2 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZGORNÍ vb. IV v. scorni.

ZGORNÍ, zgornesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A scoate un vînat din culcuș; a stîrni. Vînătorii... îi zgornesc [pe vulturi] de prin cuiburi cu strigări și cu zgomote. GORJAN, H. II 22.

ZGORNÍ, zgornesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A scoate un vânat din culcuș; a stârni.

SCORNÍ, scornesc, vb. IV. 1. Tranz. A plăsmui, a inventa. ♦ A născoci ceva cu intenția de a induce în eroare; a ticlui, a urzi. 2. Refl. A se isca, a se ivi, a se porni, a se declanșa, a se stârni, a se dezlănțui. 3. Tranz. (Pop.) A face să iasă din adăpost; a stârni, a urni. [Var.: (reg.) zgorní vb. IV] – Din bg. skorna, ucr. skornjaty.

scorni [At: CORESI, ap. DHLR, II, 474 / V: (reg) zgo~ / Pzi: ~nesc / E: bg скорна] 1-2 vtr (Înv) A (se) scula (2-3). 3 vt (Îvp; c. i. animale sau, pex, oameni) A scormoni (14). 4 vr (Îvr; d. oameni) A se ivi. 5 vt (Îrg; c. i. stări sufletești, acțiuni, evenimente etc.) A provoca. 6 vt (Îrg) A stârni. 7 vr (Îrg; d. elemente ale naturii) A se isca. 8 vt A crea ceva (inedit) Si: a inventa, a născoci (1), a plăsmui (1). 9 vt (Nob) A obține. 10 vt (Înv; c. i. legi, dispoziții, impozite) A institui. 11 vt (C. i. lucruri inexistente în realitatea curentă) A crea din imaginație (cu intenții rele) și a prezenta ca fiind drept adevărate Si: a inventa, a născoci, a plăsmui1, (reg) a scornoci. 12 vt (Reg) A investiga. 13-14 vi (Reg) A scormoni (1-2). 15 vi (Reg) A râcâi1 (1).

SCORNÍ, scornesc, vb. IV. 1. Tranz. A plăsmui, a inventa; a concepe, a crea. 2. Tranz. A lansa (cu rea-credință) o minciună, un zvon (pentru a înșela); a urzi, a ticlui. 3. Refl. A se isca, a se ivi, a se porni, a se declanșa, a se stârni, a se dezlănțui. 4. Tranz. (Pop.) A face să se miște din locul unde se află, să iasă din adăpost; a stârni, a urni. [Var.: (reg.) zgorní vb. IV] – Din bg. skorna, ucr. skornjaty.

SCORNÍ, scornesc, vb. IV. 1. Tranz. A plăsmui, a născoci, a inventa. Aceștia de mult scorniseră vorba potrivită pentru asemenea împrejurări despre schimbarea domnilor și bucuria nebunilor. SADOVEANU, N. P. 5. Cei buni n-au vreme de gîndit La moarte și la tînguit, Căci plînsu-i de nebuni scornit Și de femei! COȘBUC, P. I 151. Trebuia neapărat un nume de meșter mare pentru cel care va fi clădit biserica de la Argeș... Atunci poporul l-a scornit. ODOBESCU, S. II 506. Cine-a scornit doina, Arsă i-a fost inima, Ca și mie acuma. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 211. 2. Tranz. A născoci cu rea-credință, cu intenția de a induce în eroare; a urzi, a combina în mod insidios, a ticlui. Mi-a răspuns că... în logofăt are nădejdea, nu în noi, desculții, care nu știm ce să mai scornim ca să-l sărăcim. STANCU, D. 104. Bujor spune minciuni; trei zile și trei nopți el nu ar sfîrși. Cînd n-o știe de la altul, o scornește de la sine. SLAVICI, N. I 45. La grea nevoie m-a băgat iar spînul. Amu a scornit alta: cică să-i aduc pe fata Împăratului Roș, de unde-oi ști. CREANGĂ, O. A. 243. ◊ Refl. pas. Fel de fel de vorbe se scorniră pe seama celor două dușmance. Ba că s-au bătut, ba că și-au omorît pisicile și și-au mîncat una alteia găinile, și cîte și mai cîte. STĂNOIU, C. I 214. 3. Refl. A se isca, a se porni, a se dezlănțui, a se stîrni. Îi venise într-o zi la ureche că Marioara ar fi primit la bîlciul din Tufeni o brățară... din partea lui Mișu al arendașului și din vestea asta s-a scornit tot răul. SANDU-ALDEA, D. N. 168. Se scorni în văzduh un vînt cumplit, care mlădia crăcile dafinului. POPESCU, B. II 43. Scornindu-se atunci o ceartă între amîndouă muierile, mama Demetra se supără foarte și se porni cu mare urgie asupra lui Keleu. ODOBESCU, S. III 283. 4. Tranz. A face să iasă din adăpost; a stîrni. La vînat că mi-am ieșit, Ciutalină mi-am scornit, Ciutalină mi-am gonit, Din cîmpul Solotrului Pînă-n malul Oltului. TEODORESCU, P. P. 69. ◊ Fig. Pui niște întrebări... De unde le mai scornești, Marine? BARANGA, I 187. De unde ai mai scornit asemenea minciuni? SADOVEANU, O. VIII 147. Aci nu se ridică zgomot scornind gîndiri. VĂCĂRESCU, P. 163. ♦ Fig. A tulbura. Auzind și el de fata cea frumoasă... l-au scornit nu-ș ce la inimă. SBIERA, P. 141.

