25 de definiții pentru zgomot gomăt gomot (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZGÓMOT, zgomote, s. n. 1. Sunet supărător sau amestec de sunete discordante, puternice, nocive. ♦ Gălăgie, vacarm; vuiet, tumult. ◊ Expr. A face zgomot = a produce senzație, a face vâlvă. 2. (În sintagmele) Zgomot de fond = perturbație sonoră (de mică intensitate) care apare în orice mediu de transmisie a semnalelor. Zgomot alb = zgomot de bandă largă, folosit în măsurători electroacustice, caracterizat prin energie egală pe lățime de bandă constantă. Zgomot colorat = zgomot de bandă largă, folosit în măsurători electroacustice, caracterizat printr-un spectru continuu și uniform într-un domeniu de frecvențe specificat. Zgomot roz = zgomot de bandă largă, folosit în măsurători electroacustice, caracterizat prin energie constantă pe octavă. – Din sb. glomot.

zgomot sn [At: NEAGOE, ÎNV. 24/19 / V: (reg) zgom / S și: (înv) sg~ / Pl: ~e / E: z- + gomot] 1 Perturbație de natură acustică caracterizată prin vibrații care variază, în frecvență și în intensitate, în mod aleatoriu Si: răsunet (1), (îrg) sunet (1), (reg) zopot (1), zopoteală (1). 2 (Îs) ~ de fond Perturbație sonoră (de mică intensitate) care apare în orice mediu de transmisie a semnalelor. 3 (Îas) Ansamblu de zgomote (1) care se suprapun unui dialog. 4 (Îs) ~ alb Zgomot de bandă largă folosit în măsurători electroacustice, caracterizat prin energie egală pe lățime de bandă constantă. 5 (Îs) ~ colorat Zgomot de bandă largă folosit în măsurători electroacustice, caracterizat printr-un spectru continuu și uniform într-un domeniu de frecvențe specificat. 6 (Îs) ~ roz Zgomot de bandă largă folosit în măsurători electroacustice, caracterizat prin energie constantă pe octavă. 7 (Med) Sunet emis de anumite organe interne, a cărui modificare denotă o stare patologică. 8 Amestec confuz de glasuri, de sunete (puternice) Si: balamuc (5), gălăgie (1), hărmălaie (1), larmă, tărăboi, tevatură, tumult1 (1), vacarm, vuiet, zarvă (1), (liv) turbulență (1), (rar) larmăt, strigare (1), (îvp) toi3 (1), (pfm) chiloman, zuzet (5), (îvp) zurba (5), (înv) calabalâc (2), dandana (1), dănănaie (4), dăndănaie (2), gâlceavă (2), (reg) haraiman (2), hărhălaie (1), holcă (1), lolotă, toiet, toloboată (1), tololoi1 (1), zarvăt (1), zarvură (1), (rar) zbornă, (îvr) zgomotire (2), zuculeală, (fam) tămbălău, (arg) năsulie. 9 (Pex) Scandal. 10 (Fig) Impresie puternică pe care o produce un lucru, un fapt, un eveniment etc. asupra oamenilor Si: răsunet, vâlvă. 11 (Îlav) Fără (mult) ~ Fără să se facă remarcat Si: discret (2). 12 (Îs) A face ~ A produce senzație. 13 (Reg; îf zgom) Strigăt. 14 (Pex) Faimă (4). 15 (Cdp fr bruit) Veste recentă (și interesantă) Si: noutate, știre. 16 (Rar) Nuvelă (1).

zgomot s.n. 1 Sunet sau amestec de sunete discordante, puternice, care impresionează în mod neplăcut auzul. Ieși repede și trînti ușa cu zgomot (D. ZAMF.). 2 (telec.) Zgomot de fond = a) perturbație sonoră (de mică intensitate) care apare în orice mediu de transmitere a semnalelor; b) ansamblu de zgomote care se suprapun unui dialog. Zgomot alb = zgomot de bandă largă, folosit în măsurători electroacustice, caracterizat printr-un spectru continuu și uniform într-un domeniu de frecvențe specificat. Zgomot roz = zgomot de bandă largă, folosit în măsurători electroacustice, caracterizat prin energie constantă pe octavă. Zgomot colorat = zgomot de bandă largă, folosit în măsurători electroacustice, caracterizat printr-un spectru continuu și uniform într-un domeniu de frecvențe specificat. Generator de zgomot v. generator. ♦ (med) Sunet emis de anumite organe interne, a cărui modificare denotă o stare patologică. Zgomotul inimii. 3 Amestec confuz de glasuri, de sunete (puternice). Odaia se umplu de zgomot de voci (E. BAR.). ♦ Ext. Scandal; gălăgie, vacarm; vuiet, tumult. Zgomotul serenadelor și serbărilor deșteptă atențiunea vecinilor (FIL.). ◊ Expr. A face zgomot = a produce senzație, a face vîlvă. 4 Fig. Impresie puternică pe care o produce un lucru, un fapt, un eveniment etc. asupra oamenilor; răsunet. Știi pentru ce Lamartine a făcut atîta zgomot în Franța ca poet? (BOL.). ◊ Loc.adv. Fără (mult) zgomot = fară să se facă remarcat; în mod discret. 5 (calc după fr. "bruit') Veste recentă (și interesantă); noutate. Îi făcu cunoscut zgomotul răspîndit de curier în oraș (BĂLC.). • scris și sgomot. pl. -e. /z- + gomot; cf. fr. bruit.

ZGÓMOT, zgomote, s. n. 1. Sunet sau amestec de sunete discordante, puternice, care impresionează în mod neplăcut auzul. ♦ Gălăgie, vacarm; vuiet, tumult. ◊ Expr. A face zgomot = a produce senzație, a face vâlvă. 2. (În sintagmele) Zgomot de fond = perturbație sonoră (de mică intensitate) care apare în orice mediu de transmisie a semnalelor. Zgomot alb = zgomot de bandă largă, folosit în măsurători electroacustice, caracterizat prin energie egală pe lățime de bandă constantă. Zgomot colorat = zgomot de bandă largă, folosit în măsurători electroacustice, caracterizat printr-un spectru continuu și uniform într-un domeniu de frecvențe specificat. Zgomot roz = zgomot de bandă largă, folosit în măsurători electroacustice, caracterizat prin energie constantă pe octavă. – Din scr. glomot.

ZGÓMOT, zgomote, s. n. 1. Sunet sau amestec de sunete puternice (și confuze), lipsite de armonie, discordante. Abajurul se sparse aproape fără zgomot. DUMITRIU, N. 66. Trenul, pornit mai repede, făcea un zgomot asurzitor. SADOVEANU, O. VI 264. Sub muta stelelor domnie, Cu zgomot porțile se-nchid. VLAHUȚĂ, O. A. I 29. Dar ce zgomot se aude? Bîzîit ca de albine? EMINESCU, O. I 87. (Metaforic) Cîtă vreme au ținut luptele cele mari pentru independență, zgomotul armelor împiedică pe romîni ca să-și scrie analele. BĂLCESCU, O. I 61. ♦ Sunet puțin intens, slab, abia deslușit. Văraticul rămîne în urmă, cu ușoare zgomote care pătrund limpede în cîmpie prin tăcerea amurgului. SADOVEANU O. VII 217. Dar din ce în ce s-alină Toate zgomotele-n sat. COȘBUC, P. I 48. 2. Gălăgie, larmă; vacarm, vuiet, tumult. Plaja e plină de zgomot asurzitor. RALEA, O. 21. Ascultau cum se pierdea, puțin cîte puțin, zgomotul alaiului care se depărta. BUJOR, S. 36. Codrul clocoti de zgomot și de arme și de bucium. EMINESCU, O. 1147. Zgomotul gloatei ne curmă vorba. NEGRUZZI, S. I 41. ◊ Fig. Plăcut, plăcut e ceasul de griji nentunecat, Și dulce este viața ce curge lin, departe De-al omenirei zgomot, de-a ei fumuri deșarte! ALECSANDRI, P. I 132. ◊ Expr. A face zgomot = a face vîlvă, a produce senzație; a avea faimă, a se bucura de renume, de succes. Drama lui Caragiale «Năpasta» a avut darul să ațîțe un șir întreg de opiniuni diferite, de critici ce au făcut zgomot. GHEREA, ST. CR. II 237. Noi avem în veacul nostru acel soi ciudat de barzi Care-ncearcă prin poeme să devie cumularzi, Închinînd ale lor versuri la puternici, la cucoane, Sînt cîntați în cafenele și fac zgomot în saloane. EMINESCU, O. 1137. Știi pentru ce Lamartine a făcut atîta zgomot în Franța ca poet? BOLINTINEANU, O. 444.

ZGÓMOT, zgomote, s. n. Sunet sau amestec de sunete discordante, puternice, neplăcute. ♦ Gălăgie, vacarm; vuiet, tumult. ◊ Expr. A face zgomot = a produce senzație, a face vâlvă. ♦ Sunet puțin intens, răsunet. – Sb. glomot.

ZGÓMOT ~e n. Sunet sau amestec de sunete puternice, nearmonioase, recepționate ca ceva neplăcut, supărător. ◊ A face ~ a face vâlvă; a stârni interesul. /< sb. glomot

zgómot (Munt.) și gómot (Mold. Serbia) n., pl. e (nsl. gomot, sîrb. glomot, zgomot. V. gomotesc, gălămoz, gomon). Huĭet, sunet produs de lovirea (mișcarea) lucrurilor saŭ de vocĭ dezordonate: zgomotu valurilor, furtuniĭ, dărămăriĭ. Vorbă, vociferare, tărăboĭ, gălăgie, țipete: copiiĭ fac zgomot. Fig. (după fr. bruit). Zvon: a da atențiune tuturor zgomotelor. Sensațiune: vestea a produs zgomot. – La Beld. (1004, 1610, 1904, 1910 și 3224) gomot. La Dos. și scomot. V. freamăt.

sgomot n. 1. sunet confuz, strigăt tare; 2. știre ce circulă în public; 3. fig. sensațiune: opera făcu mare sgomot. [Serb. GOMOT].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zgómot s. n., pl. zgómote

zgómot s. n., pl. zgómote


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZGÓMOT s. v. senzație, vâlvă.

ZGÓMOT s. 1. (înv. și reg.) sunet. (~ de frână.) 2. freamăt, gălăgie, larmă, tumult, vuiet. (Ce ~ se aude?) 3. v. balamuc.

ZGOMOT s. 1. (înv. și reg.) sunet, (reg.) șteamăt. (~ de frînă.) 2. freamăt, gălăgie, larmă, tumult, vuiet. (Ce ~ se aude?) 3. balamuc, gălăgie, hărmălaie, huiet, larmă, scandal, tămbălău, tărăboi, tevatură, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, (rar) larmăt, (astăzi rar) strigare, (pop. și fam.) chiloman, (înv. și reg.) toi, (reg.) haraiman, hălălaie, hărhălaie, toiet, toloboată, tololoi, (Mold., Bucov. și Transilv.) holcă, (Transilv.) lolotă, (înv.) calabalîc, dandana, dănănaie, dăndănaie, gîlceavă, (fig.) țigănie, (arg.) năsulie. (Era un ~ de nedescris.)

arată toate definițiile

Intrare: zgomot
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zgomot
  • zgomotul
  • zgomotu‑
plural
  • zgomote
  • zgomotele
genitiv-dativ singular
  • zgomot
  • zgomotului
plural
  • zgomote
  • zgomotelor
vocativ singular
plural
gomăt
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gomot
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zgomot gomăt gomot

  • 1. Sunet supărător sau amestec de sunete discordante, puternice, nocive.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX 5 exemple
    exemple
    • Abajurul se sparse aproape fără zgomot. DUMITRIU, N. 66.
      surse: DLRLC
    • Trenul, pornit mai repede, făcea un zgomot asurzitor. SADOVEANU, O. VI 264.
      surse: DLRLC
    • Sub muta stelelor domnie, Cu zgomot porțile se-nchid. VLAHUȚĂ, O. A. I 29.
      surse: DLRLC
    • Dar ce zgomot se aude? Bîzîit ca de albine? EMINESCU, O. I 87.
      surse: DLRLC
    • metaforic Cîtă vreme au ținut luptele cele mari pentru independență, zgomotul armelor împiedică pe romîni ca să-și scrie analele. BĂLCESCU, O. I 61.
      surse: DLRLC
    • exemple
      • Plaja e plină de zgomot asurzitor. RALEA, O. 21.
        surse: DLRLC
      • Ascultau cum se pierdea, puțin cîte puțin, zgomotul alaiului care se depărta. BUJOR, S. 36.
        surse: DLRLC
      • Codrul clocoti de zgomot și de arme și de bucium. EMINESCU, O. 1147.
        surse: DLRLC
      • Zgomotul gloatei ne curmă vorba. NEGRUZZI, S. I 41.
        surse: DLRLC
      • figurat Plăcut, plăcut e ceasul de griji nentunecat, Și dulce este viața ce curge lin, departe De-al omenirei zgomot, de-a ei fumuri deșarte! ALECSANDRI, P. I 132.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie A face zgomot = a produce senzație, a face vâlvă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: senzație vâlvă 3 exemple
      exemple
      • Drama lui Caragiale «Năpasta» a avut darul să ațîțe un șir întreg de opiniuni diferite, de critici ce au făcut zgomot. GHEREA, ST. CR. II 237.
        surse: DLRLC
      • Noi avem în veacul nostru acel soi ciudat de barzi Care-ncearcă prin poeme să devie cumularzi, Închinînd ale lor versuri la puternici, la cucoane, Sînt cîntați în cafenele și fac zgomot în saloane. EMINESCU, O. 1137.
        surse: DLRLC
      • Știi pentru ce Lamartine a făcut atîta zgomot în Franța ca poet? BOLINTINEANU, O. 444.
        surse: DLRLC
    • 1.3. Sunet puțin intens, slab, abia deslușit.
      surse: DLRLC DLRM sinonime: răsunet 2 exemple
      exemple
      • Văraticul rămîne în urmă, cu ușoare zgomote care pătrund limpede în cîmpie prin tăcerea amurgului. SADOVEANU O. VII 217.
        surse: DLRLC
      • Dar din ce în ce s-alină Toate zgomotele-n sat. COȘBUC, P. I 48.
        surse: DLRLC
    • 1.4. (în) sintagmă Zgomot de fond = perturbație sonoră (de mică intensitate) care apare în orice mediu de transmisie a semnalelor.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.5. (în) sintagmă Zgomot alb = zgomot de bandă largă, folosit în măsurători electroacustice, caracterizat prin energie egală pe lățime de bandă constantă.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.6. (în) sintagmă Zgomot colorat = zgomot de bandă largă, folosit în măsurători electroacustice, caracterizat printr-un spectru continuu și uniform într-un domeniu de frecvențe specificat.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.7. (în) sintagmă Zgomot roz = zgomot de bandă largă, folosit în măsurători electroacustice, caracterizat prin energie constantă pe octavă.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: