ZAVERĂ, zavere, s. f. Nume dat Revoluției de la 1821 împotriva stăpânirii turcești (cu ramificație și în Țările Române); p. gener. revoltă, răscoală, răzvrătire. – Din sb., bg. zavera.

zaveră sf [At: (a. 1830) IORGA, S. D. XV, 25 / V: zea~ / Pl: ~re / E: bg завера] 1 (îvp) Mișcarea revoluționară de la 1821 organizată împotriva stăpânirii turcești (cu ramificație și în țările românești). 2 (Pgn) Revoltă (1). 3 (îlav) De când cu ~a De mult. 4 (Fam) Agitație (1). 5 Gălăgie (1).

zaveră s.f. 1 (ist.) Nume dat răscoalei eteriștilor din anul 1821 (cu ramificație și în Țările Române), condusă de Al. Ipsilanti, împotriva stăpînirii turcești. Pe acest deal, Smarandă, am fugit în vremea zaverei... de frica unei cete de turci (CR.). 2 gener. (fam.) Revoltă, răscoală, răzvrătire. 3 (fam.) Agitație, gălăgie. Mai ales în săptămîna Paștilor, e zaveră mare (BASS.). • pl. -e. /<srb. zavera, bg. завера.

ZAVERĂ (pl. -eri) sf. 1 Răscoala eteriștilor din a. 1821 cu scopul de a libera Grecia de subjugul Turcilor (👉 P. IST.): de la ~ rămăseseră în țară trupe turcești (I.-GH.) ¶ 2 pr. ext. F Răscoală, revoluție: asta e o ~ tainică împotriva vieții noastre (FIL.); s’auzea de ciumă și se vorbea de Cîrjalii, de Zaporojeni și de ~ (I.-GH.); st! parcă s’a mai depărtat zavera (CAR.); cuvîntul „zavera”... ajunge să ’nsemne în mintea poporului groaza și urgia sălbătăciei omenești (CAR.); (P): în urma zaverei, mulți viteji s’arată (ZNN.) [bg. zavěra].

ZAVERĂ, zavere, s. f. (Înv. și reg.) Nume dat răscoalei organizate de greci în 1821 împotriva stăpânirii turcești (cu ramificație și în țările românești); p. gener. revoltă, răscoală, răzvrătire. – Din scr., bg. zavera.

ZAVERĂ, zavere, s. f. ♦ v. eterie.

ZAVERĂ, zavere, s. f. (Învechit și arhaizant) Nume dat răscoalei organizate de greci în 1821 împotriva stăpînirii turcești (cu ramificație și în țările noastre, v. eterie); p. ext. răscoală, răzvrătire. Așa a dus-o cîțiva ani, pînă în anul zaverei. GALACTION, O. I 291. Parcă s-a mai depărtat zavera! CARAGIALE, O. I 98. Pe acest deal, Smarandă, am fugit în vremea zaverei cu mă-ta, cu tine și frate-tău Ioan, de frica unei cete de turci. CREANGĂ, O. A. 43. De la zaveră ei lepădase lebadeaua și tombatera și se îmbrăcase nemțește. GHICA, S. 258.

ZAVERĂ, zavere, s. f. (Înv. și arh.) Nume dat răscoalei organizate de greci în 1821 împotriva stăpînirii turcești (cu ramificație și în țările noastre); p. ext. revoltă, răscoală, răzvrătire. – Bg., sb. zavera.

ZAVERĂ ~e f. 1) ist. Răscoală a grecilor, din 1821, împotriva jugului turcesc; eterie. 2) fig. Acțiune violentă împotriva unei nedreptăți; revoltă; răzvrătire; rebeliune. 3) fig. Lipsă de ordine; dezordine; debandadă. /<bulg. zavera

zavéră f., pl. ĭ și e (bg. zavĭera, complot, d. vĭera, fidelitate). Revoluțiunea Grecilor la 1821, Eteria. Fig. Fam. Tumult, dezordine: ce zaveră e asta?

zeaveră sf vz zaveră

Zavera f. 1. revoluțiunea grecească din Principate, sub conducerea lui Al. Ipsilante, izbucnită la 1821 cu scopul de a libera Grecia de sub jugul otoman: pe acest deal am fugit în vremea Zaverei CR.; 2. fig. revoluțiune în genere: strigă și prin somn că a venit zavera AL. [Slav. ZA VÌERA, pentru credință]. V. Eterie.

zaveră (înv., pop.) s. f., g.-d. art. zaverei; pl. zavere

zaveră (înv.) s. f., g.-d. art. zaverei; pl. zavere

zaveră s. f., g.-d. art. zaverei; pl. zavere

zaveră.

zaveră (-re), s. f. – 1. Răscoală grecească de la 1821 contra asupririi turcești. – 2. Răscoală, răzvrătire. Bg. zavĕra (Cihac, II, 471; Tiktin). – Der. zaverisi, vb. refl. (a se răscula, a se ridica); zavergiu (var. zavragiu), s. m. (partizan al mișcării grecești de eliberare de la 1821; răzvrătit, rebel, răsculat), cu suf. tc. -giu.

ZAVERĂ s. v. răscoală, răsculare, răzmeriță, răzvrătire, rebeliune, revoltă.

zaveră s. v. RĂSCOALĂ. RĂSCULARE. RĂZMERIȚĂ. RĂZVRĂTIRE. REBELIUNE. REVOLTĂ.