A SE SCORNÍ pers. 3 se ~éște intranz. rar (despre fenomene ale naturii) A începe brusc și cu violență; a se stârni; a se dezlănțui; a se declanșa. Viscolul s-a ~it către seară. /<bulg. skorna

A SCORNÍ ~ésc tranz. 1) (vorbe, zvonuri, minciuni) A plăsmui, punând în circulație cu rea-voință. 2) înv. A descoperi prin muncă creatoare; a născoci; a inventa; a izvodi. /<bulg. skorna

scornì v. 1. a sgorni: a scorni vânatul; 2. a provoca: a se scorni o furtună; 3. fig. a născoci, a plăsmui: a scorni o minciună. [Primitiv termen vânătoresc: a chema cu cornul câinii la vânat («la vânat că mi-am ieșit, ciutalina mi-am scornit», POP.), de unde, printr’o evoluțiune analogă cu sbuciumà, a pune în mișcare, a turbura (vorbind de vânturi sau vijelii) și, sub raportul intelectual, a inventa (cf. născocì)].

sgornì v. a alunga vânatul, a-l goni din culcuș: sgornește câinii din turmă. [V. scornì].

scornésc v. tr. (d. corn, adică „sun din corn ca să speriĭ vînatu, și decĭ să-l fac să ĭasă la iveală”, ca și zbucĭum din bucium; it. cornare, fr. corner. D. rom. vine bg. korny și skornuvam, rut. skornĭati, id.). Stîrnesc, fac să ĭasă ca să scape: a scorni vînatu. Născocesc, inventez (o minciună, o lege, o modă, o mașină). V. refl. A se stârni (o vorbă, o furtună). – În vest zgornesc (infl. poate de izgonesc), scornesc, scot din culcuș, alung, strig, chem de pe unde era ascuns: șĭ-a zgornit surorile, a adus pisica și s’a pus la pîndă (VR. 1911, 4, 10). Și zgurnesc (Cp. cu Dac. 2, 631 și 3, 657).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scorní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scornésc, imperf. 3 sg. scorneá; conj. prez. 3 să scorneáscă

scorní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scornésc, imperf. 3 sg. scorneá; conj. prez. 3 sg. și pl. scorneáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZGORNÍ vb. v. alunga, depărta, goni, hăitui, izgoni, îndepărta, scorni, stârni.

arată toate definițiile

Intrare: zgorni
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zgorni
  • zgornire
  • zgornit
  • zgornitu‑
  • zgornind
  • zgornindu‑
singular plural
  • zgornește
  • zgorniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zgornesc
(să)
  • zgornesc
  • zgorneam
  • zgornii
  • zgornisem
a II-a (tu)
  • zgornești
(să)
  • zgornești
  • zgorneai
  • zgorniși
  • zgorniseși
a III-a (el, ea)
  • zgornește
(să)
  • zgornească
  • zgornea
  • zgorni
  • zgornise
plural I (noi)
  • zgornim
(să)
  • zgornim
  • zgorneam
  • zgornirăm
  • zgorniserăm
  • zgornisem
a II-a (voi)
  • zgorniți
(să)
  • zgorniți
  • zgorneați
  • zgornirăți
  • zgorniserăți
  • zgorniseți
a III-a (ei, ele)
  • zgornesc
(să)
  • zgornească
  • zgorneau
  • zgorni
  • zgorniseră
Intrare: scorni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scorni
  • scornire
  • scornit
  • scornitu‑
  • scornind
  • scornindu‑
singular plural
  • scornește
  • scorniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scornesc
(să)
  • scornesc
  • scorneam
  • scornii
  • scornisem
a II-a (tu)
  • scornești
(să)
  • scornești
  • scorneai
  • scorniși
  • scorniseși
a III-a (el, ea)
  • scornește
(să)
  • scornească
  • scornea
  • scorni
  • scornise
plural I (noi)
  • scornim
(să)
  • scornim
  • scorneam
  • scornirăm
  • scorniserăm
  • scornisem
a II-a (voi)
  • scorniți
(să)
  • scorniți
  • scorneați
  • scornirăți
  • scorniserăți
  • scorniseți
a III-a (ei, ele)
  • scornesc
(să)
  • scornească
  • scorneau
  • scorni
  • scorniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zgurni
  • zgurnire
  • zgurnit
  • zgurnitu‑
  • zgurnind
  • zgurnindu‑
singular plural
  • zgurnește
  • zgurniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zgurnesc
(să)
  • zgurnesc
  • zgurneam
  • zgurnii
  • zgurnisem
a II-a (tu)
  • zgurnești
(să)
  • zgurnești
  • zgurneai
  • zgurniși
  • zgurniseși
a III-a (el, ea)
  • zgurnește
(să)
  • zgurnească
  • zgurnea
  • zgurni
  • zgurnise
plural I (noi)
  • zgurnim
(să)
  • zgurnim
  • zgurneam
  • zgurnirăm
  • zgurniserăm
  • zgurnisem
a II-a (voi)
  • zgurniți
(să)
  • zgurniți
  • zgurneați
  • zgurnirăți
  • zgurniserăți
  • zgurniseți
a III-a (ei, ele)
  • zgurnesc
(să)
  • zgurnească
  • zgurneau
  • zgurni
  • zgurniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zgorni
  • zgornire
  • zgornit
  • zgornitu‑
  • zgornind
  • zgornindu‑
singular plural
  • zgornește
  • zgorniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zgornesc
(să)
  • zgornesc
  • zgorneam
  • zgornii
  • zgornisem
a II-a (tu)
  • zgornești
(să)
  • zgornești
  • zgorneai
  • zgorniși
  • zgorniseși
a III-a (el, ea)
  • zgornește
(să)
  • zgornească
  • zgornea
  • zgorni
  • zgornise
plural I (noi)
  • zgornim
(să)
  • zgornim
  • zgorneam
  • zgornirăm
  • zgorniserăm
  • zgornisem
a II-a (voi)
  • zgorniți
(să)
  • zgorniți
  • zgorneați
  • zgornirăți
  • zgorniserăți
  • zgorniseți
a III-a (ei, ele)
  • zgornesc
(să)
  • zgornească
  • zgorneau
  • zgorni
  • zgorniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zgorni

etimologie:

scorni zgurni zgorni

  • exemple
    • Aceștia de mult scorniseră vorba potrivită pentru asemenea împrejurări despre schimbarea domnilor și bucuria nebunilor. SADOVEANU, N. P. 5.
      surse: DLRLC
    • Cei buni n-au vreme de gîndit La moarte și la tînguit, Căci plînsu-i de nebuni scornit Și de femei! COȘBUC, P. I 151.
      surse: DLRLC
    • Trebuia neapărat un nume de meșter mare pentru cel care va fi clădit biserica de la Argeș... Atunci poporul l-a scornit. ODOBESCU, S. II 506.
      surse: DLRLC
    • Cine-a scornit doina, Arsă i-a fost inima, Ca și mie acuma. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 211.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A născoci ceva cu intenția de a induce în eroare.
      exemple
      • Mi-a răspuns că... în logofăt are nădejdea, nu în noi, desculții, care nu știm ce să mai scornim ca să-l sărăcim. STANCU, D. 104.
        surse: DLRLC
      • Bujor spune minciuni; trei zile și trei nopți el nu ar sfîrși. Cînd n-o știe de la altul, o scornește de la sine. SLAVICI, N. I 45.
      • La grea nevoie m-a băgat iar spînul. Amu a scornit alta: cică să-i aduc pe fata Împăratului Roș, de unde-oi ști. CREANGĂ, O. A. 243.
      • reflexiv pasiv Fel de fel de vorbe se scorniră pe seama celor două dușmance. Ba că s-au bătut, ba că și-au omorît pisicile și și-au mîncat una alteia găinile, și cîte și mai cîte. STĂNOIU, C. I 214.
  • 2. reflexiv A se isca, a se ivi, a se porni, a se declanșa, a se stârni, a se dezlănțui.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Îi venise într-o zi la ureche că Marioara ar fi primit la bîlciul din Tufeni o brățară... din partea lui Mișu al arendașului și din vestea asta s-a scornit tot răul. SANDU-ALDEA, D. N. 168.
      surse: DLRLC
    • Se scorni în văzduh un vînt cumplit, care mlădia crăcile dafinului. POPESCU, B. II 43.
      surse: DLRLC
    • Scornindu-se atunci o ceartă între amîndouă muierile, mama Demetra se supără foarte și se porni cu mare urgie asupra lui Keleu. ODOBESCU, S. III 283.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv popular A face să iasă din adăpost.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: stârni urni attach_file 4 exemple
    exemple
    • La vînat că mi-am ieșit, Ciutalină mi-am scornit, Ciutalină mi-am gonit, Din cîmpul Solotrului Pînă-n malul Oltului. TEODORESCU, P. P. 69.
      surse: DLRLC
    • figurat Pui niște întrebări... De unde le mai scornești, Marine? BARANGA, I 187.
      surse: DLRLC
    • figurat De unde ai mai scornit asemenea minciuni? SADOVEANU, O. VIII 147.
      surse: DLRLC
    • figurat Aci nu se ridică zgomot scornind gîndiri. VĂCĂRESCU, P. 163.
      surse: DLRLC

etimologie: