18 definiții pentru zaveră

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZAVERĂ, zavere, s. f. Nume dat Revoluției de la 1821 împotriva stăpânirii turcești (cu ramificație și în Țările Române); p. gener. revoltă, răscoală, răzvrătire. – Din sb., bg. zavera.

zave sf [At: (a. 1830) IORGA, S. D. XV, 25 / V: zea~ / Pl: ~re / E: bg завера] 1 (îvp) Mișcarea revoluționară de la 1821 organizată împotriva stăpânirii turcești (cu ramificație și în țările românești). 2 (Pgn) Revoltă (1). 3 (îlav) De când cu ~a De mult. 4 (Fam) Agitație (1). 5 Gălăgie (1).

zave s.f. 1 (ist.) Nume dat răscoalei eteriștilor din anul 1821 (cu ramificație și în Țările Române), condusă de Al. Ipsilanti, împotriva stăpînirii turcești. Pe acest deal, Smarandă, am fugit în vremea zaverei... de frica unei cete de turci (CR.). 2 gener. (fam.) Revoltă, răscoală, răzvrătire. 3 (fam.) Agitație, gălăgie. Mai ales în săptămîna Paștilor, e zaveră mare (BASS.). • pl. -e. /<srb. zavera, bg. завера.

ZAVERĂ, zavere, s. f. (Înv. și reg.) Nume dat răscoalei organizate de greci în 1821 împotriva stăpânirii turcești (cu ramificație și în țările românești); p. gener. revoltă, răscoală, răzvrătire. – Din scr., bg. zavera.

ZAVERĂ, zavere, s. f.v. eterie.

ZAVERĂ, zavere, s. f. (Învechit și arhaizant) Nume dat răscoalei organizate de greci în 1821 împotriva stăpînirii turcești (cu ramificație și în țările noastre, v. eterie); p. ext. răscoală, răzvrătire. Așa a dus-o cîțiva ani, pînă în anul zaverei. GALACTION, O. I 291. Parcă s-a mai depărtat zavera! CARAGIALE, O. I 98. Pe acest deal, Smarandă, am fugit în vremea zaverei cu mă-ta, cu tine și frate-tău Ioan, de frica unei cete de turci. CREANGĂ, O. A. 43. De la zaveră ei lepădase lebadeaua și tombatera și se îmbrăcase nemțește. GHICA, S. 258.

ZAVERĂ, zavere, s. f. (Înv. și arh.) Nume dat răscoalei organizate de greci în 1821 împotriva stăpînirii turcești (cu ramificație și în țările noastre); p. ext. revoltă, răscoală, răzvrătire. – Bg., sb. zavera.

ZAVERĂ ~e f. 1) ist. Răscoală a grecilor, din 1821, împotriva jugului turcesc; eterie. 2) fig. Acțiune violentă împotriva unei nedreptăți; revoltă; răzvrătire; rebeliune. 3) fig. Lipsă de ordine; dezordine; debandadă. /<bulg. zavera

zavéră f., pl. ĭ și e (bg. zavĭera, complot, d. vĭera, fidelitate). Revoluțiunea Grecilor la 1821, Eteria. Fig. Fam. Tumult, dezordine: ce zaveră e asta?

Zavera f. 1. revoluțiunea grecească din Principate, sub conducerea lui Al. Ipsilante, izbucnită la 1821 cu scopul de a libera Grecia de sub jugul otoman: pe acest deal am fugit în vremea Zaverei CR.; 2. fig. revoluțiune în genere: strigă și prin somn că a venit zavera AL. [Slav. ZA VÌERA, pentru credință]. V. Eterie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zave (înv., pop.) s. f., g.-d. art. zaverei; pl. zavere

zave (înv.) s. f., g.-d. art. zaverei; pl. zavere

zave s. f., g.-d. art. zaverei; pl. zavere

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZAVE s. v. răscoală, răsculare, răzmeriță, răzvrătire, rebeliune, revoltă.

zave s. v. RĂSCOALĂ. RĂSCULARE. RĂZMERIȚĂ. RĂZVRĂTIRE. REBELIUNE. REVOLTĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

zaveră (-re), s. f.1. Răscoală grecească de la 1821 contra asupririi turcești. – 2. Răscoală, răzvrătire. Bg. zavĕra (Cihac, II, 471; Tiktin). – Der. zaverisi, vb. refl. (a se răscula, a se ridica); zavergiu (var. zavragiu), s. m. (partizan al mișcării grecești de eliberare de la 1821; răzvrătit, rebel, răsculat), cu suf. tc. -giu.

Intrare: zaveră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zave
  • zavera
plural
  • zavere
  • zaverele
genitiv-dativ singular
  • zavere
  • zaverei
plural
  • zavere
  • zaverelor
vocativ singular
plural
zeaveră
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zave, zaveresubstantiv feminin

  • 1. învechit regional Nume dat Revoluției de la 1821 împotriva stăpânirii turcești (cu ramificație și în Țările Române). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: Eteria
    • format_quote Așa a dus-o cîțiva ani, pînă în anul zaverei. GALACTION, O. I 291. DLRLC
    • format_quote Pe acest deal, Smarandă, am fugit în vremea zaverei cu mă-ta, cu tine și frate-tău Ioan, de frica unei cete de turci. CREANGĂ, O. A. 43. DLRLC
    • format_quote De la zaveră ei lepădase lebadeaua și tombatera și se îmbrăcase nemțește. GHICA, S. 258. DLRLC
  • 2. figurat Lipsă de ordine. NODEX
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.