2 intrări

40 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZBORȘÍT, -Ă, zborșiți, -te, adj. 1. (Reg. și fam.; despre oameni) înfuriat, înverșunat; furios, mânios. 2. (Despre păr, pene) Zbârlit, ciufulit. 3. (Despre unele alimente) Alterat, acrit. – V. zborși.

zborșit2, ~ă a [At: TDRG / V: (reg) ~rjit / S și: sborșit / Pl: ~iți, ~e / E: zborși2] 1 (Reg; d. păr, pene, blană etc.) Zbârlit2 (1). 2 (Fig; d. persoane) Supărat. 3 (Reg; d. alimente) Stricat (2).

zborșit1, ~ă a [At: RESMERIȚĂ, D. / S și: sborșit / Pl: ~iți, ~e / E: zborși1] (Reg; mai ales în Mol; d. alimente, mai ales d. lapte) Alterat prin înăcrire (excesivă) Si: zborșire (1).

zborșit2, -ă adj. (despre unele alimente, mai ales despre lapte) Care este alterat, acrit. • pl. -ți, -te. /v. zborși2.

zborșit1, -ă adj. 1 (despre oameni) Care este înfuriat, înverșunat; furios, mînios. Înapoi, măgarule, țipă zborșit Cristea (SADOV.). 2 (despre păr, pene) Care este zbîrlit, ciufulit. Tata, cu capul zborșit, se uita în grădină (CAM.). • pl. -ți, – te. /v. zborși1.

ZBORȘÍT, -Ă, zborșiți, -te, adj. 1. (Despre oameni) Înfuriat, înverșunat; furios, mânios. 2. (Despre păr, pene) Zbârlit, ciufulit. 3. (Despre unele alimente) Alterat, acrit. – V. zborși.

ZBORȘÍT, -Ă, zborșiți, -te, adj. 1. (Despre oameni) înfuriat, înverșunat; (în legătură cu verbe de declarație) aspru, răstit. Dar cine ești tu, zise Ivan cam zborșit, de te lauzi că știi toate? CREANGĂ, P. 299. Apoi, de ce ești zborșit? NEGRUZZI, S. III 7. ◊ (Adverbial) Înapoi, măgarule, țipă zborșit Cristea, adăogind poruncii înjurături spurcate. SADOVEANU, M. C. 208. 2. (Despre păr, pene; p. ext. despre oameni, animale) Zbîrlit, ciufulit. Femei zborșite, copii în căme- șuici rupte, bătrini cu bărbi încîlcite, tremurînd ca varga, se îndesau unii într-alții. CAMILAR, N. I 86. Găinile... stau zborșite, fac mișcări încete și, după 2-3 zile de suferinți, pier. ȘEZ. III 203.

ZBORȘÍT, -Ă, zborșiți, -te, adj. 1. Înfuriat, înverșunat. 2. Zbîrlit, ciufulit. 3. Alterat, acrit. – V. zborși.

ZBORȘÍ, zborșesc, vb. IV. 1. (Reg. și fam.) Refl. (Despre oameni) A lua o atitudine amenințătoare, a deveni furios; a se mânia, a se înfuria; a țipa, a se răsti la cineva. 2. Tranz. (Despre păsări, animale) A-și înfoia, a-și zbârli penele, părul. ♦ A ciufuli părul unei persoane. 3. Refl. (Despre unele alimente) A începe să fermenteze, să se altereze, căpătând un aspect și un gust neplăcut, specific; a se acri, a se strica. Smântână s-a zborșit.Fig. (Fam.) A se da peste cap, a se strica. Planul de excursie s-a zborșit. – Et. nec. Cf. borși.

borșít, ~ă a [At: M. I. CARAGIALE, C. 133 / Pl: ~iți, ~e / E: borși] 1 Care s-a acrit (ca borșul). 2 (Fig) Trecut. 3 (Fam; fig) Supărat. 4 (Fam) Stricat.

zborși2 [At: CIHAC, II, 484 / S și: sb~ / Pzi: esc / E: ns cf zbârli] 1 vr (Reg; d. animale sau păsări) A se zbârli (2). 2 vt (D. oameni; c. i. părul capului) A ciufuli (1). 3 vr (Fam; d. persoane) A se înfuria. 4 vr (Fam; d. persoane) A se răsti1. 5 vr (Fam; d. planuri, proiecte etc.) A se strica.

zborși1 vr [At: RESMERIȚĂ, D. / S și: sb~ / Pzi: 3 ește / E: z- + borși] (Reg; d. unele alimente, mai ales d. lapte) A se altera prin înăcrire (excesivă).

borși vb. IV. refl. 1 (despre mîncări, fructe etc.) A se acri (ca borșul), a fermenta. S-a borșit laptele în oală. ♦ A se altera (înăcrindu-se). Ghiveciul de cartofi s-a borșit. ♦ Ext. A se descompune. Aoleu! Zise celălalt soldat, apucîndu-se de nas, al dracului s-a borșit (cadavrul) (D. ZAMF.). 2 Fig. (despre oameni) A se supăra; a striga la cineva; a se zborși. 3 Fig. (despre vreme) A se schimba în rău. Mai adineaori vremea părea frumoasă. Văz că se borși (SADOV.). • prez.ind. -esc. /borș + -i.

borșit, -ă adj. (fam.) Care s-a acrit (ca borșul). ♦ Care s-a stricat, fiind acru ca borșul; fermentat. Mîncare borșită. • pl. -ți, -te. /v. borși.

zborși vb. IV. refl. (reg.; despre unele alimente, mai ales despre lapte) A se altera prin înăcrire (excesivă). • prez.ind. pers. 3 -ește. /z- + borși.

zborși'1 vb. IV. 1 refl. (fam.; despre oameni) A deveni furios, amenințător; a manifesta agresivitate. Cînd îi pomenea cineva de Ana, se zborșea și fulgera (REBR.). ♦ A țipa, a striga, a se răsti la cineva. Se zborșise la cei care făceau gălăgie (CA. PETR.). ♦ (fam.; despre planuri, proiecte) A se strica. 2 tr. (despre păsări, animale) A-și înfoia, a-și zbîrli penele, părul. Curcanul își zborșește penele. 3 tr. (compl. indică părul capului) A ciufuli. • prez.ind. -esc. /cf. zbîrli.

ZBORȘÍ, zborșesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre oameni) A lua o atitudine amenințătoare, a deveni furios; a se mânia, a se înfuria; a țipa, a se răsti la cineva. 2. Tranz. (Despre păsări, animale) A-și înfoia, a-și zbârli penele, părul. ♦ A ciufuli părul unei persoane. 3. Refl. (Despre unele alimente) A începe să fermenteze, să se altereze, căpătând un aspect și un gust neplăcut, specific; a se acri, a se strica. Smântâna s-a zborșit.Fig. (Fam.) A se da peste cap, a se strica. Planul de excursie s-a zborșit.Et. nec. Cf. borși.

ZBORȘÍ, zborșesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre oameni și despre animale) A se răsti la cineva luînd o atitudine amenințătoare; a se înfuria. Ceaușul urît și chior o amenința cu gîrbaciul zborșindu-se la ea. CAMIL PETRESCU, O. I 277. Nu m-ai tocmit tu? se zborși... presimțind că va rămîne neplătit. REBREANU, I. 38. Are să se cam zborșească giupînu Arvinte, d-apoi n-am ce-i face. ALECSANDRI, T. 833. 2. Tranz. (Despre pasări) A-și înfoia penele; (despre animale) a-și zbirii părul. Cum... se sparie, îndată începe... a-și zborși penele de pe cap, că o buhă. MARIAN, O. I 89. ◊ Refl. Mița se zborșește la cine. ȘEZ. V 173. ♦ A ciufuli părul cuiva. Vătăjițele... zborșesc părul [miresei] și o strîmbă. MARIAN, NU. 705. 3. Refl. (Despre anumite materii expuse unui proces de fermentare) A începe să se altereze, căpătînd un aspect și un gust neplăcut, specific. Smîntîna se zborșește. – Variantă: (3) borșí vb. IV.

ZBORȘÍ, zborșesc, vb. IV. 1. Refl. A lua o atitudine amenințătoare, a deveni furios; a se răsti la cineva. 2. Tranz. (Despre păsări, animale) A-și înfoia, a-și zbîrli penele, părul. ♦ A ciufuli părul unei persoane. 3. Refl. (Despre unele alimente) A începe să se altereze, căpătînd un aspect și un gust neplăcut, specific. Smîntîna s-a zborșit.

A SE ZBORȘÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre persoane) A deveni furios; a se înfuria; a se zbârli. 2) (despre unele alimente) v. A SE BORȘI. /Orig. nec.

A ZBORȘÍ ~ésc tranz. 1) (părul sau penele unor animale) A ridica în sus; a face vâlvoi; a zbârli; a ciufuli. 2) (ființe) A supune unei acțiuni de dezordonare a părului sau a penelor; a zbârli; a ciufuli. /Orig. nec.

sborșì v. Mold. 1. a-și sbârli părul: a-și sborși penele depe cap ca o buhă; 2. fig. a se mânia: s’a sborșit țapul AL.; 3. a se răsti. [Derivat dela sborș].

sborșì v. Mold. a se acri: lapte sborșit, cu mai mult zer d’asupra. [Lit. a se acri ca borșul].

sborșit a. și adv. Mold. răstit, indignat: zice cam sborșit CR.

borșésc și (est) zborșésc (mă) v. refl. (b. borș, adică „mă fac țepos”, ca buruĭana din care se făcea borșu odinioară, cu care e rudă, și rus. morščitĭ-sĕa și smorščitĭ-sĕa, a se zborși). Mă zbîrlesc, mă încrunt, mă răstesc, răcnesc furios la cineva: s’a zborșit la copiĭ ca să tacă. Mă fac acru ca borșu, mă stric pin fermentare: smîntîna s’a zborșit.Lapte zborșit, lapte crud prins la căldură.

borșít (vest) și zborșít (est) adj. (din a se borși). Zbîrlit, încruntat, răstit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zborși (a se ~) (reg., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zborșește, imperf. 3 sg. se zborșea; conj. prez. 3 să se zborșească; ger. zborșindu-se

zborșí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zborșésc, imperf. 3 sg. zborșeá; conj. prez. 3 sg. și pl. zborșeáscă; ger. zborșínd

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZBORȘÍT adj. v. ciufulit, deranjat, furios, îndârjit, înfuriat, întărâtat, înverșunat, mâniat, mânios, neîngrijit, pornit, supărat, vâlvoi, zbârlit.

zborșit adj. v. CIUFULIT. DERANJAT. FURIOS. ÎNDÎRJIT. ÎNFURIAT. ÎNTĂRÎTAT. ÎNVERȘUNAT. MÎNIAT. MÎNIOS. NEÎNGRIJIT. PORNIT. SUPĂRAT. VÎLVOI. ZBÎRLIT.

ZBORȘÍ vb. v. ciufuli, înfuria, mânia, răcni, răsti, striga, supăra, țipa, urla, zbiera, zbârli.

zborși vb. v. CIUFULI. ÎNFURIA. MÎNIA. RĂCNI. RĂSTI. STRIGA. SUPĂRA. ȚIPA. URLA. ZBIERA. ZBÎRLI.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZBORȘÍ, zborșésc, vb. IV. ~ (în loc de *zbârși < zbâr sau din magh. borsós = cu spini, spinos)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

zborși, zborșesc v. r. 1. (fig.) a se da peste cap, a se strica 2. a se răsti

Intrare: zborșit
zborșit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zborșit
  • zborșitul
  • zborșitu‑
  • zborși
  • zborșita
plural
  • zborșiți
  • zborșiții
  • zborșite
  • zborșitele
genitiv-dativ singular
  • zborșit
  • zborșitului
  • zborșite
  • zborșitei
plural
  • zborșiți
  • zborșiților
  • zborșite
  • zborșitelor
vocativ singular
plural
Intrare: zborși
verb (VT402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zborși
  • zborșire
  • zborșit
  • zborșitu‑
  • zborșind
  • zborșindu‑
singular plural
  • zborșește
  • zborșiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zborșesc
(să)
  • zborșesc
  • zborșeam
  • zborșii
  • zborșisem
a II-a (tu)
  • zborșești
(să)
  • zborșești
  • zborșeai
  • zborșiși
  • zborșiseși
a III-a (el, ea)
  • zborșește
(să)
  • zborșească
  • zborșea
  • zborși
  • zborșise
plural I (noi)
  • zborșim
(să)
  • zborșim
  • zborșeam
  • zborșirăm
  • zborșiserăm
  • zborșisem
a II-a (voi)
  • zborșiți
(să)
  • zborșiți
  • zborșeați
  • zborșirăți
  • zborșiserăți
  • zborșiseți
a III-a (ei, ele)
  • zborșesc
(să)
  • zborșească
  • zborșeau
  • zborși
  • zborșiseră
verb (V402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • borși
  • borșire
  • borșit
  • borșitu‑
  • borșind
  • borșindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • borșește
(să)
  • borșească
  • borșea
  • borși
  • borșise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • borșesc
(să)
  • borșească
  • borșeau
  • borși
  • borșiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zborșit, zborșiadjectiv

  • 1. regional familiar Despre oameni: furios, mânios, înfuriat, înverșunat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Apoi, de ce ești zborșit? NEGRUZZI, S. III 7. DLRLC
    • 1.1. În legătură cu verbe de declarație: aspru, răstit. DLRLC
      • format_quote Dar cine ești tu, zise Ivan cam zborșit, de te lauzi că știi toate? CREANGĂ, P. 299. DLRLC
      • format_quote (și) adverbial Înapoi, măgarule, țipă zborșit Cristea, adăogind poruncii înjurături spurcate. SADOVEANU, M. C. 208. DLRLC
  • 2. Despre păr, pene: ciufulit, zbârlit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Femei zborșite, copii în cămeșuici rupte, bătrîni cu bărbi încîlcite, tremurînd ca varga, se îndesau unii într-alții. CAMILAR, N. I 86. DLRLC
    • format_quote Găinile... stau zborșite, fac mișcări încete și, după 2-3 zile de suferinți, pier. ȘEZ. III 203. DLRLC
  • 3. Despre unele alimente: acrit, alterat. DEX '09 DEX '98 DLRM
etimologie:
  • vezi zborși DEX '09 DEX '98 DLRM

zborși, zborșescverb

  • 1. regional familiar reflexiv (Despre oameni) A lua o atitudine amenințătoare, a deveni furios; a se mânia, a se înfuria; a se răsti la cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Ceaușul urît și chior o amenința cu gîrbaciul zborșindu-se la ea. CAMIL PETRESCU, O. I 277. DLRLC
    • format_quote Nu m-ai tocmit tu? se zborși... presimțind că va rămîne neplătit. REBREANU, I. 38. DLRLC
    • format_quote Are să se cam zborșească giupînu Arvinte, d-apoi n-am ce-i face. ALECSANDRI, T. 833. DLRLC
  • 2. tranzitiv (Despre păsări, animale) A-și înfoia, a-și zbârli penele, părul. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Cum... se sparie, îndată începe... a-și zborși penele de pe cap, ca o buhă. MARIAN, O. I 89. DLRLC
    • format_quote reflexiv Mîța se zborșește la cîne. ȘEZ. V 173. DLRLC
    • 2.1. A ciufuli părul unei persoane. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Vătăjițele... zborșesc părul [miresei] și o strîmbă. MARIAN, NU. 705. DLRLC
  • 3. reflexiv unipersonal (Despre unele alimente) A începe să fermenteze, să se altereze, căpătând un aspect și un gust neplăcut, specific; a se acri, a se strica. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Smântâna s-a zborșit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 3.1. figurat familiar A se da peste cap, a se strica. DEX '09 DEX '98
      • format_quote Planul de excursie s-a zborșit. DEX '09 DEX '98
  • comentariu Varianta borși se folosește numai pentru sensul (3.). DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.