb. IV. Tranz. 1. A scutura cu putere, a face să se cutremure, să se clatine din temelii. V. zdruncina. Valea Doftăniței era zguduită de cutremur. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 111, 7/5. Eu lanțurile mele le zgudui cu mînie, Ca robul ce se luptă c-un jug neomenos. ALEXANDRESCU, P. 107. ◊ Fig. Un imens hohot de rîs zgudui secția întreagă. HOGAȘ, H. 74. Se mișcară rîuri-rîuri, Ori din codri răscolite, ori stîrnite din pustiuri, Zguduind din pace-adîncă ale lumii începuturi, înnegrind tot orizontul cu-a lor zeci de mii de scuturi. EMINESCU, O. I 147. Un răcnet mare Cutremură pădurea și zguduie și munții. ODOBESCU, S. III 92. ◊ Refl. Docarul se zgudui și se aplecă pe o aripă. SADOVEANU, M. C. 208. Se zguduie tot domul de pare-a fi de scînduri, Și stînci în temelie clătindu-se vedem. EMINESCU, O. I 94. 2. Fig. A zdruncina o instituție, o organizație socială sau politică, producînd tulburări, agitații, răscoale. Tudor Vladimirescu zguduie Oltenia. GALACTION, O. I 157. Revoluția franceză, zguduind Europa pînă în cele mai adînci ale sale temelii, se resimți și între romîni. KOGĂLNICEANU, S. A. 74. ♦ A clătina convingerile cuiva, a face să se zdruncine, să se clintească conștiința cuiva. Dacă aș putea să te fac să înțelegi prin vorbe tot trecutul meu, poate te-aș zgudui în credințele ce ai. SADOVEANU, P. S. 204. Era palidă și abătută. Căința zguduise adînc conștiința ei. BOLINTINEANU, O. 466. ♦ A emoționa puternic, a înfiora, a cutremura. Apariția tatei în mijlocul nostru ne-a zguduit mai mult ca în ziua revederii din gară. Era de nerecunoscut. SAHIA, N. 59. De o sensibilitate exagerată, orice zgomot o zguduia din cap pînă la picioare. BART, E. 380. 3. (Cu privire la obiecte) A mișca încoace și încolo, a clătina. Înălțară steaua sub candelă, o zguduiră încet, și clopoțelul sună ușor. SADOVEANU, O. VII 344. Mi-am înfipt amîndouă mîinile în vergeaua din mijloc (de la fereastră) ș-am încercat s-o zgudui. DELAVRANCEA, la TDRG.

ZGUDUÍ, zgúdui, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A se cutremura sau a face să se cutremure, să se clatine; a (se) scutura cu putere, a (se) zdruncina. ♦ Tranz. Fig. A agita cu violență; a răscoli, a frămînta. ♦ Tranz. Fig. A clătina convingerile cuiva, a face să se zdruncine conștiința cuiva. 2. Tranz. Fig. A emoționa puternic, a înfiora.

A SE ZGUDUÍ mă zgúdui intranz. 1) (despre vehicule sau persoane aflate în vehicule) A se scutura cu putere (din cauza denivelării drumului); a se zdruncina; a se hurduca. 2) (despre pământ) A se afla în seism; a se cutremura. 3) fig. (despre persoane) A fi cuprins de emoții puternice; a se tulbura. /Orig. nec.

A ZGUDUÍ zgúdui tranz. A face să se zguduie; a zdruncina. 2) fig. (convingeri, concepții etc.) A clătina din temelii; a zdruncina. /Orig. nec.

sguduì v. 1. a scutura tare: lanțurile le sguduiau cu mânie GR. AL.; 2. fig. a agita cu violență: această veste l’a sguduit. [Origină necunoscută].

zgúduĭ, a v. tr. (gep. *skudojan, vsax. skuddian, vgerm. scutten, ngerm. schütten, a turna, schutteln, a clătina, a zgudui). Scutur (clatin) lucrurĭ grele: a zgudui un zid, se zguduĭa pămîntu de bombardament. Fig. Emoționez, întristez, consternez, zdrobesc: moartea fiuluĭ luĭ l-a zguduit adînc. Turbur, răstorn: revoluțiunea a zguduit țara.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zgudui (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgudui, 3 zguduie, imperf. 3 sg. zguduia; conj. prez. 3 să zguduie

zguduí vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. zgúdui, 3 sg. zgúduie, imperf. 3 sg. zguduiá

zgudui (ind. prez. 1 sg. zgudui, 3 sg. și pl. zguduie)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZGUDUÍT adj. cutremurat. (A rămas ~ de vestea primită.)

ZGUDUÍT s. 1. v. clătinare. (La seism s-a simțit un ~ puternic.) 2. v. hurducare. (~ul unei căruțe, pe un drum cu hârtoape.)

ZGUDUIT s. 1. clătinare, clătinat, clătinătură, cutremurare, cutremurat, cutremurătură, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgîlțîială, zgîlțîire, zgîlțîit, zgîlțîitură, zguduială, zguduire, zguduitură. (La seism s-a simțit un ~ puternic.) 2. clătinare, clătinat, clătinătură, hurducare, hurducat, hurducătură, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgîlțîială, zgîlțîire, zgîlțîit, zgîlțîitură, zguduială, zguduire, zguduitură, (pop.) zdruncin. (~ unei căruțe, pe un drum cu hîrtoape.)

ZGUDUIT adj. cutremurat, încrîncenat, înfiorat, înfricoșat, îngrozit, înspăimîntat, (înv. și pop.) spăimîntat, (reg.) înfricat, (înv.) spăimat. (A rămas ~ de vestea primită.)

ZGUDUÍ vb. 1. a (se) clătina, a (se) cutremura, a (se) scutura, a (se) zdruncina, a (se) zgâlțâi. (Seismul ~ casa din temelii.) 2. v. tremura. (Se ~ pereții.) 3. v. hâțâi. (Căruța l-a ~ zdravăn.) 4. a zgâlțâi, (pop.) a zgâlțâna. (Îl ~ zdravăn ca să se scoale.) 5. a (se) agita, a (se) clătina, a (se) scutura. (A ~ lichidul din eprubetă.) 6. a se cutremura, a se încrâncena, a se înfiora, a se înfricoșa, a se îngrozi, a se înspăimânta, a tremura, (înv. și pop.) a se spăimânta. (Se ~ la auzul acestei vești.)

ZGUDUI vb. 1. a (se) clătina, a (se) cutremura, a (se) scutura, a (se) zdruncina, a (se) zgîlțîi, (înv. și reg.) a (se) clăti, (înv.) a (se) smăcina. (Seismul ~ casa din temelii.) 2. a se clătina, a se cutremura, a dîrdîi, a dudui, a tremura, (Mold. și Transilv.) a durdui, (înv.) a se ridica. (Se ~ pereții.) 3. a clătina, a hițîi, a bîțina, a hodorogi, a hurduca, a hurducai, a hurui, a scutura, a zdroncăni, a zdruncina, a zgîlțîi, (reg.) a bălăbăni, (Mold.) a drigîi, (Ban.) a zducni. (Căruța l-a ~ zdravăn.) 4. a clătina, a scutura, a zgîlțîi, (pop.) a zgîlțina, (reg.) a zbiciula, a zblendui, a zgîcina, (Mold.) a zbihui. (Îl ~ zdravăn ca să se scoale.) 5. a (se) agita, a (se) clătina, a (se) scutura, (reg.) a (se) clătări, (Mold. și Bucov.) a (se) cobîlțîi. (A ~ lichidul din eprubetă.) 6. a se cutremura, a se încrîncena, a se înfiora, a se înfricoșa, a se îngrozi, a se înspăimînta, a tremura, (înv. și pop.) a se spăiminta, (înv. și reg.) a se spaima, (reg.) a se înfrica, a se scîrbi, (înv.) a se mira, (înv., in Mold.) a se oțărî, (reg. fig.) a se teși, (înv. fig.) a se încreți. (Se ~ la auzul acestei vești.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

zguduit, zguduituri s. n. v. zguduială.

a zgudui anatomia cuiva expr. (er.) a(-și) epuiza partenerul de sex, a iubi intens.

a zgudui lapții cuiva expr. (er.d. femei) a avea contact sexual cu un bărbat.

Intrare: zguduit
zguduit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zguduit
  • zguduitul
  • zguduitu‑
  • zgudui
  • zguduita
plural
  • zguduiți
  • zguduiții
  • zguduite
  • zguduitele
genitiv-dativ singular
  • zguduit
  • zguduitului
  • zguduite
  • zguduitei
plural
  • zguduiți
  • zguduiților
  • zguduite
  • zguduitelor
vocativ singular
plural
Intrare: zgudui
verb (VT343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zgudui
  • zguduire
  • zguduit
  • zguduitu‑
  • zguduind
  • zguduindu‑
singular plural
  • zguduie
  • zguduiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zgudui
(să)
  • zgudui
  • zguduiam
  • zguduii
  • zguduisem
a II-a (tu)
  • zgudui
(să)
  • zgudui
  • zguduiai
  • zguduiși
  • zguduiseși
a III-a (el, ea)
  • zguduie
(să)
  • zguduie
  • zguduia
  • zgudui
  • zguduise
plural I (noi)
  • zguduim
(să)
  • zguduim
  • zguduiam
  • zguduirăm
  • zguduiserăm
  • zguduisem
a II-a (voi)
  • zguduiți
(să)
  • zguduiți
  • zguduiați
  • zguduirăți
  • zguduiserăți
  • zguduiseți
a III-a (ei, ele)
  • zguduie
(să)
  • zguduie
  • zguduiau
  • zgudui
  • zguduiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zguduit, zguduiadjectiv

etimologie:
  • vezi zgudui DEX '09 DEX '98 DLRM

zgudui, zguduiverb

  • 1. reflexiv tranzitiv A se cutremura sau a face să se cutremure, să se clatine din temelie; a (se) scutura cu putere, a (se) zdruncina. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Valea Doftăniței era zguduită de cutremur. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 111, 7/5. DLRLC
    • format_quote Eu lanțurile mele le zgudui cu mînie, Ca robul ce se luptă c-un jug neomenos. ALEXANDRESCU, P. 107. DLRLC
    • format_quote figurat Un imens hohot de rîs zgudui secția întreagă. HOGAȘ, H. 74. DLRLC
    • format_quote figurat Se mișcară rîuri-rîuri, Ori din codri răscolite, ori stîrnite din pustiuri, Zguduind din pace-adîncă ale lumii începuturi, înnegrind tot orizontul cu-a lor zeci de mii de scuturi. EMINESCU, O. I 147. DLRLC
    • format_quote figurat Un răcnet mare Cutremură pădurea și zguduie și munții. ODOBESCU, S. III 92. DLRLC
    • format_quote Docarul se zgudui și se aplecă pe o aripă. SADOVEANU, M. C. 208. DLRLC
    • format_quote Se zguduie tot domul de pare-a fi de scînduri, Și stînci în temelie clătindu-se vedem. EMINESCU, O. I 94. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv figurat A zdruncina o instituție, o organizație socială sau politică, producând tulburări, agitații, răscoale. DLRLC DLRM
      • format_quote Tudor Vladimirescu zguduie Oltenia. GALACTION, O. I 157. DLRLC
      • format_quote Revoluția franceză, zguduind Europa pînă în cele mai adînci ale sale temelii, se resimți și între romîni. KOGĂLNICEANU, S. A. 74. DLRLC
  • 2. tranzitiv figurat A tulbura, a zdruncina convingerile, conștiința cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Dacă aș putea să te fac să înțelegi prin vorbe tot trecutul meu, poate te-aș zgudui în credințele ce ai. SADOVEANU, P. S. 204. DLRLC
    • format_quote Era palidă și abătută. Căința zguduise adînc conștiința ei. BOLINTINEANU, O. 466. DLRLC
  • 3. tranzitiv figurat A emoționa puternic. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Apariția tatei în mijlocul nostru ne-a zguduit mai mult ca în ziua revederii din gară. Era de nerecunoscut. SAHIA, N. 59. DLRLC
    • format_quote De o sensibilitate exagerată, orice zgomot o zguduia din cap pînă la picioare. BART, E. 380. DLRLC
  • 4. tranzitiv (Cu privire la obiecte) A mișca încoace și încolo. DLRLC
    sinonime: clătina
    • format_quote Înălțară steaua sub candelă, o zguduiră încet, și clopoțelul sună ușor. SADOVEANU, O. VII 344. DLRLC
    • format_quote Mi-am înfipt amîndouă mîinile în vergeaua din mijloc (de la fereastră) ș-am încercat s-o zgudui. DELAVRANCEA, la TDRG. DLRLC
  • 5. reflexiv (Despre pământ) A se afla în seism; a se cutremura. NODEX
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.